“Caci
el este ca un pom sadit langa ape care-si întinde radacinile spre rau; nu se
teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; în anul secetei, nu
se teme, si nu înceteaza sa aduca roada.” [Ieremia 17:8]
Profetul Ieremia face o analogie deosebita între omul ce se încrede în Domnul si cel ce se încrede în semenii lui. Cel ce se încrede în om este un tufaris (nenorocit) în pustie; locuieste în locuri arse ale pustiei, într-un pamant sarat; soarta lui este moartea.. Dar omul care se încrede în Domul, este ca un pom sadit langa un izvor de apa. El este bine hranit, proaspat si într-un contact direct cu sursa vietii. Acesta nu se teme de caldura si nici de vremea secetei, pentru ca este aproape de o sursa de viata care îl sustine. Oamenii carora le scrie Ieremia se puteau relationa usor acestui mesaj. În Israel ploua foarte putin. Caldura este foarte mare, iar seceta de multe ori este prelungita. Din aceasta cauza, în anumite regiuni rezista numai tufarisul. Oricine si-ar dori sa aiba un pom înalt, cum ar fi un stejar, cu frunzis bogat, un maslin sau un smochin plin de viata si de roada, trebuie sa aleaga o zona ce are o bogata sursa de apa. Diferenta dintre un tufaris si un pom viguros, asa cum arata Ieremia, este masura de hrana pe care cineva o primeste.
Tu cu cine te asemeni? Poti gasi o hrana spirituala
bogata în Cuvantul lui Dumnezeu, daca îl strangi în inima ta în fiecare zi!
Postări
