“Tot
asa si voi însiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, în
Isus Hristos, Domnul nostru.” [Romani 6:11]
Un prieten al pastorului Stephen Brown, numit Ron, a
murit fara ca cineva sa se fi asteptat, la numai 40 de ani. Ron a fost un bun
credincios si a lucrat în serviciul public. Pentru ca nu a putut fi la
înmormantare, Stephen, la patru saptamani de la moartea prietenului sau, într-o
zi de iarna, a mers s-o viziteze pe mama lui. În drum s-a oprit la cimitirul
unde a fost înmormantat Ron, pentru a petrece cateva clipe la mormantul lui. Ajuns
în acel cimitir a observat mai multe morminte proaspete, dar nu stia care este
a prietenului sau, pentru ca pietrele funerare înca nu fusesera puse deasupra. Era
foarte frig; ploua si ningea în acelasi timp, iar durerea din inima lui Stephen
era de nedescris. Si-a pierdut cel mai bun prieten, n-a putut fi la serviciul
de înmormantare, iar acum nu-i putea gasi nici mormantul! În timp ce se ruga
spunand: „Doamne ajuta-ma sa pot gasi mormantul, a simtit o prezenta divina
care parca i-a învaluit fiinta. Atunci si-a adus aminte de cuvintele spuse de
înger femeilor în dimineata învierii: “De ce cautati pe cel ce este viu între
cei morti?” Aceste cuvinte l-au mangaiat si l-au facut sa iasa din cimitir,
plin de nadejde. El a înteles înca odata ca acel cimitir nu-i casa prietenului
sau. El este viu; pentru ca Domnul Isus a înviat!
“Acum Ron este în slava!” si-a zis el, “în casa pe care
Domnul Isus i-a pregatit-o.”