“Nu-i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pândeste la usa, dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapânesti.” [Geneza 4:7]
În anul
1939, o nava de coasta canadiana a pornit într-o croaziera spre zona cercului
polar. La un moment dat, în timpul voiajului, unul dintre marinari a zarit un
urs polar care mergea leganat pe un ghetar aflat foarte aproape de nava.
Entuziasmat de acea aparitie, marinarul a început sa arunce ursului din
mâncarea pe care o avea pentru micul dejun: salam, unt de arahide si ciocolata.
Când marinarul a terminat de aruncat ceea ce avea în farfurie, ursului abia i
se trezise apetitul. De aceia s-a întors spre marginea ghetarului a sarit în
apa si-a început sa se catere pe scara de acces spre nava. Când si-a dat seama
de pericol, marinarul a luat furtunul de incendiu de pe puntea navei si-a
îndreptat jetul de apa spre ursul care începuse deja sa înainteze pe scara. Când
jetul de apa a atins ursul, acesta în loc sa se sperie si sa fuga, s-a ridicat
în picioare cu labele din fata îndreptate în sus, asteptând cu o deosebita
placere ca jetul de apa sa-l spele sub brat. Plin de fricã, marinarul a început
atunci sa arunce spre urs tot ceea ce a gasit pe puntea navei, pâna ce într-un
târziu acesta a renuntat la ospatul pe care si-l dorea si s-a întors pe sloiul
de gheata.
Din aceasta
trista întâmplare, marinarul a învatat ce înseamna sa hranesti un urs polar. Asemenea
acestui marinar, sunt unii oameni care fac aceeasi greseala, hranind însa
pacatul, care apoi se tine dupa ei si de care nu mai pot scapa.
Postări
