„Pacea
lui Hristos, la care ati fost chemati, ca sa alcatuiti un singur trup, sa
stapâneasca în inimile voastre, si fiti recunoscatori!” [Coloseni 3:15]
Într-o zi,
în timp ce servea masa, un om s-a înnecat cu un os. Cei din familia lui au
chemat ambulanta, care l-a dus repede la spital, unde un medic i-a scos osul
buclucas. Imediat ce si-a revenit, pacientul a întrebat: „si acum cât trebuie
sa platesc?” Fara sa-i dea o suma exacta, doctorul i-a spus: „fii gata sa
platesti atât cât ai fi fost dispus sa dai, daca osul ti-ar mai fi înca în gât!”
Acest raspuns ne arata ca uitam foarte repede si nu suntem recunoscatori asa cum ar trebui, pentru tot
ceea ce ni se întâmpla. Unii dintre noi atunci când ne-am plecat pe genunchi
azi dimineata, am cerut de la Dumnezeu o multime de lucruri. Unele dintre
acestea ne-au si fost oferite, iar
celelate sunt pe cale a se împlini.
Ce fel de
oameni suntem, daca nu vom îngenunchia înca odata chiar în aceste momente,
pentru a ne exprima multumirea si recunostinta în acelasi fel cum am stiut sa
cerem?
Postări
