„Vamesul
statea departe, si nu îndraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea
în piept, si zicea :”Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!” [Luca 18:13]
De foarte
multe ori Domnul Isus a surprins audienta cu învatatura si exemplele folosite.
Într-o ocazie, El a spus ca doi oameni au mers la templu ca sa se roage. Nu era
nimic neobisnuit în acest fapt. În acea vreme toti cei ce se suiau la templu,
mergeau acolo ca sa se roage. Numai ca Domnul Isus îi identifica pe cei doi
oameni spunând despre ei ca: „unul era fariseu, iar celalat vames!” Desi
fariseii au fost uneori criticati de Domnul Isus, în viziunea celor din vremea
de atunci, acestia erau considerati a fi oameni onorabili. Vamesii nu se
bucurau însa de aceiasi apreciere. Acestia erau considerati a fi tradatori
corupti, pentru ca s-au pus în slujba autoritatii Romane. Ei lucrau percepând
un comision din taxele încasate. Cu cât reuseau sa-i stoarca mai mult pe
clientii lor adunând mai multe impozite, cu atât mai mare era suma pe care o
bagau în buzunarul lor.
Desi erau
desconsiderati în ochii multimii, atunci când Domnul Isus prezinta experienta
de la templu, vamesul devine eroul principal. Dupa rugaciunea fariseului care a
spus: ”Dumnezeule, îti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti,
nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta. Eu postesc de doua ori pe
saptamâna si dau zeciuiala din toate veniturile mele!” Domnul Isus îl prezinta
pe vames, ce sta într-un colt al
templului, fara a avea macar curajul sa se uite spre cer. Plin de remuscare
pentru faptele savârsite, acesta se batea cu pumnul în piept rugându-se atât
cat numai cei foarte apropiati puteau sa-l auda: „Doamne ai mila de mine
pacatosul!”
Putem sa ni-l imaginam pe acest om pacatos,
nu-i asa? Atitudinea si rugaciunea lui ne demonstreaza ca el stia cine este si
a avut curajul ca înaintea lui Dumnezeu sa marturiseasca tot ceea ce facuse. A
înteles ca în starea lui de pacat nu merita sa priveasca spre cer, iar
rugaciunea lui ce cuprindea cuvinte de pocainta, a fost însotita de o mare
umilinta.
Acesta este
genul de oameni pe care Domnul Isus îi apreciaza. Chiar daca în viata lor a
fost o vreme când au facut multe lucruri rele, ei sunt gata sa se poacaiasca.