Tony Champolo a povestit o experienta
deosebita pe care a trait-o pe când avea vârsta de 14 ani. În acea vreme,
familia lui era foarte saraca, iar tatal sau nu mai putea sa meraga la servici
din cauza unei boli foarte severe. Deoarece banii pastrati pentru spitalizare,
au fost cheltuiti aproape în întregime, familia sa nu mai stia cum sa faca rost
de alte resurse financiare pentru a cumpara medicamentele necesare tatalui sau
si a acoperi macar nevoile de baza. În acele momente, Tony a înteles ca este
responsabilitatea lui sa faca ceva pentru a-si ajuta familia. În acelasi timp
însa, el dorea sa-si continuie scoala, sa obtina note bune si sa se pregateasca
pentru colegiu. Cautând o slujba pe care sa o poata împlini dupa orele de curs,
el a descoperit ca poate sa cumpere mai ieftin, pâinea pe care masinile unei
fabrici de pâine ce-au alimentat magazinele din zona, n-au reusit s-o
distribuie, si s-o vânda apoi mai scump, unor restaurante, reusind sa realizeze
astfel un profit care sa acopere cheltuielile casei. Afacerea parea sa fie profitabila,
dar exista însa si o anume problema. El nu putea sa ia pâinea decât dupa ora 9
seara si s-o distribuie restaurantelor pâna la orele 24 în aceeasi zi. Pentru
ca nu avea alta posibilitate de transport, el si-a facut un caruciuor pe care
l-a agatat de bicicleta. Astfel cu bicicleta si caruciorul lui, în fiecare
seara cutreiera strazile din orasul în care locuia, pedalând din greu pâna
noaptea târziu pentru a ajunge de la fabrica, pâna la fiecare restaurant unde
trebuia sa distribuie pâinea. Într-o seara rece de toamna târzie, pe la ora 11
noaptea, în timp ce pedala de zor pentru a ajunge la un nou restaurant, a auzit
deodata un zgomot ciudat, dupa care în numai câteva secunde a observat ca roata
din fata a bicicletei lui facuse pana. Pentru ca era pe o strada laturalnica,
pe care o folosise ca o scurtatura, pentru a ajunge mai repede la restaurant,
Tony a tras bicicleta si caruciorul cu pâine pe trotuar, si, dezamagit de cele
întâmplate, a început sa plânga. Pentru ca pe strada nu era nimeni, în acele
momente el a început sa se roage printre lacrimi spunând cu voce tare: „Doamne
nu-Ti pasa de ceea ce mi s-a întâmplat? Toti spun despre Tine ca esti bun si-i
ajuti pe cei ce-au ajuns în necazuri. Vrei sa ma ajuti si pe mine?” Dupa ce a
mai ramas în acelasi loc înca vreo câteva momente, continuându-si rugaciunea si
plânsul, Tony s-a ridicat si a început sa împinga bicicleta si caruciorul cu
pâine spre un atelier de reparatii din zona. Când a ajuns la atelier, a
observat însa ca acesta era deja închis, pentru ca îsi terminase orele de
program. Cu toate acestea, el a tras bicicleta lânga statia de aer si-a
încercat sa pompeze aer în roata dezumflata. Când a presat butonul pentru a
umfla roata, s-a umplut de bucurie pentru ca statia de aer a acelui atelier de
reparatii care îsi terminase programul, înca functiona. Foarte curând însa,
bucuria lui s-a dus, pentru ca a observat ca aerul nu era retinut în roata, si
se risipea în atmosfera. Mai dezamagit ca înainte, a început sa plânga si mai
tare, repetând mereu si mereu: ”Doamne numai Tu ma poti ajuta!” Dupa aceste
momente de rugaciune, plin de dezamagire, a încercat sa umfle roata înca odata,
tremurând. Când însa nu se mai astepta la nimic, s-a petrecut o minune: roata a
retinut aerul si s-a umflat asa cum ar fi trebuit sa fie! Desi nu întelegea
ceea ce s-a întâmplat, Tony s-a ridicat si-a continuat sa împarta pâinea la
restaurantele la care trebuia sa mearga. În tot drumul parcurs, el s-a rugat
continuu, spunând mereu si mereu: ”Doamne Iti multumesc!” „Doamne Iti
multumesc!” Pâna la închiderea restaurantelor, a reusit sa împarta toata pâinea
pe care o mai avea, si parcurgând aproape 5 km, a ajuns acasa pe la ora 12,30.
În tot acest timp, roata a ramas umflata. Când a ajunsa acasa, a ridicat
bicicleta pe un suport aflat în fata usii de la intrare, încercând s-o încuie,
folosind un lant si un lacat. În acele momente a auzit însa un suierat ascutit,
si uitându-se la roata din fata, a observat ca aceasta se dezumflase. Miracolul
luase sfârsit, dar el era foarte fericit, pentru ca îsi împlinise slujba si a
ajuns cu bine acasa.
Am povestit aceasta întâmplare traita de
Tony Champolo, având siguranta ca multi dintre voi care o cititi acum, privind
în viata voastra, puteti gasi adevarate minuni pe care Dumnezeu le-a împlinit
si pentru voi, ca raspuns al unor rugaciuni înaltate cu credinta. Acestea pot fi lucruri la fel de obisnuite, dar
pentru ca s-au petrecut în cele mai grele momente din viata noastra, reprezinta
adevarate minuni.
Daca treci prin momente de nereusita si
descurajare, continua sa te rogi cu credinta, si interventia lui Dumnezeu se va
ivi si pentru tine. Dar daca ai asteptat o minune si cerul nu ti-a dat nici un
raspuns, sa nu uiti ca Dumnezeu te iubeste chiar si atunci când tace!
Postări
