Katy Jonson, a fost o femeie vesela si
plina de viata, pâna în ziua în care a auzit ca este bolnava de cancer. Dupa
multi ani în care a lucrat ca bucatareasa principala la un mare spital, a trebuit
sa se pensioneze, fiind internata pentru tratament chiar în spitalul în care
lucrase. În acele momente de încercare, ea si-a pierdut bucuria si entuziasmul
pe care l-a avut altadata, iar zilele i-au devenit o povara. De aceea îsi
petrecea mai tot timpul asezata în pat pe parte dreapta, având privirea
îndreptata spre portiunea de cer care se întrezarea în departare. Desi multi
colegi au venit s-o viziteze si s-o întareasca, ea a ramas în aceeasi pozitie
fara sa se întoarca spre ei, cuprinsa de o durere si-o mâhnire profunda. Nici
chiar atunci când pastorul bisericii a vizitat-o, ea n-a vrut sa priveasca spre
el. Vazând ca nu poate sa comunice, dupa ce s-a rugat, pastorul a întrebat-o:
„Katy ma lasi sa fac ceva pentru tine?” “Ce mai poti sa faci pentru mine, în
aceasta vreme când îmi numar ultimile clipe ale vietii?” a întrebat Katy cu si
mai mare durere. Este o mare surpriza; i-a raspuns pastorul. Ca sa afle ce
surpriza i se pregateste, Katy si-a dat acceptul. Dupa ce a primit acceptul
femeii bolnave, pastorul a parasit spitalul si a mers în graba la biserica. A
luat din sanctuar cea mai mare cruce de argint, a pus-o pe umar si s-a
îndreptat spre spital. Când a ajuns pe holurile spitalului, ceilalti bolnavi se
întrebau cu foarte mare curiozitate, ce avea sa faca acel barbat cu o cruce asa
de mare. Ajungând în camera femeii bolnave, aceasta era asezata în aceeasi
pozitie cu spatele la usa si cu privirea atintita spre geam. Spunându-i ca este
o surpriza, pastorul i-a cerut acesteia sa-si închida ochii si sa-i deschida
numai atunci când el îi va permite. În timp ce bolnava pastra ochii închisi,
pastorul a fixat crucea în asa fel încât aceasta se încadra perfect în tocul
geamului. Când s-a asigurat ca totul este bine fixat, pastorul i-a cerut femeii
sa-si deschida ochii. Când aceasta s-a uitat spre fereastra si a vazut crucea
de argint stralucind sub lumina soarelui, a fost asa de emotionata de acea
priveliste, încât a început sa plânga. În acele momente, pastorul i-a spus: „nu
poti sa întelegi deplin cerul, decât atunci când îl privesti prin cruce!” Dupa
ce i-a explicat ca Fiul lui Dumnezeu a trait o durere mult mai mare decât
suferinta pe care ea o îndura, viata acelei bolnave s-a schimbat. Dupa ce a
înteles rostul crucii, credinta în Hristos i-a adus mângaiere si nadejdea ca
cerul spre care privea cu deznadejde mai înainte, este locul spre care acum se
îndrepta cu deplina nadejde.
Lasa-L pe Dumnezeu sa-ti fie alaturi mereu
pentru ca si in boala, si in durere mila Lui nu intarzie sa apara si daca te
afli pe un pat de suferinta si crezi ca Dumnezeu te-a uitat.. te inseli. El stie
rostul nostru pe acest pamant.. El stie cand trebuie sa ne oprim pe acest drum
si El stie cand e timpul sa plecam.. departe.. langa El. Domnul sa ne dea
putere sa fim pregatiti in orice clipa sa ne intalnim cu El in VESNICIE!
Postări
