“Ne vom veseli si ne vom bucura de tine.” [Cantarea
Cantarilor 1:4]
“Ne vom veseli
si ne vom bucura de tine.” Nu vom deschide portile noului an in note jalnice de
trombon, ci in sunete dulci de harpa si in bucuria rasunatoare a chimvalelor. “Veniti
sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam cu bucurie catre Stanca mantuirii
noastre” (Psalmi 95:1). Noi, cei chemati si credinciosi si alesi, vom uita
orice durere si ne vom intemeia credinta pe numele lui Dumnezeu. Lasati-i pe
ceilalti sa-si planga necazurile, noi, cei care avem lemnul dulce pe care sa-l
aruncam in apele amare de la Mara (Exod 15:23) vom lauda cu bucurie pe Domnul. Duh
prea Sfant, Sprijinitorul nostru pretios, noi, templul in care locuiesti, nu
vom inceta niciodata sa slavim si sa binecuvantam numele lui Isus. “Ne vom”-
suntem hotarati s-o facem. Isus trebuie sa fie incoronat prin bucuria din
inimile noastre. Nu ne vom dezorona Mirele jelind in prezenta Lui. Noi suntem
hirotoniti ca soli ai cerului, sa repetam mereu imnul vesnic de slava, pe care
il vom canta pe strazile Noului Ierusalim. “Ne vom veseli si ne vom bucura” –
aceste cuvinte au un dublu inteles, o indoita fericire, binecuvantare peste
binecuvantare. Exista vreo limita la bucuria noastra in Domnul? Oare oamenii
lui Dumnezeu L-au simtit vreodata mai aproape ca acum? Ce bucurie mai mare ar
putea sa aiba, chiar si in cer? Ultimul cuvant este sarea din mancare, miezul
nucii, sufletul textului.
Ce binecuvantati suntem in
Isus! Ce rauri de binecuvantari infinite izvoresc din El, da, si fiecare
picatura este plina de har, prin El. De vreme ce Tu, Scumpul nostru Domn Isus,
esti partea de mostenire a poporului Tau, revarsa in anul acesta asupra noastra
o asemenea bogatie de har incat, din cea dintai pana in cea din urma zi, sa ne
veselim si sa ne bucuram in Tine. Sa deschidem portile veseliei in Ianuarie, si
sa le deschidem cu bucurie in decembrie, prin Isus!