Toate
lucrurile de pe pamant au nevoie de inviorare. Nici un lucru creat nu traieste
prin sine insusi. “Tu innoiesti astfel fata pamantului”(Psalmi 104:30) este
declaratia psalmistului. Chia si copacii, care nu-si poarta singuri grija
scurtei lor vieti prin munca, trebuie sa bea din ploaia cerului si sa se
hraneasca din ascunsele comori ale pamantului. Cedrii din Liban, pe care
Dumnezeu i-a sadit, traiesc doar fiindca, zi dupa zi, se hranesc cu seva din
adancul pamantului. Nici viata omului nu poate fi prelungita fara o reinnoire
de la Dumnezeu. Asa cum este necesar sa mentinem sanatatea trupului prin
mancare, la fel trebuie sa ne hranim sufletele ascultand Cuvantul predicat,
citind din Cartea lui Dumnezeu si desfatandu-ne cu ospatul poruncilor. Cat de
slabe ar fi trupurile noastre daca nu am manca. Dar cu cat mai slab este un
sfant care traieste fara conducerea Cuvantului lui Dumnezeu si fara rugaciune.
Daca credinta noastra poate trai fara Dumnezeu, atunci nu este origine divina,
nu este decat un vis. Fiindca ceea ce a sadit Dumnezeu Il asteapta, asa cum
florile asteapta roua. Fara o refacere permanenta, nu vom fi pregatiti pentru
atacurile continue ale raului, pentru ispite si pentru conflictele din suflet.
Cand se porneste vijelia, vai de copacul care nu si-a prins bine radacinele de
stanca si nu si-a facut suficiente provizii de hrana. Cand soseste furtuna, vai
de marinarii care nu si-au intarit panzele, nu si-au aruncat ancora si nu au
cautat un liman. Daca permitem binelui sa slabeasca, raul va prinde puteri si
va lupta cu disperare pentru a ne lua in stapanire, si astfel, poate va urma
durerea si disperarea si nefericirea.
Sa ne
apropiem de tronul indurarii divine in umilinta. Atunci vom primi implinirea
fagaduintei “Dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea!” (Isaia
40:31).
Postări
