“Iosif si-a cunoscut fratii, dar ei nu
l-au cunoscut.” [Geneza 42:8]
Ieri ne-am
rugat pentru cresterea in har si in cunoasterea Domnului nostru Isus Christos,
iar acum este bine sa ne gandim la o intamplare similara, si la faptul ca Iosif
cel ceresc ne cunoaste pe noi. Cunoasterea aceasta era perfecta cu mult timp
inainte ca noi sa-L cunoastem. “Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai
ma vedeau, si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai
inainte sa fi fost vreuna din ele.” (Psalmi 139:16) Inainte sa fi existat in
lume, existam in inima Lui. Cand I-am fost dusmani, ne-a cunoscut cu
nefericirea, nebunia si slabiciunea noastra. Cand am plans cu amar si cainta si
L-am vazut ca pe un judecator nemilos, El ne-a privit ca pe niste frati iubiti,
si inima Lui a plans pentru noi. El nu i-a uitat niciodata pe cei alesi, ci i-a
privit intotdeauna drept obiectul iubirii Lui infinite. “Domnul cunoaste pe cei
ce sunt ai Lui” (2 Timotei 2:19) este la fel de adevarat pentru risipitorul
care paste porcii ca si pentru fiul care sta la masa. Dar vai, noi nu ne
cunoastem Fratele Ceresc, si din necunoasterea aceasta iau nastere o multime de
pacate. Ne impietrim in fata Lui, si nu Ii permitem sa intre in viata noastra. Nu
avem incredere in El si ne indoim de cuvintele Sale. Ne razvratim impotriva Lui
si nu ii aducem nici un omagiu. “Soarele Dreptatii” (Maleahi 4:2) straluceste
cu tarie, dar noi nu Il putem vedea. Cerul coboara pe pamant, si pamantul nu il
primeste. Domnul fie laudat, zilele acestea s-au sfarsit pentru noi; totusi,
chiar si acum, stim putin despre Isus in comparatie cu ceea ce stie El despre
noi. Am inceput sa studiem despre El, dar El ne cunoaste pe deplin. Este o
intamplare fericita ca ignoranta nu este din partea Lui, fiindca atunci am fi
fara speranta.
El nu ne
va spune “Nu va cunosc” (Matei 7:23). El ne va marturisi numele in ziua
revenirii Sale; pana atunci, El ni se va arata asa cum lumea nu Il poate vedea.
Postări
