Lumina nu avea cum sa nu
fie buna, de vreme ce a rasarit la porunca bunatatii “sa fie lumina” (Geneza
1:3). Noi, cei care ne bucuram de ea, am fi mai recunoscatori daca am vedea mai
mult din Dumnezeu in ea si prin ea. In mod fizic, Solomon spune ca lumina este
dulce, dar lumina Evangheliei este infinit mai pretioasa, fiindca descopera
lucrurile vesnice si slujeste firii noastre duhovnicesti. Cand Duhul Sfant ne
da lumina spirituala si ne deschide ochii sa vedem “slava lui Dumnezeu pe
chipul lui Isus Christos”, (2 Corinteni 4:6), vedem si noi pacatul sub
adevarata lui fata si ne vedem si propria pozitie. Il vedem pe Cel Prea Sfant
asa cum ni se descopera, planul milei asa cum ni-l ofera, si lumea care va veni
asa cum este descrisa in Scriptura. Lumina spirituala are multe fatete si
culori prismatice, dar fie ca inseamna cunoastere, bucurie, sfintenie sau
viata, toate sunt bunuri divine. Daca prin lumina primim aceste lucruri bune,
cat de esentiala este ea si cat de glorios este locul in care El ni se
descopera. Cand un lucru bun apare in lume, este nevoie imediat de o
despartire. Lumina si intunericul nu au de-a face una cu alta. Dumnezeu le-a
despartit, sa nu ne inselam. Fii luminii nu trebuie sa se intovaraseasca cu
fapte, invataturi saun inselari ale intunericului. Fii zilei trebuie sa fie
cumpatati, cinstiti si harnici in lucrul Domnului, lasand lucrarile in
tunericului pe seama celor care locuiesc in intuneric. Bisericile noastre
trebuie sa desparta lumina de intuneric prin disciplina, si astfel vom putea fi
despartiti de lume. In judecatile noastre, in actiuni, relatii, invataturi si
ascultare trebuie sa discernem intre bine si rau, si sa pastram marea
distinctie pe care Dumnezeu a facut-o din prima zi a lumii.
O, Doamne Isuse, fii
Lumina noastra in toata aceasta zi, fiindca lumina Ta este lumina oamenilor.
Postări
