Era intr-o
duminica. Dupa ce isi termina lucrarea de vestire a Evangheliei, la misionarul
Hudson Taylor veni un om si ii ceru sa mearga sa se roage pentru sotia lui,
care era pe moarte. Pe drum, dupa accentul omului, misionarul isi dadu seama ca
era un irlandez si il intreaba de ce nu trimisese dupa preot. Oftand, omul ii
raspunse ca a fost sa-l cheme, dar preotul spusese ca vine numai daca ii
plateste inainte. Omul fiind sarac, cu sotia pe moarte, ii spuse preotului ca
nu are bani nici sa cumpere paine la copilasi, iar acesta, fara bani, n-a vrut
sa vina.
Ajunsi la
casa omului, Hudson a fost uimit de starea de saracie in care se aflau. Ochii copilasilor
erau bagati in orbite din cauza lipsei de alimentatie; bolnava se zbatea in
chinuri. El se apropie de patul ei, ii vorbi putin, apoi se ruga pentru ea. Se gandi
imediat ca ar trebui sa-i ajute, dar in buzunar nu avea decat o jumatate de
coroana, care era pentru masa lui din seara aceea. Ce era de facut intr-o
asemenea situatie jalnica pentru familie, dar nu prea imbucuratoare nici pentru
Hudson Taylor?
… continuare