Intr-o
fabula se spune ca un cerb venind la o apa si-a vazut coarnele si a inceput sa
le laude pentru marimea si frumusetea lor. Parandu-i-se ca picioarele sunt prea
subtiri, si le-a defaimat.
Dar in
acest timp de cugetare, vazu un vanator venind cu cainii spre el. In momentul
urmator se repezi spre camp pentru a se indeparta de pericol. Intrand in
padurea deasa, coarnele cele falnice i se prinsera intre niste crengi. Nu trecu
mult timp si cainii il ajunsesera. In ultimele clipe ale vietii, cerbul isi
zise: Nenorocitul de mine! Cat de tarziurecunosc ca mai de folos mi-au fost
picioarele decat coarnele.
Ceva
asemanator se petrece in viata oamenilor. Multi se amagesc pretuind lucrurile
trecatoae si lasa la o parte sufletul si nevoile sale. Cu cata usurinta omul
admira si practica o traditie sau o datina. Credinta, care este calea de
apropiere de Dumnezeu, pare prea simpla, fata de fastul unei religiozitati care
duce la mandrie.
Cititorule!
Te rog lasa-te atentionat de adevarul acestor cuvinte. Biblia spune: “Mandria
(chiar religioasa) merge inaintea pieirii, si trufia merge inaintea caderii. Mai
bine sa fii smerit cu cei smeriti, decat sa imparti prada cu cei mandri”
(Proverbe 16:18-19).
Postări
