Cu multi ani in urma, in Londra bantuia ciuma. Acolo traia
un om bogat numit Craven. Deoarece epidemia se raspandea tot mai mult, Craven
s-a decis sa plece din Londra la mosia sa de la tara. Totul a fost pregatit
pentru calatorie. Inainte de plecare a intrat inca o data in holul casei. Atunci
l-a auzit pe un slujitor negru intreband unul din lachei: “Dumnezeul stapanului
meu locuieste la tara? Stapanul pleaca de aici, pentru ca este ciuma. Nu locuieste
stapanul meu si in oras?” Craven a ramas uimit, cuvintele slujitorului au facut
o impresie adanca asupra lui. Rusinat si-a spus: “Nu, Dumnezeul meu locuieste
pretutindeni. El ma poate pazi in oras la fel ca la tara. Voi ramane aici. Intrebarea
negrului mi-a fost o predica folositoare.” El a recunoscut in fata lui Dumnezeu
necredinta sa. Dumnezeu Si-a dovedit puterea si omul bogat nu s-a imbolnavit,
desi a ingrijit un vecin bolnav.
Cand intalnim greutati, Ii cerem lui Dumnezeu ajutorul
si sprijinul, dar deseori, in loc sa ne incredem numai in El, incercam nnoi
insine o cale de iesire. Ne punem increderea nu in El, ci in noi sau in oameni.
Atunci, inimile noastre nu pot fi linistite si in pace, ci sunt nelinistite si
pline de teama. Dar daca increderea noastra este numai in El, ne va veni in
ajutor mai mult decat am cerut sau decat am putea intelege.
Postări
