Intr-un teren, un om canta la vioara, dar canta asa de
rau, incat iti venea sa te dai jos la prima statie si sa nu-l mai auzi. Dar a
venit un om care a acordat vioara si a inceput sa cante. Iti era mai mare
dragul sa-l ascultati. Ai fi mers pana departe ascultand vibratiile sonore ale
viorii. Era aceeasi vioara, dar s-a schimbat cel care canta la ea.
Asa este si cu sufletul omului. Cat timp este manuit de
diavolul, vei auzi numai vorbe nechibzuite, fapte de rusine, lacomie,
viclesuguri, inselaciune, hula, mandrie, nebunie si multe altele asemanatoare
acestora. Dar cand iti predai sufletul in mainile bunului Mantuitor, se va auzi
de pe coardele inimii o melodie a bucurie, a pacii, a indelungii-rabdari, a
bunatatii, a facerii de bine, a vorbirii frumoase, a credinciosiei, a
blandetii, a infranarii poftelor si multe alte sunete frumoase, asemanatoare acestora.
Vioara – adica sufletul nostru – poate fi incredintata
marelui Maestru sau poate fi lasata in mainile rautatii diavolului. Depinde de
vointa noastra, de alegerea noastra. Fiecare are o zi a cercetarii. De aceea sa
alegem partea cea buna. Astazi este momentul alegerii; maine poate fi prea
tarziu.
Postări
