“Iata
ca cerurile si cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde .” [2 Cronici 6:18]
Fiinta umana este limitata in cuprinderea maretiei lui Dumnezeu. Am stat
vreodata uimiti in fata maretiei creatiei lui Dumnezeu sau in fata minunilor
naturii? Am admirat intr-o noapte cerul instelatsau am privit un abis creat de
mana lui Dumnezeu? Am stat vreodata pe malul marii admirand venirea si plecarea
valurilor in larg? In toate aceste lucruri care ne inconjoara trebuie sa
recunoastem maretia lui Dumnezeu.
Multe lucruri din creatie sunt si vor ramane enigme pentru noi. Omul insusi
este ceva necunoscut pe deplin. Tot de nepatruns ramane pentru noi si lucrarea
de mantuire a lui Dumnezeu. In aceasta privinta ne aflam in fata unei mari
lucrari aducand elogiul inimilor Aceluia care este initiatorul mantuirii
noastre. Fiecare rascumparat se poate apropia de Cel pe care cerul nu-L poate
cuprinde si faptura nu-L poate intelege, dar care S-a descoperit deplin in Fiul
Sau.
Dumnezeu intinde mana tuturor oamenilor, ca sa-i aduca la mantuire. Aceasta
lucrare a lui Dumnezeu va umple vesnic cu admiratie gandurile noastre. Dar chiar
de aici, de pe pamant putem sa ne ocupam cu planul lui Dumnezeu, asa cum este
el prezentat in Cuvantul Sau.