RUGACIUNEA ASCULTATA (2)

“..orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.” (Marcu 11:24)

DA si ASTEAPTA nu sunt singurele raspunsuri ale lui Dumnezeu la rugaciunile noastre. Daca ar fi asa am sti ca tot ceea ce am cerut urmeaza sa primim, dar aceasta idee nu isi gaseste suportul in Scriptura.
Obisnuiam si eu sa deschid Biblia pentru a primi raspuns din partea lui Dumnezeu pentru o anumita problema. Se spune ca un tanar facea la fel si, intr-o zi a deschis Biblia si versetul care i-a cazut inaintea ochilor zicea: “Iuda s-a spanzurat”. A inchis degraba putin socat “cu siguranta asta nu era pentru mine” si-a zis in sinea lui si a mai incercat odata. Cel de-al doilea text zicea: “Du-te de fa si tu la fel!”.. O ilustratie destul de comica dar, oare de cate ori nu facem si noi la fel?
Cand venim inaintea Lui cu o cerere trebuie sa fim pregatiti si pentru NU! Bineinteles ca firea pamanteasca impreuna cu Satan sunt pregatiti si ne soptesc idei de genul: “Dumnezeu nu te aude”, “nu poate” sau “nu vrea sa te ajute pentruca nu te iubeste!” Chiar asa sa fie?
Trebuie sa recunoastem ca avem vederea (spirituala) foarte limitata si atunci cand cerem ceva suntem convinsi 100% ca acela este un lucru foarte important si bun pentru noi. Daca ar veni la tine copilul tau si ti-ar cere un cutit cu care sa se joace pentru ca lui i se pare o jucarie interesanta oare i l-ai da? El insista pentru ca a vazut la televizor un iluzionist care folosea un astfel de obiect si nu a patit nimic. Daca tu ca parinte nu ii dai acel cutit inseamna oare ca nu il iubesti? Daca el il considera un lucru bun si inofensiv oare chiar asa este?Suntem indemnati in Scriptura sa nu fim copii, sa crestem in credinta si sa constientizam ca atunci cand Dumnezeu raspunde NU, El are pregatit ceva mai bun pentru noi, iar acest raspuns Il da pentru ca ne iubeste, “dar eu stiu ca El raspunde cand ma rog!”

RUGĂCIUNEA ASCULTATĂ (1)

“..orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.” (Marc.11:24)

Copil fiind am frecventat grupele de copii (scoala duminicala) a bisericii si gaseam inca de atunci pace si bucurie de fiecare data cand veneam in prezenta Domnului. Cei care au fost binecuvantati ca si mine sa frecventeze astfel de grupuri stiu ca acela este locul unde un copil incepe sa invete despre Dumnezeu pe intelesul lui. Cantecele, versetele, povestirile sunt astfel prezentate incat sa intelegi cele mai mari adevaruri ale Bibliei inca de la acea varsta frageda.
Sunt convins ca traind intr-o tara crestina copii sunt invatati inca de mici rugaciunea “Tatal nostru”, sau asa ar trebui sa fie, dar la acea varsta rugaciunea e un fel de poezie pe care trebuie sa o rostesti dupa care iti vezi mai departe de joaca. Ei bine unul din cantecelele invatate atunci am inceput sa il inteleg mai bine pe masura ce cresteam. Versurile acestuia spun:
“Uneori Domnul raspunde DA!
Alteori El spune ASTEAPTA!
Alteori spune NU, pentru ca ma iubeste
Dar eu stiu ca El raspunde cand ma rog!”
Atat de simplu si totusi, atat de complicat. Crescand mare si constientizand aceste versuri incepi sa realizezi cat sunt de adevarate. Oare de cate ori am adus inaintea lui Dumnezeu cate o cerere care noi o gaseam ca fiind cea mai importanta pentru viata noastra, cerere care ni s-a parut justificata si totusi.. Domnul nu a raspuns imediat. Cand Domnul raspunde DA totul este ‘roz’ si ne vedem mai departe de viata; dar oare care este atitudinea potrivita pentru cel de-al doi-lea raspuns?
ASTEAPTA este un cuvant care copii, adultii si batranii deopotriva il urasc. Dar oare de ce primim si din partea lui Dumnezeu acest raspuns? Sa fie El prea ocupat? Sau poate nu mai are binecuvantari in stoc? Nicidecum! Asteptarea lucreaza rabdare in vietile noastre, iar Dumnezeu ne raspunde in timpul Lui si in momentul in care avem cu adevarat nevoie, nu cand credem noi ca avem nevoie.
Un verset foarte drag imi zice: “..Priveste linistit minunile lui Dumnezeu!” (Iov 37:14). Oare cunoastem aceasta liniste? Lasa-ti viata in mana Domnului si priveste linistit minunile Lui si raspunsul la rugaciunile tale!

Rugati-va neincetat!

“Rugati-va neincetat” (Ioan 5:24)

Am aflat de Dumnezeu din copilarie de la bunici si de la strabunica mea. Am crescut intr-un sat frumos, cu nume de ruga, asa ca nu puteam sa nu aflu de Dumnezeu si de dragostea lui pentru noi, creatia Sa.
Mergeam duminica si in sarbatori la biserica impreuna cu bunicile(parintii nu puteau merge, datorita regimului comunist si meseriilor pe care le aveau,desi nu erau nicidecum necredinciosi).
Dupa ce am mai crescut, am mers mai rar la biserica din diverse motive, dar nu m-am indepartat cu totul de "Cel ce vietile ne-a dat" asa cum a fost numit Dumnezeu de un mare poet al locurilor noastre. Am simtit mereu prezenta Sa, calauzindu-mi calea, oprindu-ma sa fac lucruri pe care apoi le-as fi regretat, ferindu-ma de rau "si cine va va face rau daca sunteti plini de ravna pentru bine?".
Am urmat liceul la oras si apoi am dat examen la facultate intr-un mare centru universitar. Am fost mereu o fire timida, introvertita. Orice iesire in lume reprezenta o adevarata provocare pentru care ma pregateam sufleteste cu mult timp inainte. Asa ca, pentru mine, a merge sa dau examen la facultate a fost ceva cu adevarat important din mai multe pucte de vedere.
Au fost trei probe de concurs, la o facultate serioasa dintr-o universitate renumita. M-am pregatit mult pentru aceste examene si cu toate acestea avem niste emotii foarte mari. Concurenta era mare.
La prima proba de concurs, am ajuns mult mai devreme in preajma facultatii unde era un parc mare. Am avut mult timp de asteptat, nu cunosteam pe nimeni, asa ca am inceput sa ma rog in gand. Am spus cu credinta toate rugaciunile cunoscute si apoi am reluat. In final, mi-am simtit sufletul cuprins de o mare liniste si siguranta.
Am intrat in sala de examen la ora stabilita si am primit subiectele. Le-am citit si din cauza emotiilor mari care reincepusera, am avut impresia ca nu stiu mare lucru. Am stat cateva minute si m-am rugat, apoi am inceput sa scriu. Deodata, totul mi-a fost foarte clar: principii, demonstratii, teorii, rezolvarile problemelor.
In final am iesit din sala cu mare incredere in rezultatul pe care il voi obtine. Si intr-adevar, nota a fost 10 (din 220 de candidati doar doi am obtinut nota maxima)! La celelalte doua probe am ajuns mai tarziu in parc si nu am mai avut timp sa ma rog in liniste, asa cum o facusem in prima zi, si notele nu au mai fost de 10, dar oricum, suficient de mari ca sa reusesc sa intru la sectia pe care mi-am dorit-o.
Am ramas cu convingerea ca Dumnezeu ne ajuta in masura in care i-o cerem si in functie de credinta cu care ne rugam si de timpul acordat rugaciunii. Deci sa ne rugam neincetat - cantitatea va duce cu siguranta si la o calitate mai buna.
Multumesc lui Dumnezeu pentru tot si-L rog sa ramana si in continuare cu mine si cu noi toti!
Doamne ajuta!

Ligia

CURATIA INIMII

"Cum isi va tinea tanarul curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau. Te caut din toata inima mea, nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale. Strang Cuvantul Tau in inima mea ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta." (Psalmul 119:9-11)

Cuvantul lui Dumnnezeu este dreaptarul invataturii sanatoase.

Asa cum trupul nostru are nevoie de mancare sanatoasa pentru a functiona cum trebuie, la fel sufletul nostru are nevoie de "mancare" sanatoasa. Ne simtim atat de slabiti cand trece ziua si n-am mancat nimic si parca nu putem face nimic. Exact asa este in viata spirituala; am experimentat lucrul acesta in viata mea. Atunci cand incercam sa citesc formal si cand treceam ca printr-o carte ma simtem gol..

Fiecare din noi avem parte de ispite si suntem atacati in fiecare zi. Sa nu uitam insa, ca atat timp cat cunoastem Cuvantul, cel rau nu va putea sta impotriva noastra. Pe langa faptul ca trebuie sa cunoastem Cuvantul, este important sa ne rugam neincetat.
Cum voi avea inima curata? In versetul 11 spune ca doar strangand Cuvantul Lui in inima. O alta intrebare este: Cum sa strang Cuvantul Lui in inima mea? In primul rand prin citire, apoi meditare (nu o simpla citire, ca pe o carte) si in ultimul rand prin memorare.
"Te caut din toata inima mea, nu ma lasa sa ma abat de la poruncile Tale!"

Anonim

Dumnezeu asculta, tu staruieste!

Evrei 13:5b "Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi."

Sunt un tanar, ca multi altii. Cu dorinta sincera sa Il slujesc pe Dumnezeu. Dar de multe ori ma gandesc ca lucrul acesta nu este usor. Si totusi Duhul Domnului lucreaza in viata mea si ma calauzeste sa nu renunt. Sa nu renunt la lupta, "Caci cel neprihanit de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire. (Prov.24:16)". Si uitandu-ma in urma vad ca multe din lucrurile care le-am facut din dorinta de a ma apropia de Dumnezeu nu erau cum dorea El. Dar, din cauza staruintei mele inaintea Domnului, am capatat indurare. Slava Lui! Dumnezeu, ma conduce, si prin Duhul Sau imi calauzeste rugaciunea, ma calauzeste in Cuvantul Sau si ma invata. Si sunt foarte multumitor. Inteleg acuma ca staruinta e de pret inaintea Dumnezeului nostru. Si nu mai inteleg lucrurile cu mintea, ci Domnul face ca "legea Lui sa se scrie in inima mea". Si asta ma face bucuros, imi creste si intareste credinta.
Nu pot sa neg faptul ca sunt entuziasmat. Dar vocea Duhului imi sopteste des in rugaciune: ai grija cu mandria, nu cumva sa iti atribui ceva din slava Domnului care si-o arata prin tine. Asa ca apropierea de Dumnezeu si staruinta nu e tot, dupa ce primesti putere trebuie sa intelegi bine ce zice David in Psalmul 2:11 "Slujiti Domnului cu frica si bucurati-va tremurand".
In concluzie, cuvantul lui Dumnezeu pentru tine, azi este: continua sau incepe sa staruiesti si cauta smerenia si Domnul te va folosi intr-un mod care Il caracterizeaza foarte bine: Minunat :) Domnul sa ne ajute pe toti! Amin

Anonim

Ce poate face credinta?

"Prin credinta Noe, cand a fost instiintat de Dumnezeu despre lucruri care inca nu se vedeau, si plin de o teama sfanta, a facut un chivot ca sa-si scape casa;" (Evrei 11:7)

Noe a avut o teama sfanta si a ascultat ce i-a spus Dumnezeu. Suntem noi oare plini de o teama sfanta pentru Dumnezeu? Fata de un Parinte Mare si Atotputernic, un Parinte demn de toata increderea, Gloria si Slava, pentru care ar trebui sa-i multumim in fiecare zi.
Avraam a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce. Evrei 11:8 Cand a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-l ia ca mostenire,a ascultat chemarea Domnului. S-o fi indoit oare? Si-o fi pus intrebari? O fi pornit neincrezator? Noi ce am fi facut in locul lui? De fapt, noi ce facem acum in vremea noastra, cand Dumnezeu ne vorbeste, cand ne pune pe inima sa facem ceva sau sa spunem? Ascultam noi soapta Duhului sau suntem prea egoisti, prea neincrezatori? Ar trebui sa avem mereu in vedere exemplul lui Avraam, care a plecat fara sa stie unde sa duce, caci Domnul il trimitea.
Cand te trimite Dumnezeu, cand te cheama Dumnezeu, trebuie sa fii deplin incredintat ca El te va calauzi,ca El iti va da putere, izbanda si intelepciune. De unde stii ca-ti va da putere? Si Sara a primit putere pentru ca la varsta ei sa poata zamisli. Prin credinta a parasit Avraam Egiptul, fara sa se teama de mania imparatului, pentru ca a ramas neclintit, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut. (Evrei 11:27)
Sa vedem, ce mai poate face credinta? Prin credinta au cazut zidurile Ierihonului. Prin credinta n-a pierit curva Rahav. Ghedeon, Barac, Samson, Ieftaie, David, Samuel, proorocii, David - toti acestia au cucerit imparatii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-a vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase...
Ai vrea sa ai si tu parte de o credinta ca a lor? Nu uita ca fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu. Credinta poate vedea invizibilul si crede incredibilul. Pentru ce au luptat toti acesti eroi ai credintei? Pentru o patrie mai buna, o patrie cereasca. Tanjeste si tu pentru aceasta patrie mult dorita.
Amin.

Delia R.

Ce faci cu povara ta?

“Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile, caci El insusi ingrijeste de voi.” (1 Petru 5:7)

Intr-o duminica dupamasa, m-am hotarat sa merg la biserica. Stiam ca nu am bilete de tramvai si am mers pe jos, o statie de tramvai, pana la chioscul de bilete. Mergand, am vazut din departe ca vine tramvaiul si am inceput sa alerg, sa apuc sa cumpar bilete si sa nu pierd tramvaiul, dar in timpul alergarii mele, aveam o geanta cu mine mai mare care era destul de grea si sincer, tare ma incetinea. In final, am prins tramvaiul si am ajuns cu bine.
Vreau sa va spun ca Dumnezeu mi-a vorbit prin aceasta pilda atat de simpla, astfel: “asa cum geanta ta, ti-a incetinit alergarea, si ai obosit mult mai usor, tot asa si atunci cand ai o povara, o ingrijorare, o apasare, te vor incetini din alergarea ta, din inaintarea ta pe calea Mea. Pentru a putea alerga cu usurinta, va trebui sa-Mi predai Mie povara ta, ingrijorarile tale, arunca-le asupra Mea, caci umerii Mei sunt puternici si le pot duce cu usurinta. “
Intr-adevar, pe Dumnezeu nu-L pot garbovi problemele noastre, indiferent cat de mari sau grele ar fi ele, in schimb pe noi ne-ar incovoia, rau de tot si n-am putea face lucrarea lui Dumnezeu, n-am putea ajuta pe altii, ca deja le avem pe ale noastre. Nu poti purta sarcina celuilalt, daca tu esti deja plin de dai peste.
Atunci cand predam Domnului tot, mintea si inima noastra sunt libere, usoare, atunci putem auzi Glasul Lui, care ne dicteaza ce trebuie facut. Este un MARE HAR pentru noi, sa stim si sa avem certitudinea caci INSUSI Dumnezeu se ofera sa ne ia poverile noastre. El nu trimite pe nimeni altcineva, in locul Lui, ci chiar El. Nu e minunat?
Vreau sa va incurajez, ca de fiecare data cand va confruntati cu vreo problema, cu vreun sentiment apasator pe inima, ridicati-va in numele Domnului Isus Hristos, chiar daca poate atunci nu simtiti sau nu puteti face aceasta, faceti-o totusi prin credinta si dati Domnului tot ce va apasa, sa vedeti cat de usori va veti simti si veti putea sa multumiti Lui pentru tot. Abia atunci va veti putea bucura IN Domnul!
Daca vom face astfel, zilnic, va fi ca un exercitiu fizic, care devine un antrenament si ne vom obisnui cu o astfel de atitudine sanatoasa.
Dumnezeueu sa ne ajute. Amin!

Felicia Pricope - Timisoara