OARE, ȘTIM CU ADEVĂRAT CINE SUNTEM? (2)

“De aceea vă spun: Nu vă îngrijorati de viata voastră, gândindu-vă ce veti mânca, sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veti îmbrăca. Oare nu este viata mai mult decât hrana, si trupul mai mult decât îmbrăcămintea? “ [Matei 6:25]

O data ce am facut legamantul de pace cu Dumnezeu. NU trebuie sa ne mai ingrijoram: ce vom manca, ce vom bea sau cu ce ne vom imbraca trupul, deoarece prin acel legamant noi am intrat automat in posesia hranei, a bauturii sfinte si a imbracamintei care este ISUS HRISTOS!!

Multi vorbesc de Dumnezeu., spun ca ei cred in Dumnezeu., dar de Fiul Lui Unic Isus Christos de ce nu vorbesc oamenii? De ce nu-L pomenesc?? De ce nu vorbesc de minunile Lui, de ceea ce a facut El pe pamant?

Tocmai de aceea duhurile straine isi permit sa atace oamenii, prin felurite moduri, pentru ca ele stiu ca acei oameni NU pot ajunge la Dumnezeul Cel Divin, stiu ca ei nu au putere si autoritate fara Isus Christos… Ioan 14:6: “…Nimeni nu ajunge la Tatal, decat prin Mine.”

El este USA catre Tatal Ceresc Dumnezeu!!

Pavel a ramas de fiecare data ferm, stiindu-si pozitia si valoarea in Isus Christos Mantuitorul Lui. In Isaia 49:16, Dumnezeu spune: "Iata te-am sapat pe Mainile Mele si zidurile tale sunt TOTDEAUNA inaintea ochilor Mei."

Deci, sa indraznim in orice. Prin rugaciune, noi inaltam ziduri in fata diavolului, Dumnezeu tinandu-ne pe Palmele Lui! Amin!

Felicia P.- Timisoara

CREZI?

“Ferice de aceea care a crezut pentru ca lucrurile care i-au fost spuse din parte Domnului se vor implini.” [Luca 2:45]

Crezi ce iti spune Dumnezeu? Nu toti avem parte de intalniri cu ingeri ca Maria sau Zaharia sau alti oameni din Scripturi. Dar ne intalnim cu Dumnezeu prin Cuvântul Lui, predicat sau cantat, prin fratii nostri care ne intreaba, ne incurajeaza, ne mustra, ne ridica.

Din experienta mea si a altor credinciosi stiu ca nu totdeauna auzim vocea lui Dumnezeu. Uneori avem “ceara” si in urechile spirituale, “retina slabita”, la ochii spirituali. Dar nu uita momentele in care ti-a vorbit Dumnezeu, in care L-ai auzit clar. Tine-te de El, de Cuvantul Lui ca “orbul de bata”. Lucrurile care ti-au fost spuse se vor implini, chiar daca nu vezi nimic. Daca il crezi pe Dumnezeu “care lucreaza in ascuns”, vei fi pregatit pentru implinirea promisiunii Lui si nu iti vei amara sufletul. Daca iti amaresti sufletul, El tot va implini Cuvantul Sau, dar tu nu te vei putea bucura la fel de El. Crede!

Daniela

CHEAMĂ-MĂ!!!

„Cheama-Ma si-ti voi raspunde; si iti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunosti” [Ieremia 33:3]

Pentru a primi lamurire sau raspuns la intrebarile si rugaciunile tale, este o conditie sau un lucru pe care il ai de facut: cheama-Ma!!! Daca Il chemi, El iti va raspunde, si-ti va vesti lucruri mari, ascunse, pe care inca poate nu le cunosti, nu le stii. Cheama-L pe Dumnezeu in rugaciune, fa o „sedinta” imediata, fulgeratoare daca e nevoie, convoaca-L pe Dumnezeu si El va fi prezent cu siguranta la intrunire.

Daca o sedinta nu e convocata, nu te astepti sa vina nimeni, nu? Si nu gasesti rezolvare fara acea sedinta. Cu cat convocarea sedintei e mai urgenta, cu atat poate raspunsurile vin mai repede (dar nu neaparat). Daca ai avea o companie, poate repede ai convoca o intrunire, o sedinta de lucru, dar oare la fel de repede ai „zbura” si pe plan spiritual?

Rugaciunea e esentiala, e vitala, si spun asta din prisma celei care se vede limitata si neputincioasa si „ne-dornica” poate de multe ori de rugaciune, dar, oridecate ori pun in aplicare si convoc aceasta sedinta, urgenta pentru sufletul oricarui copil de Dumnezeu, si indispensabila, simt cum inima-mi se linisteste, se curata si se reorienteaza spre adevaratul sens al Universului.

Asa vorbeste Domnul: „Cheama-Ma, si-ti voi raspunde...”. Incearca, si cu siguranta vei ramanea placut surprins ca El chiar raspunde.

Delia R

OARE, STIM CU ADEVARAT CINE SUNTEM? (1)

“…Duhul cel rău le-a răspuns: "Pe Isus Îl cunosc, si pe Pavel îl stiu; dar voi, cine sunteti?" [Faptele Apostolilor 19:13-20]

Daca cititi intreg pasajul, veti observa ca foarte multi oameni se regasesc acolo…ei spun ca au credinta, ca Il cunosc pe Dumnezeu, ca pot face minuni si ca pot scoate dracii, folosindu-se de Numele lui Isus Hristos, dar nu-si cunosc identitatea in Hristos.

Diavolul ne cunoaste pe fiecare in parte. El stie cand ne este teama, stie cand tremuram, stie cand suntem mandrii, stie absolut tot…Simte cand ne prezentam in fata lui goi si descoperiti, fara Isus Hristos, ajutorul nostru. Ii place sa-L imite pe Dumnezeu foarte bine, folosindu-se si el de asemenea, de Cuvantul lui Dumnezeu pe care si el il crede si stie ca este adevarat, de aceea se lupta ca sa ne duca in eroare, sa nu mai stim cine ne vorbeste: oare este Domnul, oare diavolul sau este mintea noastra care o ia razna?? Ne lasa sa fim confuzi, ne lasa sa bajbaim, ne lasa seci, ne ia si ceea ce stim din Cuvantul Lui Dumnezeu, daca noi nu perseveram in Cuvantul Sfant.

Interesul lui este sa rastalmaceasca cuvintele lui Dumnezeu, sa ne faca sa nu credem in legamantul care l-a facut Dumnezeu cu noi, acea pecetluire pe vecie. El stie ca pe baza acestui legamant noi intram in posesia autoritatii lui Dumnezeu, intram in promisiunile lui Dumnezeu, care sunt DA si Amin si intram, de asemenea in folosirea Puterii Domnului.

In psalmul 119, David spunea:’’ STRANG Cuvantul Tau in inima mea…” Daca noi am strange Cuvantul Lui Dumnezeu in inima si viata noastra, am stii cu adevarat cine suntem, cum sa ne infatisam inaintea vrajmasului si cum sa luptam. Ne-am cunoaste pozitia in armata lui Dumnezeu, asta si doreste Dumnezeu, o armata cu care sa se mandreasca in fata diavolului, cu care sa-i dea peste nas.

Nu poti lupta spiritual fara sa-ti cunosti valoarea in Hristos, nici nu ai ce cauta pe taram spiritual daca nu stii cine esti!!! Pentru ca daca o faci, esti mancat de viu. Asa cum au patit si acei exorcisti, duhul cel rau le-a spus: “Pe Isus Îl cunosc, si pe Pavel îl stiu; dar voi, cine sunteti?"

Si omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, si i-a schingiuit în asa fel, că au fugit goi si răniti din casa aceea.”

Multi cred ca pot face minuni, pot face vindecari in trupurile oamenilor eliberandu-i de boli si nu numai, dar nu-L au pe Hristos cel viu in inima si viata lor. Nu-L au ca arma, nu-L au ca protectie, nu traiesc dupa indemnurile Duhului Sfant, ci dupa indemnurile lor.

In Efeseni 6 Dumnezeu ne spune sa ne luam toata armatura, nu partial, pentru a merge la lupta. Armatura inseamna Isus Hristos, pentru ca El este: adevarul, platosa neprihanirii, incaltamintea noastra, scutul credintei noastre, coiful mantuirii noastre si nu in ultimul rand sabia noastra cu care luptam.

Deci, Isus Christos. este TOTUL: imbracamintea, incaltamintea si accesoriile noastre.

Felicia P.- Timisoara

DUMNEZEU FACE LUCRURI MARI PENTRU TINE

“Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfant si indurarea Lui se intinde din neam in neam peste cei ce se tem de El.” [Luca 2:49–50]

Adolescenta aceea naiva, Maria din Nazaret, recunoaste ca Dumnezeu face lucruri mari pentru ea, desi inca nu se vedea nimic. Era gravida, probabil in luna a treia, desi nu se incurcase cu niciun barbat, ci era curata. Bebelusul inca nu misca, probabil nici nu avea greturile de dimineata. Nimeni nu banuia deocamdata ca e gravida. Posibil ca si ea sa mai aiba indoieli cu privire la intalnirea cu ingerul. Poate a visat…

Cand se intalneste cu Elisabeta, batranica aceea sterila cu care era ruda si care a ramas gravida la menopauza, fara interventie medicala, Maria incepe sa cante: Magnificat. Adolescenta naiva si curata vede minunea in ruda ei si stie ca si cu ea se petrece o minune, chiar daca nu se vede nimic.

Cel Atotputernic face lucruri mari pentru tine, chiar daca nu vezi nimic inca. Poate ti-a aratat mai demult ceva, dar incepi sa te indoiesti. Nu s-a intamplat nimic de la descoperirea aceea. Lauda-l pe Dumnezeu, chiar daca nu vezi inca nimic. El a privit deja spre starea ta smerita si face lucruri mari pentru tine. Le vei vedea la vremea lor, cand vei putea sa le porti.

Daniela

ÎNVAȚĂ SĂ TE ÎNCREZI ÎN DUMNEZEU

“Nu va ingrijorati dar de ziua de maine, pentru ca ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei.“ [Matei 6:34]

Vi s-a intamplat sa aveti atacuri de ingrijorare si chiar de panica? Credeti in Dumnezeu si totusi uneori ingrijorarea va tulbura, chiar va doboara.

Pana anul acesta nu am stiut ce sunt atacurile de panica. Am cunoscut diferite tipuri de stres, ingrjorari, dar panica nu. Apareau cand ma asteptam mai putin, deseori dupa timpul meu de partasie de dimineata cu Dumnezeu. M-am speriat.

Citind acest verset mi-am reamintit ca elefantul se mananca bucata cu bucata, iar zilele se traiesc cate una odata. Daca insist sa ma ingrijorez, trebuie sa o fac doar pentru ziua de azi, doar pentru 24 de ore. Asta nu exlude planificarile pe termen scurt, mediu si lung. Dar impune flexibilitate si o doza mai mica de ingrijorare, doar pentru ziua de azi. Asta impune incredere in Dumnezeu care se descurca bine cu toate itele universului si ale istoriei, deci si cu problema ta, coplesitoare pentru tine, maruntă pentru El.

Nu-ti mai distruge inima, trupul si relatiile cu ingrijorare pentru tot restul vietii tale! Nici macar nu stii cand se termina. Ajunge zilei necazul ei. Pe celelalte lasa-le in grija lui Dumnezeu! Se descurca. Are experienta de cateva mii de ani cu tot soiul de oameni.

Daniela

SPRIJINĂ LUCRAREA LUI DUMNEZEU

“Am avut o mare bucurie in Domnul ca in sfarsit ati putut sa va innoiti iarasi simtamintele fata de mine. Va gandeati voi la asa ceva, dar va lipsea prilejul.” [Filipeni 4:10]

Apostolul Pavel scrie aceste randuri bisericii din Filipe. O biserica formata din oameni modesti. Pe putini ii stim pe nume: Evodia, Sintichia, Epafrodit si adunarea. Cel mai rasarit si mai cu initiative e Epafrodit, care isi lasa casa si cetatea pentru a-l sluji pe Pavel. Dar adunarea aceea de anonimi fără aptitudini stralucitoare il sprijina pe Pavel cum stie. Ii trimite din cand in cand bani si mancare. De lucrarea lui au profitat bisericile din Asia Mica, din Grecia si Italia, probabil si din Spania, iar apoi toti credinciosii care i-au citi epistolele. Numai filipenii si probabil corintenii l-au ajutat.

Nu toti avem darul de a canta, de a compune poezii si cantece, de a scrie carti, de a fi misionari sau pastori sau invatatori, sau asistenti medicali ori sociali, sau altceva. Dar putem in primul rand sa nu le punem bete in roate celor chemati la o lucrare vizibila, in prim plan; putem sa nu-i desfiintam prin criticile noastre, ci sa-i indreptam cu delicatete cand nu merg bine; putem sa ne rugam pentru ei si putem sa-i sustinem la fel ca biserica din Filipi pe Pavel, oferindu-le bani, mancare sau haine.

Cum sprijini lucrarea lui Dumnezeu?

Daniela