FOCUL DUHULUI SFANT(3)

“După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.

Pavel strânsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de mâna lui.

Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: "Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci ,Dreptatea' nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare."

Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întâmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.”

Pavel a scuturat năpârca în foc, şi n-a simţit nici un rău”. [Faptele Apostolilor 28:1-6]

Pavel dupa ce a pus acele maracini, a iesit naparca. Deci, ea era ascunsa printre acele maracini. “…o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de mâna lui”.

Da, de multe ori etalam in fata lui Dumnezeu pacatele noastre si ele cu greu se desprind de noi, dar important este sa avem indrazneala sa le aruncam, prin credinta, in focul lui Dumnezeu, care arde si mistuie cu siguranta.

Naparcile au rolul de a ataca, de a suge viata altei fapturi. Cand astfel de naparci sar la noi si ne ataca, cei care stau langa Dumnezeu si sunt imbracati cu armatura Lui, NU sunt vatamati. Exact cum a patit si Pavel. Pavel era calm, stia ca nimic rau nu are putere asupra lui. Si interesant, el nu a aruncat acea naparca altundeva, in alta directie, ci DIRECT in foc. Acolo nu mai avea scapare.

Chiar daca unii oameni vazandu-ne ca trecem prin tot felul de greutati, incercari, ei cred ca intr-adevar atat de mult am gresit inaintea lui Dumnezeu, ca suntem atat de pacatosi ca meritam sa ni se intample mult rau sau chiar sa murim, dar niciodata Dumnezeu nu ne scapa de o primejdie, ca sa ne introduca intr-alta, ca sa murim, asa cum cred ei. Ne trece Domnul prin mai multe incercari, DA, dar NU murim, ci tot El ne intinde mana sa trecem biruitori prin ele, ca sa fim o marturie pentru oamenii din jurul nostru si ca Dumnezeu sa-si proslaveasca Numele.

Si Pavel a trecut de primejdia cea mare, NU ca sa dea de alta si sa moara de o naparca, ci ca oamenii sa vada ca acel om intr-adevar il are pe Dumnezeu si nimic rau nu l-a putut vatama. Slava Domnului!

Cum putem mai bine sa ne practicam credinta, autoritatea, puterea, toate darurile care le-a pus Dumnezeu in noi, decat trecand prin tot felul de incercari. Cum poti stii daca vei ajunge castigator intr-o cursa, daca nu te inscrii si participi la ea.

Dumnezeu sa ne ajute sa fim epistole vii pentru oamenii din aceasta lume si parerea lor negativa despre noi sa fie schimbata intr- una pozitiva.

Felicia P.-Timisoara

FOCUL DUHULUI SFANT(2)

“După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.

Pavel strânsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de mâna lui.

Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: "Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci ,Dreptatea' nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare."

Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întâmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.”

Pavel a scuturat năpârca în foc, şi n-a simţit nici un rău”. [Faptele Apostolilor 28:1-6]

In Matei 12:43-45 este mentionat lucrul acesta: “ Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. Atunci zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi”.

Nu suntem straini nici de aceasta atentionare din partea Domnului, nu suntem straini de planul inamicului si Ii multumim Dlui pentru aceasta. Ce doreste Dumnezeu mai exact, este sa marturisim inaintea Lui, tot ceea ce ne apasa, tot ceea ce ne tine legati si nu simtim libertatea in duhul, ca apoi El sa aduca eliberarea peste inima si mintea noastra si chiar daca diavolul ar veni cu alte 7 duhuri, noi sa n-avem teama, pentru ca nu pot intra in fostul lor loc (daca nu le dam voie), deoarece nu mai este, nu mai exista acel loc, acum este altul nou, curat si totodata impodobit. Slava Domnului.

Acele naparci reprezinta duhurile diavolului, care au rolul de a ne determina sa practicam din nou lucrurile gresite, sa luam cu sine, poate depresia, furia, clevetirea si multe altele care Il intristau pe Dumnezeu. Fiecare naparca aduce cu sine pacatul. Naparca=pacat.

Totusi, de ce diavolul sa-si exerseze puterea prin noi si nu Dumnezeu? Noi suntem ai lui Dumnezeu, suntem creatia Lui.

Felicia P.-Timisoara

FOCUL DUHULUI SFANT(1)

“După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.

Pavel strânsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de mâna lui.

Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: "Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci ,Dreptatea' nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare."

Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întâmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.”

Pavel a scuturat năpârca în foc, şi n-a simţit nici un rău”. [Faptele Apostolilor 28:1-6]

In mod normal, dupa ce am trecut de o primejdie, incercam sa ne calmam, sa ne linistim si sa ne restauram, nu?

Daca oamenii stiu sa aprinda un foc care sa-i incalzeasca si stiu sa si-l mentina, atunci ce-ar fi ca si noi sa aprindem focul Duhului Sfant si sa invatam sa-L mentinem. Il putem mentine prin a avea o relatie zilnica cu Dumnezeu si punandu-L pe Duhul Sfant la lucru, prin cererile noastre inaintea lui Dumnezeu. Acest foc nu-l poate stinge nicio ploaie de incercari si niciun “frig”, nici un disconfort care se straduie diavolul sa ni-l aduca.

Atunci cand mentinem acest foc prin citirea Cuvantului Lui Dumnezeu, prin rugaciune si post, prin aplicarea puterii si autoritatii lui Dumnezeu, atunci naparcile ies la suprafata, pentru ca ele nu rezista la un astfel de foc. Ele intr-adevar locuiesc in locuri racoroase, umede, locuri reci, locuri intunecoase, unde nu este caldura si afectiunea lui Dumnezeu, unde nu este LUMINA.

De curiozitate am cautat ce-nseamna exact cuvantul “ naparca”.

NĂPÂR//CĂ ~f. 1) Şarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru în formă de V; viperă. 2) Şopârlă fără membre, cu corp cilindric, solzos, răspândită prin poieni şi locuri umede. 3) fig. Persoană foarte rea, perfidă şi extrem de periculoasă. ♢ Pui de ~ om răutăcios.

Ce a mai facut Pavel? Biblia spune ca:“strânsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc”.

Dumnezeu doreste sa punem si noi pe focul Duhului Sfant, “maracinile” din viata noastra, ele reprezentand pacatele noastre, neputintele noastre, ca sa putem fi liberi cu adevarat. Cand facem lucrul acesta, intr-adevar diavolul nu sta pasiv, isi trimite “frumoasele naparcute” pentru a intra din nou in viata noastra ca sa le poata folosi prin noi.

Felicia P.-Timisoara

FERESTE-TE DE MANDRIE MAI TARE CA DE FOC

„Pazeste de asemenea pe robul tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.“ [Psalm 19:13]

Dupa un an si ceva in care am coborat tot mai adanc in “valea mea”, in “iadul meu”, observ ca Dumnezeu incepe sa ma binecuvanteze in fel si chip, in modul cel mai vizibil. Poate treci si tu prin asa ceva si stii despre ce vorbesc. Dupa ce vreme indelungata ti se spune ca nu esti bun de nimic si esti respins pe toate planurile, dintr-odata esti apreciat, laudat, scos in evidenta de sefi, de oameni pe care nu-i cunosti, prietenii si partenerul de viata se poarta extraordinar cu tine. Esti naucit... Nu stii ce s-a intamplat. Eu cel putin, habar n-am ce i-a apucat pe toti. E drept, spun “Multumesc, Doamne!”.

Imi place sa fiu apreciata si mangaiata. Doar ca incep sa simt o veche prietena apropiindu-se zambitoare: Mandria. Acum sunt coplesita de laude si aprecieri, dar sunt un ghem de crispare. Stiu ca nu sunt meritele mele. Am inceput sa ma rog impreuna cu David: “Pazeste-ma de mandrie, Doamne!”. E atat de usor sa-i cazi in plasa. Si e „pacatul favorit al diavolului“ ca sa citez o replica a lui Al Pacino, dintr-un film mai vechi.

Pazeste-te de mandrie, pentru a nu murdari tot ce faci pentru el cu petele ei, pentru a nu-L inlocui pe Dumnezeu cu ego-ul tau, pentru a nu starni pana la urma mania Lui. Sa ne pazim de mandrie si sa-L laudam pe Dumnezeu!

Daniela

MERGI MAI DEPARTE CU EL

„Caci Tu esti nadejdea mea, Doamne, Dumnezeule! In tine ma incred din tineretea mea. Pe Tine ma spijinesc din pantecele mamei mele. Tu esti binefacatorul meu inca din pantecele mamei. Pe Tine Te laud fara-ncetare.” [Psalm 71:5-6]

 

Cand Il cunosti pe Dumnezeu din tinerete, esti scutit de multe necazuri, de multe dureri. Le ai pe ale tale, ca toti oamenii, dar nu de dramatismul celor care nu Il cunosc pe Dumnezeu. La un moment dat m-am gandit ca daca m-as fi intors la Dumnezeu mai tarziu, nu in adolescenta, as fi facut mai multe pacate si L-as iubi altfel pe Dumnezeu. Imi aminteam mereu acel: “Cui i se iarta mult, iubeste mult.”

Dar apoi mi-am amintit cat de bine a fost in toti anii de liceu, de facultate, de serviciu, in toate problemele si necazurile, ca ma incred in El din adolescenta, ca e Binefacatorul meu inca de cand eram un fat ascuns in pantecul mamei. Increderea in El mi-a fost sprijin si scut, m-a ferit de pacate mari, mi-a pastrat mintea intreaga, mi-a pastrat credinta, m-a pastrat pe calea Lui. Si sunt recunoscatoare si merg mai departe cu El, langa El.

Sa nu-ti para rau ca Il urmezi din tinerete pe Dumnezeu! Nu Il iubesti la fel ca cei intorsi la Dumnezeu la maturitate dupa o viata dezastruoasa. Tu Il iubesti altfel pentru ca Il cunosti altfel. Increde-te in continuare in Dumnezeu, pana cand vei ajunge Acasa. Lauda-L in continuare pentru ca merita.

Daniela

DUMNEZEU TE FOLOSESTE LA ORICE VARSTA

„Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta.“ [Psalm 90:12]

Constat cu amaraciune cum ne-am schimbat imaginea despre varsta. Cei trecuti de 50 de ani primesc eticheta batrani. (Pentru cei de 10 ani eticheta asta se pune parintilor de la 30 de ani in sus.:)) La 60-65 de ani, cand te pensionezi, nu mai auzi decat ca esti o povara pentru bugetul de stat (la care ai contribuit toata viata), pentru asigurarile de sanatate, pentru toata lumea. Aproape ti se reproseaza ca iti permiti sa traiesti atat de mult. Nici poveste de “cinste pentru perii albi”, nici poveste despre “pretuirea intelepciunii batranilor” sau “cine n-are batrani sa-si cumpere”.

Multi ani mi-a fost groaza de batranete din cauza asta si neputintelor care vin odata cu varsta. M-am rugat ca Dumnezeu sa ma cheme mai repede Acasa. Mai am inca pana sa intru in categoria “batranilor”, dar Il rog pe Dumnezeu sa-mi dea pana atunci o inima inteleapta, sa pretuiesc fiecare zi si fiecare an pe care mi-I da, iar daca voi imbatrani, sa o fac frumos alaturi de El.

Ma rog sa o pot pretui pe mama si pe batranii din biserica si din jurul meu, ma rog sa ne schimbam atitudinea fata de varsta.

Daniela

O CINĂ SPECIALĂ

„Am dorit mult sa mananc pastile acestea cu voi inainte de patima Mea; caci va spun ca de acum incolo nu le voi mai manca, pana la implinirea lor in Imparatia lui Dumnezeu.” [Luca 22:15-16]

A trecut o luna, a trecut un an, apoi altul si ...altul. Si intalnirea de la Cina Domnului a devenit o obisnuinta...pana cand... a intervenit El, in bunatatea si indurarea Lui! Slavit sa fie Numele Domnului! Si atunci mi-am dat seama cat de delicata e atentia pe care o are fata de mine, un pumn de cenusa, rascumparata pentru vesnicie. De atatea ori am mers la cina la rude, la prieteni. De atatea ori am avut grija la vestimentatie, la vorbele pe care le -am spus la cina, la atitudini, din respect pentru gazda.

Domnul mi-a spus: TE INVIT LA CINA!

Domnul cerului si al pamantului ma astepta! Unul dintre cele mai intime momente intre mine si Domnul meu! O cină unica, si apoi alta unica, pentru ca Domnul este unic! Toate erau pregatite! De data aceasta am spus: DOMNUL MEU, IATA-MA, PRIMESTE-MA, CACI STIU CA MA IUBESTI! NIMIC MAI MULT SI NIMIC MAI PUTIN DECAT DOMNUL ISUS CRISTOS NU VREAU IN VIATA MEA!

Toate sunt pregatite si nu sunt doar simboluri! Domnul ne asteapta de fiecare data la intalniri pline de prospetime, la izvoare linistite si pasuni verzi! Aleg sa ma intalnesc cu Domnul meu in intimitate, de fiecare data altfel, cautand fata Lui si sa fiu de fata la Cina Lui, cautand prezenta Lui si promisiunile Sale!

LAUDAT SA FIE DOMNUL!

Anonim