CUNOSTI MARGINILE IUBIRII LUI DUMNEZEU?

“Avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Cristos care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.” [Efeseni 3: 17b-19]

Cred ca majoritatea am fost atrasi de Dumnezeu prin dragostea Lui. Dragostea Lui are darul de a ne coplesi prin largimea, lungimea, adancimea si inaltimea ei, ca sa-l parafrazez pe apostolul Pavel. Dar nu e suficient sa vedem dragostea Lui. Trebuie sa ne si infigem radacinile in ea si sa o si cunoastem. De ce? Pentru ca numai cu radacinile infipte in dragostea Lui, putem noi insine sa rodim dragoste, sa aratam dragostea Lui celor de langa noi, flamanzi de dragoste. Pentru ca numai inradacinati in dragostea Lui, cunoscand dragostea Lui care intrece ratiunea noastra putem ajunge plini de Dumnezeu, nu niste acrituri care pozeaza in tort de ciocolata. Iar cand suntem inradacinati in dragostea Lui nu mai intrebam ca Petru “Doamne, de sapte ori sa iert?” Inradacinati in dragostea Lui, nu ne mai lasam striviti de descurajare, nu mai facem fapte necugetate fata de noi insine sau cei de langa noi. Inradacinati in dragostea Lui, ajungem sa ne dam seama ca nu are margini oricat le-am cauta, ca ne putem dezvolta in El.

Incepe sa explorezi dragostea lui Cristos si infigeti radacinile in ea!

Daniela

ANTRENEAZĂ-TE ÎN LAUDĂ

“Gura mea va vesti zi de zi dreptatea si mantuirea Ta, caci nu-I cunosc marginile.” [Psalm 71:15]

Am ajuns atat de concentrati pe rau si pe negativ, incat nu mai reusim sa vedem binele, nu-L mai vedem nici macar pe Dumnezeu pe tron. Sau poate am coborat prea mult in noroi, iar tronul lui e mult deasupra baltii noastre si nu mai reusim sa ajungem cu privirea pana acolo? Concentrati pe rau, multi dintre noi au ajuns sa creada ca e fara limite, incomensurabil, mai mare decat universul.

Dumnezeu ne contrazice cu delicatete. Da, raul e mare, intins si lat pe tot pamantul. Dar nu fara limite. Singura fiinta fara limite din univers este Dumnezeu. El cu dreptatea Lui, mantuirea Lui, iubirea Lui, credinciosia Lui, intelepciunea Lui. Iar cand ajungi sa vezi un pic din acest Dumnezeu incepi sa-L vestesti. Vesteste azi fata pe care i-ai cunoscut-o, poate cea a dragostei. Invata sa vestesti maine cealalta fata pe care o vei descoperi, poate a abilitatilor sale de Salvator, iar apoi celelalte fatete… E mai fascinant decat un diamant. Cand vei cunoaste marginile iubirii si mantuirii Lui te vei putea opri din laudat. Dar esti sigur ca le vei cunoaste tu, un om finit? Sau esti sigur ca te vei putea opri din laude cand Il vei cunoaste pe de-a-ntregul? Il laud pe Dumnezeu constienta ca trebuie sa ma antrenez de aici pentru vesnicie. Voi canta alaturi de ingeri… Trebuie sa fiu gata de laude!

Daniela

INCREDEREA TA

"In cine ti-ai pus dar increderea..?" [Isaia 36:5b]

Pe cine te bizui? Ce este increderea aceasta pe care te bizui? vs 4b. De ce ai nevoie de un Dumnezeu mare pe care sa te bizui?

Pentru ca in fiecare zi duci lupte si razboiul nu-l poti castiga de unul singur. "Pentru razboi trebuie chibzuinta si putere" vs5

Ce-i chibzuinta si puterea? Le are omul plapand, pentru a castiga razboiul? Ce greutate ar trebui sa aiba cuvintele chibzuinta si putere? Cand le citesti parca te intrebi daca e posibil, daca le detii. Si totusi e interesanta ordinea din vs 5. Intai se spune pe sleau care e situatia, parca pentru a te speria, dar imediat dupa, spune: In cine ti-ai pus dar incredera? Heii, nu uita: tu nu ai chibzuinta si puterea necesara pentru razboi DAR, TE BIZUI PE O INCREDERE INTR-UN DUMNEZEU PUTERNIC.

Ce ai raspunde la intrebarea: In cine ti-ai pus dar increderea? Una e ce marturisesti cu gura si alta e ce se vede.

Poate ne-am pus increderea in Egiptul nostru, si am luat ca sprijin aceasta trestie rupta. (vs 6) Dar poate ca totusi spunem: "Ne incredem in Domnul, Dumnezeul nostru!!!" (vs 7) DOVEDESTE-O ca-i asa.

Isaia 35:3 "Intariti mainile slabanogite, si intariti genunchii care se clatina."

Delia R

SA FIM RECEPTIVI LA MESAJUL LUI DUMNEZEU

“Am auzit glasul Domnului, intreband: "Pe cine sa trimet, si cine va merge pentru Noi?" Eu am raspuns: "Iata-ma, trimete-ma!" [Isaia 6:8-9]

Ca orice bun crestin ce ma socotesc a fi, aseara m-am rugat si I-am spus Domnului ca vreau sa-L slujesc cu ardoare, sa-mi descopere lucrarea si imprejurarile pe care mi le-a pregatit si sa-mi comunice prin mijloacele Sale de comunicare ca sa fie pe intelesul meu. Dupa ce am terminat rugaciunea, am deschis Scriptura la intamplare, in speranta aflarii mesajului lui Dumnezeu si s-a deschis la Isaia 6, am citit tot capitolul si mai departe urmatorul capitol si n-am inteles mesajul, apoi m-am culcat si dimineata tot asa, printre altele, I-am spus lui Dumnezeu ca vreau sa-L slujesc si sa-mi descopere voia Sa. Din nou am deschis Scriptura la intamplare si exact tot acolo mi s-a deschis. Mentionez, ca nu prea des citesc acest capitol biblic si nici semn de carte nu am asezat aici, ci prin voia lui Dumnezeu mi s-a deschis Scriptura aici, fiindca avea un mesaj pentru mine, pe care l-am descoperit dupa ce am citit mai atent tot capitolul 6 si 7.

Esenta mesajului este acela, ca Dumnezeu si pe vremea proorocului Isaia a instiintat poporul evreu de nasterea lui Isus, spunand ca va da un semn ce va fi acela ca "Fecioara va ramane insarcinata, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)” Cap.7:14. Dar poporul lui Israel avea inima impietrita, ochii si urechile nu erau receptivi (cap.6:10) Nu au inteles mesajul de atunci al lui Dumnezeu.

Astazi Dumnezeu tot asa ne trage semnalul de alarma, caci timpul revenirii lui Isus este foarte aproape, prin Scriptura ne mentioneaza si semnele. Sa nu ne lasam incetosati de uneltele diavolului ce le foloseste impotriva noastra prin diferitele griji ale fiecarei zile, ci sa veghem prin rugaciune necontenit si prin post si sa fim pregatiti in orice moment de acest eveniment minunat, sa nu ne prinda pe neasteptate.

G.Foris Montreal

E NORMAL SĂ TE TEMI

“Oridecate ori ma tem, eu ma incred in Domnul. Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu Cuvantul Lui. Ma incred in Domnul si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni?“ [Psalm 56:3-4]

Ti se intampla sa-ti fie teama? Macar din cand in cand? Suntem invatati sa ne ascundem fricile, sa pozam in oameni bravi pe care nu ii atinge nimic, nicio spaima, nicio angoasa. Si pentru a corespunde imaginii fixate de media si de cultura, ne indesam fricile adanc in noi si ajungem sa nu le mai recunoastem noi insine. Desi ele sunt tot acolo.

Uitam mereu ca frica ne-a fost data pentru a ne proteja si pentru a face sa stam in alerta, atenti la pericole. Si mai uitam ca de la un nivel incolo, frica sanatoasa data de Dumnezeu poate fi transformata de diavol intr-un lant cumplit, intr-o adevarata robie.

Cand ma apuca frica de ziua de maine si de tot felul de lucruri si oameni, Dumnezeu imi reaminteste acest verset. Si-mi dau seama ca e normal sa-mi fie teama. Sunt doar un om slab si vulnerabil. Sunt atatia oameni si atatea lucruri care pot sa-mi faca rau. Dar... Eu Il cunosc pe cel Atotputernic si de cate ori ma tem trebuie sa-mi reamintesc Cine este El. Este Domnul. Oamenii ma pot rasfata pana imi pierd mintile de mandrie. Oamenii ma pot rani de ajung sa blestam, ca Iov, ziua in care m-am nascut. Oamenii ma pot face sa urasc viata si tara sau lumea in care traiesc. Oamenii pot face mult rau si mult bine. Dar deaspura lor este Domnul, Cel in care ma incred. Iar El este Domnul, Regele. Cu El pot sa ma laud pentru ca am ajuns sa cunosc un pic din caracterul Lui maret si complex.

E normal sa-ti fie teama, dar e si mai normal sa te increzi in Cel Atotputernic, care are ac de cojocul spaimelor, a oamenilor si a diavolului. Indrazneste sa te increzi in El!

Daniela

CREDE, IAR DUMNEZEU TE VA ONORA

„Nadajduind impotriva oricarei nadejdi el a crezut... Si fiindca n-a fost slab in credinta, nu s-a uitat la trupul sau care era imbatranit… El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.” [Romani 4:18-21]

Uneori, credinta este cel mai simplu lucru din lume. Pur si simplu crezi. As putea merge pe ape daca m-ar provoca cineva. Alteori credinta e cea mai mare incercare cu care ma confrunt. Daca cumva merg pe ape in acel moment, sigur ma voi scufunda in urmatorul moment, la fel ca Petru.

Ce faci cand ti se clatina credinta, cand nu mai poti astepta, cand fierbi in “suc propriu”, iar Dumnezeu tace?

Am invatat ca in momentele acelea grele sa ma uit la oamenii credintei. Si mi-e tare drag Avram. Si ma agat de Dumnezeu asa cum ma agatam de mami in copilarie. Ma incapatanez sa cred impotriva tuturor evidentelor. Iar cand nu mai pot nici sa ma tin de Dumnezeu, spun rugaciunea mea preferata: „Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”

Dupa multi ani de la intoarcerea mea la Domnul, am ajuns la concluzia ca nu I-am multumit lui Dumnezeu cat trebuie pentru darul credintei. Ma uit la poza de la botez si din cei 54 care am intrat atunci in apa, doar o parte mai suntem in biserica. Si stiu ca e doar harul lui Dumnezeu ca ne-a pastrat credinta, ca ne-a tinut pe cale. Si mai stiu ca Dumnezeu ne onoreaza credinta si credinciosia.

Agata-te de Dumnezeu si incapataneaza-te sa crezi si cand te lasa sa fierbi in „suc propriu“. Nici asteptarea nu e la intamplare. Crede in intelepciunea Lui.

Daniela

NU TE BLESTEMA SINGUR

“Asa vorbeste Domnul: blestemat este omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul. … Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul!” [Ieremia 17: 5-7]

Te-ai gandit vreodata ca te poti blestema singur? Am inceput sa ma gandesc la asta anul acesta, cand am constatat ca lucrurile merg greu, chiar rau. M-am cercetat in fel si chip, iar la un moment dat am facut o descoperire cumplita. O buna bucata de timp cineva a fost inaintea lui Dumnezeu in inima mea. La fel de adevarat e ca nimeni nu m-a lovit mai tare decat el. Si tot la fel de adevarat e ca am avut nevoie de timp si rugaciune sa pot ierta.

E foarte simplu sa pui pe cineva in locul lui Dumnezeu. E la fel de simplu ca orice alt pacat pentru ca e natural sa pacatuiesc, nu sa fac binele. E suficient sa te indragostesti si trebuie sa depui eforturi ca sa nu-l pui pe iubitul sau iubita ta deasupra lui Dumnezeu, sa nu-l investesti cu incredere mai mare decat pe Dumnezeu. E suficient sa fii sot sau parinte, iar partenerul sau copilul ajung repede pe locul lui Dumnezeu. Acelasi loc il poate ocupa pastorul care predica atat de grozav si se ocupa de biserica cum nu a mai facut-o nimeni. Tot pe locul lui Dumnezeu poate ajunge prietenul cel mai bun care ar sari pentru tine si-n foc, sau seful competent si corect, sau alti oameni extraordinari pe care ii intalnesti.

Si asa ajungi sa te blestemi singur pentru ca ai investit pe altcineva cu calitati pe care doar Dumnezeu le are, si ti-ai mutat increderea de pe Dumnezeu pe un biet muritor.

Ai pus pe cineva pe locul lui Dumnezeu? Cerceteaza-te din nou si din nou si tine tronul lui Dumnezeu ocupat doar pentru Dumnezeu. Pune-ti increderea doar in Dumnezeu.

Daniela