TAINA VINDECARII

“Arcul celor puternici s-a sfărâmat, si cei slabi sunt încinsi cu putere.” [1 Samuel 2:4]

 

"Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităti în care să descopere că are curaj, că are putere!"

A fost odată un rege care avea o fiică desteaptă foc si foarte frumoasă. Printesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce crestea, mâinile si picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul si văzul i se împutinau. O multime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaste secretul vietii. Toti curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul printesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse: “Ia-l si ai grijă de el. Te va vindeca.”

Nerăbdătoare si plină de bucurie, printesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire si de tristete. În cosulet era un copil, doborât de boală, si mai nenorocit si mai suferind decât ea. Printesa îsi lăsă sufletul cuprins de compătimire si, în ciuda durerilor, luă copilul în brate si începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar printesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea noptile, îi vorbea cu duiosie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferintă si oboseală.

La aproape sapte ani după acestea se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineată, copilul începu să zâmbească si să meargă. Printesa îl luă în brate râzând si cântând, usoară si nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-si dea seamă se vindecase si ea.

"Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;

Când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;

Când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;

Când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi;

Când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;

Când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;

Când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;

Când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;

Când simt nevoia de a fi înteles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de întelegerea mea;

Când as vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;

Când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către altii."

Anonim

CĂI NECUNOSCUTE

„Domnul este drept în toate căile Lui si milostiv în toate faptele Lui.” [Psalmul 145:17]

Si poate că uneori visele îti tulbură noptile si temerile te încoltesc. Gândurile se suprapun unele peste altele si ies câstigătoare cele care nu-ti oferă pace sau fericire. Vrei să scapi de tot ce-ti aduce suferintă si ce-ti urâteste si întristează chipul, iar rugăciunile tale ard înaintea lui Dumnezeu zile întregi...

Dar într-o zi, toate relele dispar: o lovitură divină le dărâmă si le sterge, le duce departe de tine. Inima ta nu era pregătită pentru asa o rezolvare, si nici a mea nu a fost... Lovitura a actionat ca o explozie! Reculul s-a simtit pe deplin, zgârieturile s-au făcut văzute, amorteala îsi făcea loc în trup, si neîncetat exista întrebarea: „de ce doar asa?”...

Dar „miezul” acela ce-ti provoca durere dispăruse.

Si, după o scurtă vreme, mare bucurie a fost!..

Nu am idee de ce se întâmplă asa, nu cunosc modurile de rezolvare a problemelor asa cum le aplică Dumnezeu; tot ce stiu e că El nu-si lasă copiii, iar rugăciunile sunt mereu primite!

Si indiferent de metodele de solutionare a greutătilor, El aduce mângâiere si alinare inimii, iar chipul se înfrumusetează în Lumina Fetei Sale!

Diana T., Timisoara

HRANĂ OTRĂVITOARE! (3)

“Elisei s-a întors la Ghilgal, si în tară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor sedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, si fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!" Unul din ei a iesit pe câmp să culeagă verdeturi; a găsit vită sălbatică si a cules din ea curcubete (Un fel de castraveti.) sălbatice, până si-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăti în oala cu ciorbă, căci nu le cunostea. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Samuel 4:38-41]

Întotdeauna omul lui Dumnezeu este cel pe care îl poti considera tată spiritual, cel la care alergi după un sfat în clipele tale grele, cel care te va „educa” în termeni biblici (chiar si dacă nu îti va plăcea de multe ori sfaturile lui), însă el este cel care te va învăta, ca si pe un copil, notiunile de bază, adică să te întorci să-ti recunosti greseala si să-ti pui viata în ordine cu aproapele tău, chiar că asta înseamnă umilintă pentru tine… dar e dorinta lui Dumnezeu.

Slujitorul omului lui Dumnezeu, Ghehazi, este omul care cunoaste Cuvântul Sfânt dar nu-l aplică asa cum este scris, ci el „copiază” doar ce place sinelui său …si ce nu-i place… scuză. Învătăturile lui către altii vor fi în functie de ce întelege el să aplice, păreri personale, scuzând păcatul si „oblojind” sinele… dar aceasta va aduce „moartea în oală” … adică viata ta spirituală va fi ca si viata celor din lume… superficială.

În Matei 13:33 este scris că: "Împărătia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie si l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala" reprezentând Trinitatea: pe Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt adus în viata noastră pentru a transforma, înnoi, restaura si vindeca… fiinta vătămată.

Sunt foarte multe învătături astăzi, care mai de care mai îmbietoare, atrăgătoare si frumoase, care „gâdilă” firea, care promit succesul si propăsirea, care-l fac pe om să creadă că el „se poate transforma” prin felul în care gândeste, metode pentru care oamenii plătesc chiar si multi bani, uitând că Evanghelia ne-a fost dată fără plată si că fără plată trebuie dusă mai departe… dar toate acestea nu-l ajută pe om să-si pună viata în ordine cu apoapele lui, nu-l învată să meargă înapoi la fratele său si să spună: „iartă-mă!” pentru lucrurile din trecut… si asta este de înteles, deoarece doar Duhul Sfânt este Duhul împăcării si nicio altă filozofie, oricât de bună ar părea, nu-l va putea înlocui pe Duhul Sfânt… totul fiind doar copii ale puterii Lui.

Ce lectie învătăm din textul acesta? Obligatoriu să folosim făina, adică Cuvântul lui Dumnezeu… să folosim multă făină pentru viata noastră… da, doar făină (as zice eu)…

Ce ne rămâne de făcut dacă "ne-am umplut mintea" cu astfel de curcubete? Să ne întoarcem către Dumnezeu cu pocăintă si nădejde, crezând că si astăzi există acea „făină” care să scoată otrava din vietile noastre, otravă care ne omoară spiritual… mai mult, să-l rugăm pe Dumnezeu să scoată în viata noastră un Elisei, care să ne fie tată spiritual… si care să ne îndrume spre adevăr si… tot El să ne păzească si de învătători ca Ghehazi …care ne îndrumă către „copii ale adevărului” dar care, odată consumate, ne îndepărtează de Dumnezeu si de Evanghelia Lui… producând în noi… doar moarte.

Astfel că : un exemplu bun va face mai mult bine lumii decât oricâte declaratii de credintă ar fi rostite… de aceea… eu si tu să fim exemplele acelea, nu prin puterea noastră, ci prin puterea Duhului Sfânt!

Cristina

HRANĂ OTRĂVITOARE! (2)

“Elisei s-a întors la Ghilgal, si în tară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor sedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, si fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!" Unul din ei a iesit pe câmp să culeagă verdeturi; a găsit vită sălbatică si a cules din ea curcubete (Un fel de castraveti.) sălbatice, până si-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăti în oala cu ciorbă, căci nu le cunostea. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Samuel 4:38-41]

Probabil că vă întrebati: dar ce înseamnă spiritual că moartea este în oală? - În mod natural stim despre hrana fizică că trebuie să-l revigoreze pe om, hrana fiind cea care-l întăreste fizic si-l mentine pe om în viată, dar fără hrană, după un timp, omul poate muri… si, pentru a fi mentinută o stare sănătoasă a trupului, omul trebuie să mănânce o hrană bună, proaspătă, curată si sănătoasă.

Din punct de vedere spiritual este la fel, hrana este Cuvântul lui Dumnezeu si fără această hrană omul moare spiritual (niciodată nu va ajunge să înteleagă ce înseamnă viată vesnică si nici cum se dobândeste ea) iar „curcubetele necunoscute” sunt metodele asa zise „crestine” care îl învată pe om „lucruri pozitive” dar care nu-l ajută cu nimic să înteleagă Biblia si să o aplice asa cum este Ea scrisă… si nici nu-l conduc către viată vesnică.

Cuvântul lui Dumnezeu dă viată, dar sunt astăzi tot felul de metode, învătături, învătători falsi si prooroci falsi care, pentru a obtine câstiguri (de tot felul), vând surogate oamenilor, vând sperante desarte, precum că omul s-ar putea mântui prin faptele lui, prin strădaniile lui, prin puterea sinelui… sau prin zelul propriu de a gândi „corect”… toate acestea fiind doar „curcubete otrăvitoare” care copiază poruncile biblice, ca să pară foarte asemănătoare Cuvântului Sfânt, dar ele nu produc sfintire în vietile celor ce le „consumă”… ci dimpotrivă… aduc moarte.

Ce s-a întamplat apoi? Biblia spune că: imediat ce au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" … La cine au strigat ei? La Elisei – omul lui Dumnezeu, omul care cunostea „originalul” spun eu, si nu la Ghehazi - slujitorul lui Elisei, care, atunci când i-au fost aduse curcubetele, în loc să observe că erau doar asemănătoare celor bune (nicidecum „originale”) s-a grăbit să pună la fiert „curcubete” otrăvitoare, doar pentru că îi păreau lui identice cu cele bune…

Testul după care stim dacă lucrurile cu care ne hrănim aduc „moartea în oală”, adică moartea spirituală în viata noastră, este felul în care reactionăm în momentele de criză prin care trecem. Dacă reactiile sau atitudinile noastre sunt la fel ca si ale celor din lume, înseamnă că puterea Duhului Sfânt nu este în noi, indiferent cât de mult vorbim, cântăm, predicăm sau cunoastem despre Duhul Sfânt… ci totul este doar teorie… si atât….

Ce-a făcut omul lui Dumnezeu? A dat sfatul corect: „Luati făină si pune-ti-o în oală!” Ştim despre făină că este ingredientul din care se face pâinea, iar spiritual, Pâinea vietii este Domnul Isus Hristos, El este antidotul împotriva păcatului cu care satana otrăveste vietile noastre.

Cristina

18 aprilie, 2011 HRANĂ OTRĂVITOARE! (1)

“Elisei s-a întors la Ghilgal, si în tară bântuia o foamete. Pe când fiii proorocilor sedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: "Pune oala cea mare, si fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!" Unul din ei a iesit pe câmp să culeagă verdeturi; a găsit vită sălbatică si a cules din ea curcubete (Un fel de castraveti.) sălbatice, până si-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăti în oala cu ciorbă, căci nu le cunostea. Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: "Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!" Şi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: "Luati făină." A aruncat făină în oală, si a zis: "Dă oamenilor acestora să mănânce." Şi nu mai era nimic vătămător în oală." [2 Samuel 4:38-41]

Elisei era omul lui Dumnezeu care se ocupa de fiii proorocilor, pentru a-i învăta Cuvântul lui Dumnezeu (asemănător cu scolile de azi). Elisei avea si el un ajutor, pe Ghehazi si textul spune că, fiind vremea mesei, Ghehazi - slujitorul lui Elisei, primeste sarcina de la Elisei de a pregăti masa de prânz.

Este scris că acesta „ a pus oala la fiert”… ceea ce semnifică acordul lui pentru această însărcinare primită. Unul dintre elevii scolii aceleia, dorind să dea o mână de ajutor, a mers la câmp si a găsit curcubete (legume), astfel s-a gândit el, că vor mânca o ciorbă de curcubete. Cand le-a găsit, a cules până „si-a umplut haina cu ele”, spune Biblia, apoi le-a adus, le-a tăiat mărunt, le-a pus la fiert si… gata fiind ciorba… au fost chemati toti la masă.

Privind atenti acest pasaj, obervăm mentiunea: „căci nu le cunostea” pe care autorul Duhul Sfânt o face, dorind să exprime pericolul aparitiei învătăturilor străine care, în loc să hrănească spiritual, aduc moarte.

Si poate că ziceti: dar cum ar fi putut slujitorul omului lui Dumnezeu să-si dea seama? Eu cred că putea, fiindcă „măruntirea” lor a durat ceva vreme, Biblia mentionând că „ le-a tăiat mărunt si le-a pus la fiert”, iar aceasta nu se face în câteva secunde… ci ia ceva timp, mai mult, cred că dacă ar fi cunoscut bine curcubetele originale, cu sigurantă si-ar fi dat seama că ceva este în neregulă cu „curcubetele” acelea… că ele erau otrăvitoare.

Practic vorbind: poate că nu ne dăm seama cu ce fel de „curcubete” (învătături) suntem serviti, dar, în timp, dacă noi dorim să facem voia Domnului Isus, Duhul Domnului ne descoperă adevărul si începem să cunoastem viata celor care ne pregătesc hrana spirituală si, dacă observăm că ea nu este după cum Dumnezeu ar dori să fie … ne uităm si la viata noastră proprie si… dacă vedem că nici noi nu putem trăi în sfintenie si reverentă la adresa lui Dumnezeu… atunci, cu sigurantă, ceea ce mâncăm nu este decât o „copie a originalului”... „curcubete sălbatice”, adică o hrană care, cu sigurantă, nu produce viată spirituală în noi… fiindcă Domnul Isus a spus că El a venit să ne dea o viată „din belsug”… deci, cu sigurantă, nu "mâncăm" hrana Lui.

Cristina

CA SI NICODIM..! (2)

"Nicodim I-a zis: "Cum se poate naste un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, si să se nască?" Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îti spun, că, dacă nu se naste cineva din apă si din Duh, nu poate să intre în Împărătia lui Dumnezeu. [Ioan 3:4-5]

Nicodim I-a zis: "Cum se poate face asa ceva?" Nici Nicodim nu întelegea, era cam greu pentru El, desi era preot, însă el avea propria lui neprihănire, pe care si-a confectionat-o din traditii si reguli, dar nu era Dumnezeu în inima lui, desi stia multe despre El.

Exact cum fac oamenii si astăzi, merg la biserică, tin sărbători, posturi, obiceiuri, dau bani, fac rugăciuni, stăruie, etc, dar ei nu înteleg cum ar putea sa fie născuti din nou, însă fără nastere din nou, oamenii nu ajung la Dumnezeu, fiindcă aceasta este conditia.

Domnul Isus îl întreba pe Nicodim ceva de genul: "cum Nicodim, tu care îi înveti pe altii si nu întelegi aceste lucruri? … Păi dacă tu nu întelegi ce este nasterea din nou pentru tine însuti, cum îi poti tu învăta pe oamenii care merg la biserica ta, despre nasterea din nou? Tu îi înveti pe oameni doar ce crezi tu, însă nu-i înveti despre nasterea din nou, de aceea învătătura ta este gresită!”

Toti oamenii fără Isus sunt ca si Nicodim, spun si ei că sunt cu Dumnezeu, dar ei nu stiu ce este nasterea din nou, mai rău este ca dacă vrei sa le spui Adevărul, ei nu-l primesc, spun ca asta este "prea de tot"..., ce nastere din Duh, cine a mai auzit asa ceva... da, e imposibil de înteles cu mintea, fiindcă doar Duhul ne ajută s-o pricepem.

Nasterea din nou este taina inimii, este ca si cum un bebelus este adus la viata, el nu stie nimic când se naste, dar cu cât creste si se dezvoltă, cu atât începe sa cunoască, la fel este si spiritual: cu cât cresti în cunoasterea Cuvântului lui Dumnezeu si cu cât te lepezi de sine, devenind mic în ochii tăi, cu atât întelegi mai clar pe Dumnezeu si înveti să trăiesti prin Duhul si nu prin carne, adică prin credintă si nu prin ceea ce se vede, vei trăi depinzând de El si vei deveni tot mai asemănător Domnului Isus.

Cristina

CA SI NICODIM..!

"Nicodim I-a zis: "Cum se poate naste un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, si să se nască?" Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îti spun, că, dacă nu se naste cineva din apă si din Duh, nu poate să intre în Împărătia lui Dumnezeu. [Ioan 3:4-5]

Nicodim, raportat la zilele noastre, era un cunoscător al Cuvântului lui Dumnezeu, era dintre cei pusi în fată, să predice oamenilor, însă, ascultând vorbele Domnului Isus, Nicodim a fost atras de El, felul Domnului Isus de a predica l-a incantat pe Nicodim, nu mai auzise asa ceva, îi plăcea foarte mult... asa că Nicodim si-a dorit să aibă o convorbire cu Isus, în ascuns, fiindcă se temea de colegii lui teologi, care erau împotriva lui Isus.

Asa că s-a decis să-l viziteze noaptea, ca să nu fie văzut de nimeni, si s-a dus noaptea la Domnul Isus vorbindu-i măgulitor, ca si cum Isus nu stia ce era în inima lui, de aceea Domnul Isus îi vorbeste direct lui Nicodim, spunându-i că: trebuie să se nască din nou, altfel orice ar fi făcut, era degeaba, fiindcă fără nastere din nou nu ajungea la Dumnezeu.

Nicodim se raporta doar la ce vedea, chiar că era învătător al Legii, dar el nu stia ce înseamnă să te nasti din nou, fiindcă tot ce el vedea nu se potrivea deloc cu nasterea, el vedea un trup îmbătrânit, si o mare neputintă, imposibil de regenerat.

Personal cred că Nicodim se vedea prea "mare în ochii lui", fiind un cunoscător al Legii, iar Domnul Isus îi cerea acum să devină "mic în ochii lui", un bebelus spiritual, să o ia de la zero cu Isus si pas cu pas să împlinească ceea ce urma să învete direct de la Isus.

Nasterea din nou reprezintă o hotarare personală de a-i da viata lui Isus, hotărârea că vei face voia Lui, că vei dori să împlinesti Cuvântul, da, e o nastere de Sus. Nicodim n-a inteles si I-a zis Domnului Isus: "Cum se poate naste un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale, si să se nască?" ba chiar se mira, cum era cu putintă asa ceva?

Nasterea din nou regenereaza fiinta, schimbă si transformă viata si gândirea, iar asta se face nu prin ce se vede, ci prin Duhul lui Dumnezeu. Duhul poate da viată din nou, o viată vesnică si prin ea se face diferenta dintre lumea materială si lumea spirituală.

Carnea e carne, e omenesc, e firesc, e puterea limitată de a sta în fata păcatului si de a nu păcătui, dar Duhul este Puterea lui Dumnezeu pusă în fiinta ta, de aceea Isus a spus: trebuie (este obligatoriu), fiindcă El stia că fără nastere din nou este imposibil să ajungi la Dumnezeu si fără ea nu poti lua chipul Domnului Isus pe fata ta.

Nasterea din nou se face în taină, nu stii când si cum lucrează Dumnezeu. Domnul are timpul Lui când îi cercetează pe oameni, când le vorbeste, când îi cheamă, când îi învată, iar apoi le spune că TREBUIE, că acum e momentul să fie nascuti din El, din Duhul Lui, născuti la viată, dar dacă omul refuză, e pierderea lui. Dumnezeu nu obligă pe nimeni, El nu e vinovat că omul L-a refuzat si alege moartea, prin respingerea nasterii din nou...

Cristina

aprilie 15, 2011

ROBUL CREDINCIOS (2)


"Dacă robul va zice: "Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau să ies slobod", atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de usă sau de stâlpul usii, si stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, si robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui." [Exod 21:5-6]

Omul care devenea rob, slujea sase ani din silă, de nevoie, iar apoi i se dădea ocazia să fie liber, fără stăpân. Dar dacă robul spunea: ”Eu îmi iubesc sotia si iubesc si pe stăpânul meu” atunci, ca si semn al dragostei sale, urechea lui era străpunsă pe viată… arătând pentru totdeauna că nu de nevoie rămânea el rob, că nu din obligatie îsi slujea el stăpânul, sau sotia …ci de bună voie alesese să rămână în slujba aceea.
Poate o vreme si tu-i slujesti lui Dumnezeu din obligatie, dar la un moment dat vei fi pus în fata unei alegeri: ori hotărăsti că esti liber, fără Stăpân (ceea ce este o iluzie, fiindcă automat esti rob al păcatului), ori devii de bună voie rob Stăpânului (Domnului Isus)… iar asta înseamnă să te hotărăsti că Îl iubesti pe Stăpânul tău si esti gata ca, de bună voie, să Îi dai ascultarea ta pe viată, dorind ca urechea spirituală să-ti fie străpunsă, să poti auzi vocea Stăpânului tău.
Dar astăzi multi oameni spun că slujesc lui Dumnezeu, că fac lucrarea Lui… dar ei nu se supun stăpânilor lor pământesti, nu se supun părintilor lor, sau sotilor lor, sau sefilor lor … si se amăgesc că trăiesc în ascultare de Dumnezeu. Da, doar se amăgesc si atât, fiindcă Dumnezeu nu e om ca să treacă cu vederea ceea ce El a poruncit...
Tu ce faci dacă ai făcut o promisiune unui om, prin căsătorie, si vremea contractului tău nu a expirat, ca să poti fi liber de promisiunea ta… ? Rămâi credincios cuvântului dat? Ti-ai scris promisiunea pe piatră, sau doar pe-o ”hârtie”, despre care multi spun că nu valorează nimic? ...
Felul în care ne vom achita de promisiunile făcute, va vorbi clar, celor din jurul nostru, precum si lui Dumnezeu, despre mărturia vietii noastre si despre integritatea caracterului nostru. De aceea, o promisiune netinută va afecta mărturia celui ce nu si-a respectat cuvântul dat, va întrista si va amărî pe cel fată de care nu ne-am respectat promisiunea si va arăta celor din jur lipsa mărturiei de crestin, care aduce mari daune Împărătiei Cerului.
Dar dacă ne vom tine promisiunile, chiar si în paguba noastră, atunci acesta va fi „semnul” că urechea ne-a fost străpunsă si astfel suntem robi credinciosi Stăpânului, la bine si la greu....

Cristina

ROBUL CREDINCIOS (1)

"Dacă robul va zice: "Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau să ies slobod", atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de usă sau de stâlpul usii, si stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, si robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui." [Exod 21:5-6]

Domnul Dumnezeu este Credincios si cunoaste cel mai bine inima omului, de aceea s-a gândit la toate lucrurile, care pot pricinui rău omului, si a dat porunci speciale, detaliate, prin care oamenii să înteleagă exact cum să trăiască în pace si armonie.

În vremea Harului, Legea aceasta este scrisă în cugetul nostru si atunci când producem o vătămare aproapelui nostru, sau bunurilor lui, cugetul ne înstiintează că acel lucru nu i-a plăcut Domnului, de aceea avem nevoie ca zilnic să ne punem viata în ordine fată de cei cărora le-am gresit si abia apoi să ne rugăm.

Mă gândesc la pasajul de mai sus, care se referă la robi... si este scris că robul putea fi liber în al saptelea an, însă: „dacă robul va zice: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau să ies slobod”, atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de usă sau de stâlpul usii, si stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, si robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui.”

Rob înseamnă o persoană aflată într-o dependentă totală fată de stăpân, iar în contextul versetului de mai sus, legea iudaică specifica sase ani de robie, urmând ca în al saptelea an, robului să i se dea drumul.

Dacă la momentul intrării în slujba stăpânului, robul era căsătorit, atunci intra si sotia lui împreună cu el în acea robie, timp de sase ani, iar la momentul când ar fi putut fi liber si ar fi dorit să plece de la stăpânul lui… pleca si sotia lui cu el.

Însă, dacă robul nu era căsătorit si s-ar fi căsătorit în timpul celor sase ani de robie, după expirarea celor sase ani de robie nu era liber decât bărbatul, doar el putea pleca de la stăpân, lăsându-si sotia si copiii în continuare în robie, la acel stăpân.

Posibil că erau si robi care abia asteptau să "scape" de sotia aceea, pe care cu greu o "suportaseră" sase ani, insa, dacă robul îsi iubea sotia si dorea în continuare să rămână împreună cu ea, manifestarea dragostei lui pentru ea trebuia să fie „însemnată”, trebuia să fie vizibilă de toti, printr-un semn pe tocul usii si pe urechea bărbatului aceluia …

Cristina