INDURAREA LUI DUMNEZEU TINE IN VECI

„Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci îndurarea Lui tine în veci!” [Psalmul 106:1]

Campbell Morgan, a mers sa viziteze o membra al bisericii sale. A fost surprins sa afle ca aceasta urma sa fie evacuata din casa, pentru ca nu si-a platit rata penru banca de la care a împrumutat banii. Aceasta s-a întamplat sambata seara. Duminica dimineata el a anuntat o colecta în biserica sa, pentru a aduna banii necesari, ca sa plateasca aceasta rata.

Biserica a adunat acesti bani, i-a dat pastorului, care luni dimineata devreme a mers sa duca banii celei ce nu-si putea plati datoria. Ardea de nerabdare sa-i comunice aceasta veste buna si sa-i dea banii. A batut la usa; dar n-a primit nici un raspuns. Ce dezamagire! A batut din nou si mai insistent, dar si de aceasta data; nici un raspuns! A plecat simtind ca este respins.

Mai tarziu a aflat ca membra bisericii sale fusese acasa tot timpul, dar i-a fost frica sa deschida usa, pentru ca se gandea ca este colectorul taxelor, care a venit sa-i ceara banii. Tot timpul cat ea a stat încuiata în casa de frica, la usa astepta pastorul, care voia sa-i dea banii de care avea nevoie.

Cand îl scoatem pe Dumnezeu afara din viata noastra, noi Îl îndepărtam si pe acela care ne poate împlini nevoile. Asa dupa cum puteti vedea si prin exmplul acestui caz, dorinta cea mai mare a lui Dumnezeu, este sa împlineasca nevoile noastre. Natura lui Dumnezeu este sa daruie; pentru ca El este dragoste. Dragostea todeauna daruie. Daca nu primim ceea ce avem nevoie; s-ar putea ca problema sa fie la noi, nu la Dumnezeu.

Anonim

CERE-I DOMNULUI CEEA CE AI NEVOIE SI VEI VEDEA CUM LUCREAZA

„Daca ramaneti în Mine, si daca raman în voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da.. “[Ioan 15:7]

În timpul iernii anului 1940 sotul Josephinei Knutz, un zugrav si lucrator cu produse textile, a ramas temporar fara lucru. Era un timp deosebit de greu pentru familie; literalmente ei ramanand fara nici un ban. Fiica lor Rachel de numai 18 luni, era în covalescenta dupa ce avusese pneumonie. Pentru ca era foarte slabita, doctorul i-a prescris ca în fiecare zi lui Rachel sa manance un ou fiert. Pentru aceasta familie fara nici un venit si acest lucru neînsemnat pentru unii, era imposibil.

De ce nu te rogi pentru un ou? i-a sugerat un prieten mai tanar. Ei mergeau la Biserica cu regularitate, dar ideea de-a se ruga pentru nevoile lor actuale, era ceva ce nu luasera înca în considerare.

Josephine n-a mai pierdut timpul; plecandu-se pe genunchi a cerut ca Dumnezeu sa-i pregateasca un ou în fiecare zi, pentru fetita ei. Mai tarziu în acea dimineata Josephine a auzit o cotcodaceala venind din partea din spate a gradinii casei lor. De sub niste crengi a aparut o gaina rosie. Ea nu mai vazuse aceasta gaina înainte si nici nu stia cum a ajuns acolo. Pe cand înca privea cu uimire, gaina a plecat în lungul drumului facand acelasi zgomot. Cand s-a uitat sub crengi a observat ca acolo era un ou.

Asa s-a întamplat în fiecare zi mai mult de o saptamana. În acest fel micuta Rachel a avut un ou proaspat în fiecare zi, asa cum mama sa se rugase!

Dupa acest timp, vremea s-a înbunatatit si sotul Josephinei s-a reîntors la lucru. Cand el a început sa lucreze, Josephina s-a uitat pe fereastra sa vada din nou gaina rosie. Aceasta n-a mai venit!

Tu ai vorbit Domnului Isus, despre nevoile tale?

Anonim

FII UN PRIMITOR PLIN DE BUNATATE

”Fără plată ati primit, fără plată să dati” (Matei 10:8)

Domnul Isus ne-a poruncit să dăm si să primim. Trebuie să existe un echilibru sănătos între cele două. Porunca Lui de a dărui provoacă egoismul nostru înnăscut. Porunca Lui de a primi ne face realisti în privinta propriilor noastre limitări, dependenta noastră de Dumnezeu si de ceilalti. Pentru unii dintre noi, este mai greu să primim decât să dăruim. Nu avem nici o problemă când dăm idei, când încurajăm, când dăm sfaturi, când oferim sprijin, bani sau chiar când ne dăm pe noi însine. Nu, cea mai mare provocare pentru noi este să învătăm să primim cu bucurie. Primind, recunoastem nevoia noastră de altii si lucrul acesta este greu pentru eul nostru. Totusi prin faptul că primim îi arătăm celui ce dăruieste că are ceva valoros de dăruit; dăm valoare vietii lui. În ochii celui care primeste dătătorul descoperă valoarea vietii lui. De exemplu, când cineva ne oferă un ceas, dar nu-l purtăm niciodată, acel ceas este el primit cu adevărat? Când ni se oferă o idee si nici măcar nu o luăm în calcul, este acea idee apreciată în mod autentic? Când cineva ne prezintă unui prieten, dar îl ignorăm, este acel prieten cu adevărat acceptat?

Primirea este o artă, una care necesită bunătate din partea noastră. Le permite altora să de­vină parte a vietii noastre, si chiar să devenim dependenti de ei în anumite domenii. Din partea noastră ni se cere smerenia de a spune: “Am nevoie de tine; mă faci o persoană mai bună; fără tine nu as fi cine sunt”. Primirea din inimă ne cere să crestem în bunătate. Prea multi oameni se simt răniti si nu mai dăruiesc altă dată pentru că darurile lor nu sunt pretuite. Asa că astăzi, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să fii un primitor plin de bunătate.

Anonim

NOI SUNTEM CREATIA LUI DUMNEZEU

„Dar ei taceau, pentru ca pe drum se certasera între ei, ca sa stie cine este mai mare” [Marcu 9:34]

Cred ca ati auzit de legenda turnului ce avea atarnat în varful lui, doisprezece clopote. Fiecare dintre aceste clopote credea ca este mai important decat toate celelalte. De aceea au avut o mare disputa pe acest subiect!

Cel dintai clopot a spus: „Eu”, dupa cum stiti sunt numarul „unu”! Eu sunt cel mai important! Eu încep todeauna melodiile; cred ca nimeni nu se va îndoi de aceasta! Numarul doi l-a întrerupt însa imediat: Nu!Nu!Nu! „unul n-are nici o valoare singur”; Todeuna mai are nevoie de un ajutor. Deci unul si cu unul fac doi. Eu sunt simbolul perechii! Dar numarul trei nerabdator sa ia cuvantul i-a contrazis manios spunand: „Hei băieti”! daca a-ti sti ceva teologie; „ceea ce nu aveti de unde„! A-ti cunoaste ca numarul „trei” reprezinta Divinitatea, si asta-i tot ceea ce conteaza!

Nici n-a terminat bine el declaratia sa si numarul patru a si început: „cu patru clopote aveti un sunet plin„ eu sunt cel ce întregesc patratul si deci mie mi se cuvine pozitia cea mai importanta .

Suparat ca primele clopote au dat busna, cel de-al cincelea a sarit repede spunand: „tot ceea ce clopotul patru pretinde a fi este adevarat; dar eu am si ceva în plus, de aceea mie mi se cuvine pozitia cea mai importanta. Sase desigur n-a putut sa taca. Pretinzand aceeasi pozitie a afirmat: „sase este de doua ori trei” mai aveti ceva de adaugat?

Mai cumpanit, a vorbit apoi si saptele: „Hei; sunt sapte daruri ale Duhului Sfant, sapte virtuti si sapte vicii. În Apocalipsa întreaga istorie se desfasoara în jurul meu. Mai vrei alte dovezi ca sa-mi acordati pozitia pe care numai eu o merit?

Numarul opt putin plictisit a zis: „ stiti voi ce primesc copiii la sarbatori? „Sfintisori!” Acesta este darul cel mai pretuit. Ei ma poarta peste tot! Iar daca ma odihnesc putin, eu reprezint infinitul. Mai poate spune spune cineva ca merita locul întai?

Si urmatoarele clopote au început sa vorbeasca: noua, zece, unsprezece si doisprezece; dar discutia a ajuns asa de aprinsa încat ceea ce spuneau nu putea fi deslusit! N- au reusit însa ca fiecare sa rosteasca ultimul cuvant; cand „turnul” a intervenit: „ Copiii mei, a zis turnul „; Opriti-va „! “Faceti liniste„! Ati dus discutia într-o directie gresita. Nici unul dintre voi nu are valoare de unul singur; ci numai împreuna. Daca eu nu v-as sustine, nici unul dintre voi nu ar putea spune nimic!

Cati dintre noi nu avem aceeasi judecata, privind lucrurile numai din perspectiva noastra? Suntem creati pentru a fi folositi de Dumnezeu si numai pentru slava Lui. Avem semnificatie si valoare, numai cand lucram împreuna. De aceea opriti vorbaria si argumentarile fara sens, cantati si lucrati în armonie, pentru slava lui Dumnezeu!

Anonim

“EU SUNT DOMNUL DUMNEZEUL TAU”

“Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.” [Exod 20:2-3]

Într-una din nuvelele sale Sarah Orne, descrie un fapt neobisnuit observat odata pe terenul proprietatii al unui capitan de vapor. Ea a observat un numar de aragi de lemn vopsiti strident, înfipti în pamant în mod neregulat pe toata suprafata gradinii! Surprinsa, a întrebat pe capitan: „De ce ai înfipt aragii astfel”?

Elliah Tilley, proprietarul gradinii i-a raspuns: „Cand am cumparat gradina, am încercat sa ar adanc, pentru a avea o recolta buna. Nu mica mi-a fost mirarea cand plugul se înfingea adanc si nu mai înainta! Cand am cautat sa vad ce se întampla, am descoperit ca erau pietre mari, ascunse sub stratul de pamant de la suprafata. Aceste pietre mari nu numai ca au franat înaintarea, dar de nenumarate ori mi-a îndoit si plugul! De aceea am pus acesti aragi; pentru a sti unde sunt pietrele ascunse, pentru a le ocoli.

Predicatorul John Kllinger a spus: asemenea acestor aragi ( jaloane) sunt si cele 10 porunci. Ele ne arata unde este pericolul. Ocoleste aceste locuri si nu ti se va stirbi plugul vietii! Tinerilor, daca va plangeti de ce parintii vostri au pus asa numitele restrictii uneori, nu uitati ca ei încearca sa va pazeasca de rani, probleme si muscaturi ale pacatului. Cu alte cuvinte, ei doresc ca voi sa nu faceti aceleasi greseli pe care le-au facut ei, sau unii dintre iubitii vostri!

Anonim

TRESALTATI DE BUCURIE!

“Sa salte de bucurie credinciosii Lui îmbracati în slava, sa scoata strigate de bucurie în asternutul lor.” [Psalmul149:5]

Soren Kirkegard a spus: Putem descoperi taina Scripturilor întrebandu-ne cand citim: Ce-mi spune mie acest pasaj? Ce-mi descopera Dumnezeu prin acest Cuvant privitor la viata mea?

Aceasta nu înseamna ca fiecare pasaj al Scripturii are aceiasi relevanta. Sunt unele pasaje preponderent istorice; altele liturgice sau ceremoniale. Dar chiar si atunci cand citesti despre credinta lui Avraam, adulterul lui David, invidia lui Saul sau descurajarea lui Ieremia, întreaba-te: ce-mi spune Dumnezeu prin acest cuvant mie; aici si acum?

O fetita si-a pierdut un dinte din fata, si a început sa vorbeasca peltic (sasait). Într-o zi bunica ei a început sa-i citeasca din Biblie despre Sisera si moartea lui, Samson si pierderea vederii, Sila si misiunea lui împreuna cu Pavel. Auzind aceste nume , fetita s-a uitat prelung la bunica ei si-a întrebat-o: “Bunico! si Dumnezeu si-a pierdut un dinte?”

Bucura-te de ceea ce citesti si urmareste ceea ce Dumnezeu vrea sa-ti spuna tie!

Anonim

BUGETUL LUI MOISE

“Totusi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredintat că nici moartea, nici viata, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înăltimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” [Romani 8:37-39]

Oare stia Moise ce îl asteaptă? Ce-ar fi fost dacă Moise făcea un buget de genul: – de câti bani e nevoie ca să treci 1.500.000 – 2.000.000 de oameni prin Marea Rosie ca pe uscat? Asta fiind doar “cireasa de pe tort”, fără să mai punem la socoteală minunile din Egipt – câte tone de sânge era nevoie ca să transformi marele fluviu Nil si toate apele Egiptului în sânge, etc, etc. Sau cu mana si prepelitele – cum să găsesti furnizori de mană si de prepelite, să nu fie expirate etc.

Sau Daniel, s-a gândit care ar fi cea mai bună strategie pentru a închide gurile leilor si care este probabilitatea de a iesi teafăr din groapa cu lei? Sau cei 3 tovarăsi ai lui Daniel din cuptorul încins de 7 ori mai mult decât era necesar ca să transformi un om în scrum?

Dacă David ar fi solicitat niste studii de balistică, niste simulări pe “nisiputer”, ca să determine unghiul exact de aruncare a unei pietre astfel încât să nimerească fruntea lui Goliat?

Câte sedinte au trebuit să tină, câtă bătaie de cap, bugete, estimări, intrări-iesiri, laptop-uri pe genunchi, powerpoint-uri, etc, etc.

Apoi nici nu vreau să mă gândesc la oamenii pe care Domnul Isus i-a ales în echipa Sa, niste “vai-s-amar” cu care El vroia să cucerească lumea.
Porunca Domnului este: “Duceti-vă si faceti ucenici”!

Strategia este: “botezându-i si învătându-i”. Bugetul: “si iată că EU… EU sunt cu voi până la sfârsitul veacului”.

Dar… după aceea? După sfârsitul veacului? Poate că un posibil răspuns ar putea fi: după sfârsitul veacului (veacului lumii acesteia sau veacului vostru, ca indivizi) veti fi voi cu MINE.

Sunt necesare si importante si cele de mai sus, dar toate acestea ar fi ca o masină fără sofer. Soferul este esenta. Chiar dacă masina se strică, soferul poate ajunge la tintă si fără masină, dar masina fără sofer NU poate ajunge la tintă.

Dumnezeu caută doar inimi dedicate 100%.

Doamne, Te rog ajută-mă să am o inimă dedicată Tie în totalitate, complet, absolut, pe deplin… si dă-mi întelepciunea să umblu în faptele bune pe care Tu le-ai pregătit deja mai dinainte, astfel încât la timp si ne-la-timp, în strâmtorare sau în libertate, în bucurie sau în necaz, Evanghelia Domnului Isus Cristos să fie propovaduită.

Care este diferenta dintre marii eroi ai credintei si noi? Genunchii. Genunchii tociti de rugăciune. Asta face diferenta, plus credinta de nezguduit, neclintită!

Florian