“ALERGATI IN ASA FEL CA SA CAPATATI PREMIUL!”

“Si cand se va arata Pastorul cel Mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.” [I Petru 5:4]

Cathy si prietenul sau Irving, care este un jucator de golf înpatimit, au plecat în vacanta. Au mers la un teren de golf, pentru a juca o partida. În timpul jocului între ei a avut loc urmatoarea conversatie. Irving: „Ah! ai mutat mingea; nu este permis sa misti mingea Cathy!” Chaty: „Cui îi pasa; nu mai joaca nimeni pe teren si nici nu esti într-o competitie!”
Irving: „Este împotriva regulilor jocului, sa muti mingea! Si aceste reguli nu poti sa le calci. Chaty: „Dar tie nu-ti plac regulile! Irving: „ Acesta-i sportul! Nu este nici o placere, daca nu respecti regulile. Sportul nu mai are nici un farmec, daca fiecare jucator nu respecta aceleasi reguli. Irving a plecat înainte, în timp ce Chaty scria în jurnalul ei: „De rezolvat dupa vacanta:
declara relatiile un sport si apoi tipareste reguli pentru toti oamenii!”

Nu sunt toti oamenii iubitori de sport. Recunosc aceasta! Sunt unii care nici nu pot întelege ce-i face pe unii oameni sa ajunga „Fani înversunati”. Un barbat a apostrofat-o pe sotia lui care entuziasmata se smiorcaia continuu în timp ce urmarea o telenovela plictisitoare. Barbatul i-a zis sotiei lui: „De ce plangi pentru durerile imaginare ale unor oameni pe care nici nu-i cunosti?” Sotia lui i-a raspuns cu nervozitate: „Pentru aceleasi motive pentru care tu tipi, atunci cand un fotbalist pe care nu-l cunosti, rateaza o lovitura de la 11 metri!”

Pasiuni diferite, pentru oameni diferiti; aceasta face ca viata sa fie interesanta! Cu toate acestea sportul, este un fenomen interesant în cultura noastra si nimeni n-o sa ma contrazica! Apostolul Pavel a fost un fan al sporturilor. El, ale carui scrisori sau epistole formeaza jumatate dintre cartile Noului Testament, a fost entuziasmat de Jocurile Olimpice; si-n special de cursele de alergari! Imaginati-va de cate ori în scrierile sale a mentionat aceste curse: în prima sa scrisoare catre Corinteni a întrebat: „Stiti ca la jocurile de obste; toti alearga, dar numai unul capata premiul? Apoi îi atentioneaza pe cititorii lui: „Alergati în asa fel ca sa capatati premiul!” 2 Corinteni 9:24.

Accentul Apostolului Pavel este foarte specific: daca te angajezi într-o cursa, alearga ca sa castigi!

Vom fi toti învingatori, daca-L avem pe Mantuitorul nostru în inima si alergam respectand regulile!

ZIUA DE MAINE NU-I A TA!

“Stim ca Filul lui Dumnezeu a venit, si ne-a dat priceperea sa cunoastem pe Cel ce este Adevarat. Si noi suntem în Cel ce este Adevarat adica în Isus Hristos, Filu Lui. El ese Dumnezeul Adevarat si viata vesnica.„ [I Ioan 5:20]

În timpul invaziei din Normandia, din anul 1944, soferii geepurilor militare au fost ajutati sa conduca pe timp de noapte de licuricii care traiau pe marginea drumurilor. Micile lumini emise de aceste creaturi care au fost înzestrate astfel de Dumnezeu ca sa atraga prada, aratau soferilor unde este marginea drumului. Aceste micute lumini au ajutat ca invazia sa aiba succes. Ce credeti? A fost norocul? S-au a fost mana lui Dumnezeu care lucra pentru a-l învinge pe Hitler?

Un lucru cu care cred ca toti suntem deacord, este că evenimentele vietii sunt impredictibile. Cei care cred ca pot aranja toate lucrurile se autoînseala. Ce crezi ca s-ar alege de afacerea ta daca bursa de valori s-ar prabusi maine dimineata? Nu se poate întampla, vei zice? Amintesteti ce s-a întamplat cu „World Trade Center” din New York pe 11 septembrie! Cine stie ce poate aduce ziua de maine? Viata are surprizele ei, dar Dumnezeu este în control!

“Ziua de maine nu-i a ta, ce faci cu viata ta”.. spune versurile unei cantari! Evenimentele imprevizibile ale vietii pot fi trecute mai usor atunci cand pastram o stransa partasie cu Dumnezeu prin Domnul Isus!

ESTI GATA PENTRU A MERGE IN SLAVA CEREASCA PREGATITA DE DUMNEZEU?

„Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei însisi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe cari vi le-au vestit acum cei care v-au propovaduit Evanghelia, prin Duhul Sfant trimis din cer si în care chiar îngerii doresc sa priveasca„ [I Petru 1:12]

Cu multi ani de zile în urma, John Spencer, a elaborat o teorie interesanta: „El a spus ca rabinii evrei credeau ca atunci cand Iosif, aflat în deplina autoritate a pozitiei sale, a adunat mult grau în Egipt si a aruncat pleava în raul Nil.

El a facut aceasta pentru ca pleava purtata de Nil, prin orase si natiuni, sa arate tuturor masura binecuvantarii pe care a primit-o nu numai pentru el, ci si pentru altii. Asa ca; spunea Spencer, în marea Sa bunatate Dumenezeu, asemenea lui Iosif, ca sa ne arate cat de mare este slava cereasca, a aruncat ceva coji(pleava) aici jos pe pamant, ca gustand din dulceata acestora, sa dorim abundenta pe care a pregatit-o pentru noi în cer. Apoi el a subliniat urmatoarea concluzie: „Daca gloria si stralucirea acestei lumi trecatoare ne uimeste; cum vom reactiona în fata slavei si-a stralucirii viitoare? Daca este o asa glorie aici, unde este asternutul picioarelor Lui; ce ne asteapta acolo unde este tronul domniei Lui? Daca El ne da atat de multe lucruri aici, cand îi suntem vrajmasi; ce vom primi atunci cand îi vom fi prietenii si fratii Lui cei mai buni? Binecuvantarile pe care le primim aici sunt doar umbra celor viitoare! Ele sunt calea prin care Dumnezeu ne pregateste pentru belsugul binecuvantarilor pe care le-a pregatit pentru noi în cer!

CARE E MISIUNEA TA PE ACEST PAMANT?

“Drept raspuns, împaratul le va zice: “Adevarat va spun ca, oridecate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” [Matei 25:40]

Noi suntem mainile prin care Dumnezeu lucreaza, picioarele care îl duc pe El la cei bolnavi, si vasele prin care Dumnezeu împlineste nevoile celor din jur.

Lacrimile din ochii celor ce plang vor fi sterse, foamea ce-o traiesc cei ce n-au ce manca va fi alinata iar singuratatea celor ce n-au pe nimeni va fi alungata, pentru ca noi le slujim fiind reprezentanti ai Domnului Isus. Fiul lui Dumnezeu care raspunde oricarei nevoi, se exprima prin noi.

Stiu ca nu toti cei care se numesc crestini sunt gata pentru aceasta slujire. Redand aceasta situatie un autor necunoscut i-a prezentat pe unii dintre acestia spunand: Am fost flamand si mi-ai vorbit de bogatia cerului; Am fost în temnita si te-ai rugat pentru eliberarea mea;  Am fost gol si mi-ai spus care sunt hainele ce mi s-ar potrivi; Am fost bolnav si mi-ai recomandat un medic. Am fost fara adapost si mi-ai predicat de ocrotirea lui Dumnezeu. Am fost singur si mi-ai spus sa-mi caut un prieten. Arati a fi un om spiritual; dar cu toate acestea eu sunt flamand, fara haine si adapost, singur, în suferinta si fara sa-L am pe Hristos în viata mea.

Aceste cuvinte ranesc, nu-i asa? Ele ranesc pentru ca exprima atitudinea fariseica a multora dintre noi. De aceea slujindu-L pe Dumnezeu si slujindu-ne unii pe altii, putem lucra împreuna pentru o reala schimbare si împlinirea multor nevoi.

CARE E ALERGAREA TA?

“M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta.”
[2 Timotei 4:7]

În 1990 în turul ciclistic „Tur de Trump” , în cea de-a unsprezecea zi a cursei, un sportiv rus, putin cunoscut, conducea deja de sapte zile consecutive. A luat conducerea plutonului în ziua a treia si n-a mai lasat pe nici unul dintre ciclistii mai experimentati sa-l detroneze, fiind în fruntea plutonului pana în ultimile doua zile. Într-un moment avea deja douasprezece minute avans fata de cel de-al doilea clasat.

În ultimile doua zile s-a întamplat însa ceva: Acest sportiv a pierdut mereu teren si a ajuns să fie cu aproape jumatate de ora, în urma primilor clasati. Dealtfel a terminat cursa departe de podium, undeva pierdut în grupul celorlalti ciclisti.

Urmarind experienta lui, putem spune: putine lucruri în viata sunt ca un „sprint”. Cele mai multe sunt ca un „maraton”. De aceea punctul esential al vietii nu este legat de felul cum începem, ci de felul cum terminam cursa. Multi dintre noi sunt buni sprinteori (au un început bun). Au talent, au entuziasm si încep avand laurii aprecierilor. Continuarea cursei în acelasi fel, este esentialul. Cum suntem la sfarsit? aceasta-i marea întrebare!

Aceasta realitate poate fi aplicata pentru predarea noastra fata de Hristos, fata de partenerul de viata, în slujire si în multe alte activitati!

INCREDE-TE IN DOMNUL

“Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra. [Psalmul 37:5]

Argintul a fost rafinat prin cupelatie, proces inventat de chaldeeni in jurul lui 2500 i.Hr si descris in Biblie (Ezechiel 22:17-22). Acest proces consta in incalzirea metalului topit intr-o cupa poroasa si ingusta numita cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta oxida celelalte metale, precum plumb, cupru si fier, lasand doar argintul (si aurul daca era prezent) in stare globulara de metal topit. Exact cum argintul si celelalte metale trebuie să treacă printr-un proces de topire pentru a rămâne în stare pură, asa este si cu noi oamenii. Domnul Dumnezeu ne trece de multe ori printr-un proces de topire, apoi prin unul de slefuire pentru a ajunge persoane MĂREŢE, persoanele care vrea El să fim. Cu toate că procesele acestea uneori sunt dureroase trebuie să ne încredem în El, căci stie prea bine ce face, si să privim în perspectivă, să vedem deja rezultatul proceselor.

Planul LUI uneori nu-L întelegem dar trebuie să avem încredere si El va lucra! Bizuieste-te pe Domnul si El îti va da biruinta, te va face o persoană sclipitoare! 

BAZEAZA-TE PE DUMNEZEU

“Domnul este taria mea si temeilul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El îl voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El îl voi preamari.” [Exod 15:2]

Eu îl pot auzi pe apostolul Pavel laudandu-se: „uitati-va la mine fratilor: sunt omul care altadata am persecutat biserica! priviti; sunt cel ce port ca semn pentru smerenie, acest tepus în carne; dar cu toate acestea, Hristos m-a folosit sa plantez biserici pretutindeni în lume!”

Apostolul Pavel a fost un om cu o capacitate intelectuala deosebita. El a fost în acelasi timp si un om perseverent. Daca n-ar fi avut tepusul din trupul sau, s-ar fi bazat pe abilitatile sale, în loc sa conteze pe puterea lui Dumnezeu! Daca s-ar fi întamplat asta, n-am mai fi auzit de el. Slabiciunile lui au ajuns însa, punctele forte! Cicatricele au devenit trofee! Ranirile au devenit un nimb!

Aceleasi lucruri se pot întampla si cu noi daca slabiciunile noastre ne ajuta sa crestem, sa fim mai determinati pentru a atinge succesul si daca acestea ne motiveaza sa încercam lucruri noi, bazandu-ne pe Dumnezeu.