AIDOMA ZILELOR LUI LOT

„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel si în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau si se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; si a venit potopul si i-a prăpădit pe toti. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasă din cer, si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si în ziua când Se va arăta Fiul omului.” [Luca 17:26]

Citind versetele acestea, mi se pare identic felul de viată al oamenilor de pe vremea lui Lot, cu felul de viată al oamenilor care trăiesc în zilele noastre... si chiar este scris acest cuvânt: aidoma, care înseamă: vizibil, întocmai, cu precizie... altfel spus: vremurile noastre sunt vremurile Fiului omului, vremuri in care multi se cred profeti si se vor autointitula "Hristos", vor face chiar semne si minuni, amăgind pe multi prin lucrarea lor, dar viata lor nu va fi „aidoma” vietii Fiului omului, iar acest lucru va trebui să ne dea de gândit.

De aceea avem nevoie de discernământ, în vremurile acestea, ca să putem deosebi falsul de adevăr, si să nu-i credem decât pe cei care trăiesc ca si Domnul Isus, altfel ne vom rătăci, mergând după ceea ce ei "propovăduiesc", însă nu trăiesc ei însisi ceea ce vorbesc.

Cred că astăzi, mai mult ca oricând, trăim vremurile lui Lot, si văd cum oamenii sunt preocupati cu a face cumpărături, de tot felul, iar aceasta arată si numărul mare de magazine ce se tot deschid, desi oamenii au putine resurse financiare.

Apoi: mancare, bautura, haine, case, masini, lucruri de tot felul, sunt pe primul plan în viata oamenilor, însă nu Împărătia Cerurilor si, preocupati fiind de ele, satan le ocupă timpul, exact asa cum este scris despre vremea lui Lot.

Un alt lucru de remarcat: pe vremea lui Lot se însurau si se măritau, si nu cred că ar fi fost un lucru rău în sine, dar aici este dat ca si exemplu negativ, din pricina preocupării tinerilor de gândul căsătoriei.

Exact ca si pe vremea noastră, tot ceea ce caută un băiat sau o fată astăzi, este să se căsătorească, neapărat, cu orice chip, iar pentru asta investesc timp, energie, suflet, în fel de fel de relatii, de multe ori nepotrivite, care-i conduc la tot felul de păcate, si ajung să se compromită, doar din dorinta de a se căsători…

Însă Dumnezeu cere copiilor Lui să caute mai întâi Împărătia Lui, tineri si tinere deopotrivă, trebuind să-si investească viata pentru Împărătie, nu căutând căsătoria, acesta este partea lui Dumnezeu, El o face pentru cel ce Dumnezeu va dori să se căsătorească, însă satan i-a amăgit asa de rău pe tinerii de azi că, si dacă participă la o lucrare crestină, ei au gândul spre a cunoaste fete sau băieti, mai mult decât de a-L sluji pe Dumnezeu, iar asta înseamnă o inimă împărtită.

Da, exact ca pe vremea lui Lot este si astăzi, si cu părere de rău spun că asa cum a venit atunci potopul si i-a găsit nepregătiti, la fel poate veni mânia lui Dumnezeu in orice clipă si-i va nimici pe cei ce gândesc ca si oamenii din vremea aceea.

Multi spun că trăim vremuri de har, si sunt de acord cu asta, dar harul ne învată să o rupem cu păgânătatea, iar dacă păgânii fac lucrurile acestea, copiii lui Dumnezeu nu trebuie să trăiască aidoma, fiindcă harul nu va îngădui nimănui să trăiască gândind asa.

De aceea să ne separăm de lume, să nu trăim după gândirea multimii, ci să acceptăm să fim pusi deoparte pentru Dumnezeu si să trăim în sfintenie, încredintati fiind că Dumnezeu va purta de grijă si cu privire la căsătorie, iar preocuparea principală să ne fie la: ziua venirii Lui!

Cristina

FII UN OM DE ÎNCREDERE!

"Si Isus a trimis pe Petru si pe Ioan, si le-a zis: "Duceti-vă de pregătiti-ne Pastele, ca să mâncăm." "Unde voiesti să pregătim?" L-au întrebat ei. El le-a răspuns: "Iată, când veti intra în cetate, vă va iesi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeti după el în casa în care va intra, si spuneti stăpânului casei: "Învătătorul îti zice: Unde este odaia pentru oaspeti, în care să mănânc Pastele cu ucenicii Mei?" Si are să vă arate o odaie mare de sus, asternută gata: acolo să pregătiti Pastele.” [Luca 24:8-12]


Petru si Ioan erau ucenicii Domnului Isus, ca si astăzi, crestini născuti din nou, si acesti ucenici primesc din partea Domnului Isus o sarcină: să se ocupe de organizarea pregătirii unui loc, în care urmau să fie toti, împreună cu Domnul Isus, la masă.
Întrebarea pe care ei o pun Domnului Isus: Unde voiesti să pregătim?" este o intrebare logică, arătându-ne că în acelasi fel trebuie să-l întrebăm si noi pe Domnul Isus, de fiecare dată când facem ceva pentru El, ca să stim exact voia Lui cu privire la locul în care ne întâlnim, si astfel Domnul Isus să stea la masă cu noi.
Însă îmi atrage atentia răpunsul Domnului Isus: "Iată, când veti intra în cetate, vă va iesi înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeti după el…”, de fapt, prin acest răspuns, El dorea să-i învete pe cei doi ucenici ai Săi, ce însemna călăuzirea Duhului Sfânt, dorind ca ei să înteleagă cum le vorbeste Duhul în inima, si să-i învete să actioneze auzind înăuntrul lor vocea Domnului Isus, asa că Domnul Isus le dă acel „inexact” răspuns.
Complicat, asa-i? Nu era mai simplu să le fi spus adresa unde se strângea grupul, sau numele bisericii, sau al păstorului?… Asa ar fi găsit si Petru mai usor locul acela! Însă Domnul Isus le dă „semne pe drum”, ca să-i învete să recunoască oamenii duhovnicesti, pe cei plini de Duhul Lui, de Cuvântul Lui, pe oamenii de încredere, pe care se puteau baza apoi, stiind că urmau vremuri rele pentru ucenicii Lui…
Cu sigurantă multi oameni se aflau în cetatea aceea în acea zi, posibil multi aduceau apă pentru familii, însă omul cautat de ei avea un vas pe umeri, nu tinea vasul pe cap, nici în mâini, nici pe spate, ci pe umăr, iar evreii stiind bine ce însemna asta fiindcă si chivotul lui Dumnezeu fusese purtat tot pe umeri, lucrul acesta semnificând responsabilitatea, seriozitatea si discernamântul omului care făcea slujba lui Dumnezeu.
Domnul Isus nu-i trimete la un om care să facă lucrurile de suprafată, în pripă, la un om fără cuvânt, contând pentru el mai mult părerile oamenilor despre el, decât ar fi contat ce spunea Însusi Dumnezeu, ci Domnul Isus i-a trimis la un om de încredere, la un om care avea „vasul plin”, care putea să-i conducă în „camera de sus”, iar acestui om nu-i este specificat numele, întelegând prin asta că oricare am putea fi acel om.
Pentru mine si pentru tine este acest cuvânt, Domnul Isus dorind ca si noi să fim oameni de încredere, să avem vasul plin de Cuvântul Domnului si să-l purtăm pe „umeri”, adică să fim cunoscuti în orasul nostru ca fiind copiii Domnului, ca fiind unii care ne facem cu responsabilitate lucrarea la care am fost chemati si Domnul Isus va trimite la noi multi oameni, care au nevoie de ajutor, ca să le dăm din Apa Vietii si să le arătăm locul unde Domnul Isus vine să cineze cu noi…

Cristina

INCHINA-TE DOMNULUI PRIN ASCULTAREA DE EL (2)

“.…Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam si i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.” Avraam s-a sculat dis-de-dimineată, a pus saua pe măgar si a luat cu el două slugi si pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot si a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

Si Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneti aici cu măgarul; eu si băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, si apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, si a luat în mână focul si cutitul. Si au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însusi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amândoi împreună înainte”. [Geneza 22:1-6]

Atunci cand ne hotaram sa ascultam de Cel in care credem cu toata fiinta noastra, atunci Dumnezeu ne recompenseaza, ne rasplateste si se bucura de fidelitatea noastra pentru El.

Avraam nu s-a dus cu mana goala sus pe muntele Moria: “a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, si a luat în mână focul si cutitul.”

Atunci cand aduci inaintea Domnului o jertfa si nu una oarecare, ci una placuta, trebuie sa iei cu tine “in spinare” acele lemne, care trebuie sa le duci tu si nu altcineva in locul tau, reprezentand: credinta, siguranta, bucuria, pacea, dragostea, nadejdea, cu acestea iti formezi altarul, focul care este Duhul Sfant, cu el se aprinde jertfa lui Dumnezeu, arzand pacatele din viata ta, greselile care le tot repeti, iar cutitul are si el un rol foarte important, cu el se taie E-ul nostru, lucrurile la care tinem mai mult decat la Dumnezeu, tot felul de “mici” idoli, si ne abandonam cu TOTUL la picioarele Domnului.

Observati ordinea: lemnele, focul si cutitul.

Dumnezeu are in mana Lui, atat focul cat si cutitul. Acestea trebuie sa fie la El, fie ca ne place, fie ca nu. El stie ce sa arda si cat sa taie.

Daca respectam acesti pasi, atunci jertfa noastra va fi de un miros imbietor cu care se va desfata Domnul in care te increzi si pentru care faci lucrul acesta.

Observam ca in Vechiul Testament, Dumnezeu cerea foarte des folosirea jertfelor, punea un mare pret pe acestea ca sa-i fie aduse.

“Avraam s-a sculat dis-de-dimineata.” Si ce a facut, a actionat, n-a mai stat pe ganduri, a renuntat la treburile lui, pentru a-I da prioritate Domnului, punanadu-se deoparte pentru Domnul lui, acolo pe muntele Moria, un loc linistit, unde era doar el si jertfa. Ce frumos!!

Pune-te deoparte pentru Domnul tau, care spui ca-L iubesti, care spui ca-L asculti, slujindu-I. Incarcati “bateriile pe munte” in acel loc unde esti TU si Domnul si tot El se va ingriji de restul lucrurilor, de planurile tale, de nevoile tale. Cand mergi sa te inchini Domnului, cobori altfel de pe munte, esti ca nou, plin de putere, de bucurie, facand lucrurile cu intelepciunea Lui si nu a ta, lupti altfel.

Geneza 22:18: “te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult sământa, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tărmul mării; si sământa ta va stăpâni cetătile vrăjmasilor ei….pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

Cand noi ascultam, Dumnezeu promite binecuvantare, promite ca acea samanta fie ea cat de mica, va creste si se va inmulti.

Samanta pacii, a dragostei, a credintei, a nadejdii….aceasta va creste treptat, daca noi ascultam mai intai de Domnul. El nu ramane dator. Aceasta samanta va stapani peste cetatile vrajmasilor tai, peste lucrurile de care simti ca nu mai scapi, care se tin lant de tine de mult timp…Da, aceasta samanta va stapani peste ele, daca crezi si asculti.

Vrei tu sa-ti incepi ziua inchinandu-te Domnului prin ascultarea de El?

Felicia P.-Timisoara

INCHINA-TE DOMNULUI PRIN ASCULTAREA DE EL (1)

".…Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam si i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.” Avraam s-a sculat dis-de-dimineată, a pus saua pe măgar si a luat cu el două slugi si pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot si a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

Si Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneti aici cu măgarul; eu si băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, si apoi ne vom întoarce la voi.” Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, si a luat în mână focul si cutitul. Si au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însusi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Si au mers amândoi împreună înainte”. [Geneza 22:1-6]

M-am intrebat de multe ori:” De unde a stiut Avraam ca i-a vorbit Domnul si nu diavolul?” caci pe vremea aceea jertfele erau aduse inaintea Domnului prin niste animale, nicidecum prin fiinte umane. A fost atat de sigur ca era vocea lui Dumnezeu, fantastic cata siguranta avea acest om, ce credinta de neclintit. Ce relatie deosebita avea cu Domnul lui.

Cand Domnul l-a strigat, ia raspuns indata: “Iata-ma.”, n-a stat pe ganduri niciun minut, foarte prompt a fost.

Noi de multe ori ne indoim spunand:” Doamne, Tu mi-ai vorbit? Chiar esti Tu? E vocea Ta?” Cata nesiguranta si temere avem in noi de multe ori.

Avraam a pornit la drum, fara sa stie incotro merge si totusi a acceptat provocarea lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca avea o incredere mare in Dumnezeu.

Sunt convinsa ca si Avraam a gandit ceva de genul: ”Doamne, Tu mi-ai dat acest copil, Tu mi-l poti lua, ce pot face eu? De la Tine a venit, la Tine se va intoarce, daca Tu aceasta doresti, faca-se voia Ta! ”

Si pentru Avraam a fost foarte important sa asculte de Domnul, a luat foarte in serios aceasta porunca.

De cate ori citesc acest capitol, ma infior…am stat si m-am gandit de nenumarate ori, oare as fi putut face eu acest lucru, sa-mi sacrific unicul meu copil? Ce m-a uimit foarte mult la Avraam, a fost ascultarea aceasta “nebuna” de Domnul lui.

Un lucru foarte important, Avraam a spus slugilor lui: “eu si băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, si apoi ne vom întoarce la voi.” De aici intelegem, ca Avraam a ascultat intocmai cum i-a poruncit Dumnezeu, iar datorita ascultarii lui, Domnul i-a facut precum credintei lui, el a avut credinta ca se va intoarce inapoi si nu singur, ci cu fiul sau.

Marit sa fie Domnul! Ascultarea este o inchinare.

Felicia P.-Timisoara

UN VAS DEOSEBIT

„Deci, dacă cineva se curătă de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stăpânului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” [2Timotei 2:21]

Pământul creat de Dumnezeu cu dragoste.

Vase crăpate, găurite, scrijelite, mizerabile.

O mângâiere blândă ce alină zgârieturile, lacrimi de bucurie si dragoste ce sterg murdăria, grijă si bunătate ce lipesc bucătile formând întregul, cu măretie! O pace care astupă găurile... o lumină ce umple vasul...

Înaintea lui Dumnezeu sunt si eu ca un vas. Sunt asezată pe Pământul Său, dar nu tocmai de una singură. Si astept în fiecare zi să zăresc ceva frumos, creat doar de El...

Cred că si Lui Îi plac vasele frumoase, deosebite, de aceea Îsi doreste asa mult să lucreze la mine... si la tine! Iar întunericul adunat înăuntru poate fi înlăturat doar de El... Alungă încăpătâneala, răzbunarea, mândria sau plictiseala din tine; si lasă-te si tu transformat si înfrumusetat de Dumnezeu!

Vei fi un vas deosebit în mâinile Creatorului tău, al Olarului Desăvârsit. Si eu la fel!

Diana T., Timisoara

INSEMNATATEA IERTARII

„Un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor, căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte, si s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Si-a ridicat ochii în sus, si i-a zis: "Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta." [Luca 19: 2-5]

Zacheu era un vames, un functionar însărcinat să încaseze veniturile vămii, si aude si el vorbindu-se despre Domnul Isus… nu-L cunostea, dar îsi dorea să stea fată în fată cu El, să-L aibă la masă, să-L poată auzi cum i se adresează si cum i-ar rosti numele, semn că Zacheu era atras de Domnul Isus.

Insă Zacheu era mic de înăltime, spune Biblia, cumva era greu de remarcat, cu toată functia pe care o detinea, apoi era si desconsiderat de oameni si condamnat de cei ce-l cunosteau… cu sigurantă că avea si el păcatele lui, de vreme ce era catalogat drept păcătos, dar pentru Zacheu n-a contat părerea oamenilor, nici nu l-a împiedicat să-si dorească în continuare să-l cunoască pe Domnul Isus, ci Zacheu „a alergat”, semn că a actionat, hotărât să nu renunte până ce nu-l va cunoaste personal pe Domnul Isus.

Era o multime de oameni care doreau să-l vadă pe Domnul Isus trecând pe lângă ei si era prea greu să-l fi văzut Domnul Isus pe Zacheu în multimea aceea, dar Zacheu dorea ca Domnul Isus să rămână la el, nu să-l vadă doar în treacăt, asa că s-a gandit să iasă din multime, să se pună separat de ea, urcându-se într-un dud, ca să poată fi văzut de Domnul Isus.

Da, Domnul Isus l-a văzut pe Zacheu si s-a oprit în dreptul lui, i-a strigat numele si i-a spus că va ramane cu el, mergând si-n casa lui. Ce putea fi mai important pentru Zacheu? Era lucrul ce si l-a dorit cel mai mult… dar dacă ar fi rămas în multime, Zacheu nu l-ar fi cunoscut personal pe Domnul Isus.

La fel este si astăzi, dacă cineva vrea să aibă o relatie personală cu Domnul Isus, va trebui să iasă din lume, din sistemele de valori ale veacului acestuia, din traditii si obiceiuri, care nu folosesc la nimic si din obisnuinta de a participa la programe de biserică… doar pentru că este zi de duminică, dar fără să-i aducă transformarea fiintei făcându-l tot mai asemănător Domnului Isus.

Doar când Domnul Isus a intrat în casa lui Zacheu, a pătruns lumina în sufletul lui si si-a recunoscut păcatul în care trăia, si este posibil că până atunci Zacheu n-ar fi recunoscut păcatele ce le avea, si nici nedreptătile făcute altora, însă în ziua aceea, Zacheu înțelege că trebuie să-si pună în ordine relatiile, să stea fată în fată cu cei pe care îi nedreptățise, dându-si înapoi datoriile, ca Domnul Isus să-i poată restaura viata.

După ce Zacheu a înteles ce înseamnă a da iertare si a primi iertarea altora, Domnul Isus îi spune: "Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta!”… Să învătăm de la Zacheu: să ne punem viata în ordine fată de aproapele nostru si să nu ne mai amăgim, crezându-ne mântuiti, dacă nu s-a trezit si în noi duhul, asa cum s-a trezit în Zacheu, fiindcă doar asa cum vom fi iertati de cei pe care i-am nedreptătit si asa cum vom ierta si noi pe altii, asa ni se va ierta si nouă, spunea Domnul Isus...

Cristina

INCREDE-TE IN DOMNUL

„Să nu vă pară rău de ceea ce veti lăsa; căci tot ce este mai bun în tara Egiptului va fi pentru voi."[ Genesa 44:20]

Conditia pentru a fi binecuvantat este ca mai intâi „să lasi”, si nu neapărat să lasi ceea ce nu-ti mai trebuie, sau ce nu-ti convine... fiindcă nu ti-ar aduce beneficii, ci să lasi lucrurile de care ti-e inima prinsă, lucrurile care-ti sunt bune, care-ti plac, prin care ai putea avea avantaje… însă atunci când Domnul îti cere să le lasi, El doreste încă ceva: „să o faci cu bucurie”, să te încrezi în El - că e bine ceea ce-ti cere si să nu-ti pară rău după ele...

Dar ca să poti face astfel, este nevoie să doresti să umbli prin credintă, să nu trăiesti potrivit cu ceea ce face multimea, dorind să detii controlul vietii tale, pentru că asa fac toti si vrei să fii în rândul lumii, ci dacă Dumnezeu tie îti spune să lasi, lasă, fără să regreti.

Mă gândesc la fratii lui Iosif, ei aveau case, pământuri, munca lor de-o viată în tara lor, iar acum li se cere să lase totul, fără părere de rău, ca să fie binecuvântati, si ei n-au ezitat, au mers înainte, încrezându-se în cuvintele lui Iosif.

Si nici lui Iacov nu i-a fost usor să lase totul si să plece, mai ales că era bătrân si bătrânii cu greu îsi părăsesc casele, însă pentru el era mai important acum ce regăsea, decât ceea ce lăsa, dorind să retrăiască bucuria de a-l avea lângă el pe iubitul lui fiu, pe Iosif, care de multi ani îl crezuse mort.

Da, pentru binecuvântare e nevoie de renuntare, iar binecuvântare înseamnă pace, bucurie, părtăsie cu Dumnezeu... si de aceea Domnul Isus ne cere ca mai întâi „să lăsăm fără să regretăm ce lăsăm”, ca să putem primi din plin ceea ce ne-ar umple golurile inimii, fiindcă binecuvântarea este doar pentru cei ce lasă mai întâi, si nu Îl vom putea urma pe Domnul Isus, dacă nu renuntăm la sinele nostru mai întâi, iar asta este alegerea fiecăruia dintre noi...

Cristina