BINECUVANTAT SAU BINECUVANTARE?

“Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif.” [Genesa 39:1-6; v.5]

Descoperim aici trei pasi pe care acest om, Potifar, ii face:

1 – Il recunoaste pe Dumnezeu ca fiind cel care da binecuvantarea!

2 – Recunoaste ca Iosif era reprezentantul lui Dumnezeu!

3 – In acest al trei-lea pas facut de Potifar, ii incredinteaza lui Iosif tot ce avea!

Din pacate pentru el s-a oprit la acest pas, fara sa-I incredinteze Dumnezeului lui Iosif viata lui si tot ce avea. S-a multumit cu inmultirea bogatiilor pamantesti, si nu i-a pasat ca Domnul putea sa fie cu el, asa cum a constat in viata lui Iosif. Cat de rau este sa Il reduci pe Domnul Dumnezeu doar la mancare si bautura. A avut inaintea sa pe Iosif, a vazut binecuvantarea Domnului care era peste acesta, si nu si-a dorit aceiasi binecuvantare si pentru el. A fost deajuns pentru el sa beneficieze de bunastare materiala, si nu a dorit ca el sa fie o binecuvantare pentru altii. Nu stim ce s-a intamplat cu Potifar dupa ce Iosif nu a mai fost in slujba acestuia! Dar putem deduce din text ca binecuvantarea a fost retrasa de la el, v.5: “Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif.”

Potifar ne invata aceasta lectie a modului in care ne incredintam viata in mana Domnului. Spun viata, pentru ca Iosif nu avea nimic a lui. Doar viata pe care o incredintase Domnului, iar El l-a binecuvantat cu tot ce avea nevoie. Ma intreb daca nu am procedat si eu ca Potifar. Am dorit binecuvantarea Domnului doar pentru a cheltui in placeri. Sau poate m-am oprit la unul din cei trei pasi. Am incredintat Bisericii viitorul meu si nu Domnului, crezand ca localul de cult imi garanteaza binecuvantarea. Sunt din pacate in jurul nostru multi Potifari care se folosesc de cei ca Iosif pentru avantajele materiale venite din binecuvantarile Domnului. Dumnezeu da cu mana larga fiecaruia, pentru ca nu saraceste, pentru ca oricum toate acestea sunt pentru nevoile omului. Cand Dumnezeu a creat omul, a creat si posibilitatea ca acesta sa-si continue viata pe pamant, hrana si toate cele necesare. Vai de cei care il au pe Dumnezeu, doar ca un Dumnezeu material. Care nu au alta treaba dacat sa-si satisfaca poftele de orice fel. Un Dumnezeu care sa le mareasca avutia. Un Dumnezeu care sa le slujeasca nevoilor lor, uitand ca ei sunt de fapt slujitorii Celui Prea Inalt!

Sa nu ne multumim ca si Potifar cu aceste binecuvantari pe care Domnul le da peste intreg pamantul. Sa nu ne lasam inselati ca daca suntem binecuvantati material, inseamna ca avem vreun merit inaintea Domnului.Nu lucrurile materiale ne dau siguranta ca Domnul este de partea noastra! Dumnezeu da ploaia Lui de binecuvantari si peste cei buni si peste cei rai!

Sa nu ne multumim cu un Iosif care aduce binecuvantarea, ci sa-I incredintam Domnului viata noastra, si tot ce avem, pentru ca sa fim noi o binecuvantare pentru ceilalti, sa fim noi un Iosif!

Cornel

TEMPLUL LUI DUMNEZEU (2)

“Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toti cei ce vindeau si cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi ati făcut din ea o pesteră de tâlhari.” [Matei 21:12-13]

Locul preferat al lui Isus, este inima noastra, cu totii stim acest lucru. Cand Isus Hristos patrunde acolo, atunci pamantul ei se cutremura, se pune in miscare, lucrurile acolo incep sa se miste… “stancile”, acele lucruri tari inauntru nostru se sparg, Dumnezeu le face pulbere…tot ce era mort, Domnul aduce la viata. Dumnezeu a pus in noi lucruri sfinte, El doreste sa le invie.

In Scriptura vedem ca Templul lui Dumnezeu mai inseamna si trupul nostru.

1 Corinteni 6:19: “Nu stiti că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieste în voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si că voi nu sunteti ai vostri?”

Ai grija cum iti folosesti trupul. Nu-l pangari. Nu-l trata cu indiferenta. Coordoneaza-l TU pe el, nu el pe tine. Ai grija ce introduci in el, pentru ca Dumnezeu il considera sfant. Chiar daca tu nu-l vezi astfel, crede numai Cuvantul Lui. El nu minte, El este Tatal adevarului.

Trebuie sa fim niste pilde pentru cei din lume…Stiu, nu e usor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu putem. Oamenii vor vedea acest lucru si cu siguranta vor zice: “Cu adevarat acestia sunt cu Dumnezeu, cu adevarat Isus exista in viata lor.”

1 Corinteni 6:20: “Căci ati fost cumpărati cu un pret. Proslăviti, dar, pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Felicia P.-Timisoara

TEMPLUL LUI DUMNEZEU (1)

“Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toti cei ce vindeau si cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi ati făcut din ea o pesteră de tâlhari.” [Matei 21:12-13]

Matei 27:51-52,54: “Si îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor care murisera, au inviat ….si au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” “Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toti…”

De multe ori m-am gandit cum am transformat inima noastra intr-o “pesteră de tâlhari”, de cele mai multe ori cu buna stiinta…

Vrei tu sa faci inima ta Templul lui Dumnezeu? Locul unde sa stea Isus zilnic? Daca da, atunci da-I voie sa intre acolo, sa faca curat, sa faca lumina, sa aeriseasca acea inima, pentru a putea pune inauntru ei caldura, dragostea, parfumul Lui. Dumnezeu doreste sa redecoreze acea inima, pentru a putea simti cu Fiul Lui.

Esti tu de acord? Cand tu te-ai hotarat sa-L lasi pe El inauntru, atunci Duhul Sfant incepe transformarea: El scoate afara tot ce este neplacut lui Dumnezeu, orice lucru care a stat in inima ta ani de zile, orice lucru care l-ai folosit pana in prezent, orice lucru care s-a transmis din generatie in generatie… Dumnezeu doreste ca inima noastra sa fie o casa de rugaciune.

Dumnezeu, Tatal, poate rupe perdeaua inimii noastre, care tine aceasta inima in intuneric…lumina Lui nu poate patrunde inauntru, din cauza ei.

Felicia P.-Timisoara

INCHINAT DOMNULUI (2)

"Când un bărbat sau o femeie se va despărti de ceilalti, făcând o juruintă de nazireat, ca să se închine Domnului, să se ferească de vin si de băutură îmbătătoare... briciul să nu treacă pe capul lui... să nu se apropie de un mort... În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului!" [Numeri 6:2-8]

Ce învătăm din legea Nazireatului? Că cel ce se numeste crestin trebuie să fie lucid, responsabil si sfânt, să fie ca si Dumnezeu. Asa cum semnul nazireului era vizil pentru toti oamenii, tot asa si sfintenia noastră trebuie să fie vizibilă pentru orice om care ne cunoaste si nimeni să nu ne dispretuiască, iar dacă pe nedrept cineva ar găsi vreo pricină, vorbindu-ne de rău, prin felul frumos în care ne trăim viata, Domnul Isus îl va face de rusine pe cel clevetitor.

Asadar, nazireatul înseamnă înfrânare, înseamnă acceptarea statutului pe care-l avem, înseamnă a-l sluji cu bucurie pe Dumnezeu, fără nicio conditie, fără a căuta lucrurile pe care lumea le caută, iar răsplata care-l va însoti pe omul pus de-o parte pentru El este că: Fata Domnului va străluci totdeauna peste omul acela, oriunde ar fi el pe pământ.

Legea nazireatului nu a fost valabilă doar înainte de Domnul Isus, si tocmai faptul că Domnul Isus a fost un nazireu, arată că fiecare dintre noi, bărbat sau femei, care-l luăm pe Domnul Isus model de viată, si dorim să călcăm pe urmele Lui, trebuie să fim un nazireu, adică să trăim curat, sfânt si dedicati total lui Dumnezeu, abtinându-ne de la ceea ce nu-i place Lui, acceptând separarea totală de duhul lumii si renuntând la toate „drepturile noastre”, apărând drepturile lui Dumnezeu.

Fie ca si despre viata noastră Domnul Isus să spună în ziua aceea, când vom sta în Fata Tronului Său, că tu si eu, în tot timpul vietii noastre, am trăit închinati lui Dumnezeu! Amin!

Cristina

INCHINAT DOMNULUI (1)

"Când un bărbat sau o femeie se va despărti de ceilalti, făcând o juruintă de nazireat, ca să se închine Domnului, să se ferească de vin si de băutură îmbătătoare... briciul să nu treacă pe capul lui... să nu se apropie de un mort... În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului!" [Numeri 6:2-8]

A fi nazireu însemna abtinerea de la anumite lucruri, pentru a deveni sfânt si închinat lui Dumnezeu, pus de-o parte pentru Domnul. De fapt nazireatul reprezinta o dedicarea totală lui Dumnezeu, astfel încât nazireul nu mai trăia pentru foloasele lui, ci trăia pentru a împlini scopurile lui Dumnezeu.

Această juruintă de nazireat, pe care o persoană o făcea înaintea lui Dumnezeu, se referea la o închinare speciala, pentru o perioada limitata de timp, in care nazireul se închina Domnului într-un mod special, petrecând timp în singuratate cu Domnul, dorind să crească spiritual si tot mai mult să-l cunoască pe Dumnezeu.

Suntem in vremea de pe urmă, când această lege, a nazireatului, trebuie împlinită atât de bărbati cât si de femei, de toti cei care doresc să fie răpiti la cer, si trebuie ca sfintenia să ne fie podoabă zi de zi, de aceea să petrecem mai mult timp cu Domnul Isus, abtinându-ne să facem ceea ce face lumea.

Nazireul nu trebuia să guste vin, spiritual însemnând că el trebuia să fie un om cu o minte clară, având discernământ si responsabilitate pentru lucrarea încredintată, trăind vigilent fată de orice ispită în care satan l-ar fi atras.

A nu se atinge de un mort inseamna că nazireul trebuia să se ferească de orice compromis, el fiind un exemplu pentru altii si un model de urmat, stiind că doar în sfintenie se putea apropia de Dumnezeu. Compromisul murdăreste inima, iar necuratia inimii întrerupe procesul apropierii noastre de Domnul Isus, îndepărtându-ne tot mai mult de Adevăr, de aceea, atunci când a intervenit o necuratie, trebuie imediat îndepartata prin mărturisire si abia apoi procesul apropierii noastre de Domnul Isus este reluat.

Cristina

CAPCANA GELOZIEI

"...Dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie si are bănuieli asupra nevestei lui, care s-a pângărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie si are bănuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pângărit..." [Numeri 5:14]

Citim aici despre gelozia bărbatului fata de sotia lui si întelegem ca gelozia nu este un simplu sentiment, ci este un duh trimis de satan în inima omului, ca să-l chinuiască si să-l îndepărteze de Dumnezeu.

Gelozia este sentimentul chinuitor si obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că fiinta iubită îi este necredincioasă, sau poate fi un sentiment de nemultumire egoistă, provocat de situatia financiară a cuiva sau poate de succesele altora, manifestându-se prin invidie si pizmă.

În Noul Testament nu găsim nimic scris despre gelozia sotului fata de sotie, însă stim că orice gând care-l robeste pe om este păcat, de aceea omul cuprins de gelozie are nevoie de Domnul Isus, ca să-l elibereze de acele gânduri, de care singur nu poate scăpa.

Gelozia trebuie stăpânită, si mă gândesc la Cain, căruia Dumnezeu i-a spus să-si stăpânească gelozia, insă Cain a păstrat gândul de gelozie ascuns in inima lui, desi părea că toate lucrurile sunt in ordine, dar gelozia l-a biruit.

Uneori, acele gânduri mici, care se strecoară in mintea noastră, credem că nu seamănă a gelozie... dar oare asa să fie? Gelozia se manifesta in mintea omului prin întrebări de genul: „De ce dintr-o data ea este dorită si eu nu? Ce o face pe ea mai buna decât pe mine? De ce este ea iubita si eu nu pot fi? ...

Când gelozia nu este biruită, ea duce la amărăciune, iar în Iacov 3:16 scrie: “Căci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot de felul de fapte rele”. Învătăm astfel căci gândirea gresită produce o trăire gresită, iar când avem gânduri de gelozie sau sentimente de invidie, vietile noastre vor fi caracterizate de confuzie, tulburare si lipsa de valoare.

Nimic bun nu vine dintr-un duh gelos, de aceea este esentială tratarea geloziei! Dacă te lupti in prezent cu gelozia, neapărat cercetează-ti inima, fiindcă sigur există un gând ascuns sau un motiv pentru care gelozia te chinuie, deoarece la baza geloziei stă frica: de singurătate, de respingere, de inutilitate...

Asadar, dacă un duh gelos nu-i place lui Dumnezeu, atunci de ce sa nu-L rogi pe El sa-ti îndepărteze sentimentele de gelozie? El este gata sa te ajute!

Cristina

NADEJDE IN NECAZ (2)

„Ba mai mult, ne bucurăm chiar si în necazurile noastre; căci stim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruintă în încercare, iar biruinta aceasta aduce nădejdea!” [Romani 5:3-4]

Crestinul care a murit fată de voia lui proprie, trăind pentru a face voia lui Dumnezeu, va putea împlini acest verset, si nu se va mai tângui pentru orice încercare venita in viata lui, ci pas cu pas, va ajunge sa înteleagă că prin aceste dureri, Dumnezeu îi slefuieste inima si chiar va ajunge să se bucure că se află pe masa de lucru a lui Dumnezeu.

Încercarea este un semn bun, ea îi arată omului ca nu este părăsit de Dumnezeu. Stim ca Dumnezeu pe multi oameni i-a lăsat in voia mintii lor si nu se mai ocupă de ei, iar Biblia îi numeste pe acestia: copii din curvie, însă pe cei pe care Dumnezeu îi iubeste, îi si pedepseste, îi mustra si-i corectează, ca totdeauna sa-i aducă pe calea vesniciei.

Încercarea mai are un scop: de a ne cerceta fiecare si de a observa cât am mai crescut spiritual, iar asta vom constata din felul în care reactionam, si vom stii dacă firea veche este răstignită sau dacă eu-l încă ne conduce viata.

Asadar, să acceptăm ca Dumnezeu să-Si împlinească voia Lui in noi, asa cum a planificat-o în cer, folosind orice unealtă ar dori El, pentru a ne slefui fiinta.

Cristina