A DOUA SANSA (1)

“..Acest fiu al meu era mort si a inviat; era pierdut si a fost gasit.” [Luca 15:24]  

Ai simtit vreodata ca ti s-a oferit o a doua sansa? Am sa enumar cateva din multele sanse care le-a oferit Dumnezeu oamenilor:

Ø Noe si familia lui.

Dumnezeu ofera o a doua sansa intregii omeniri, prin salvarea celor opt insi.

Geneza 7:1: “Domnul a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu si toată casa ta; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.”

Ø Avraam si Lot, Sodoma si Gomora

Avraam prin credinta lui, are trecere inaintea Tatalui ceresc, mijlocind pentru nepotul lui Lot si rudele lui. Ce credincios este Domnul! Cata dragoste ne arata.

Geneza 19:12: “Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii si fiice si tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”

Ø Iosif a fost aruncat de fratii lui intr-o groapa.

Si totusi Dumnezeu ingaduie toate acestea, deoarece avea un mare plan cu Iosif. L-a invatat pe Iosif ce inseamna smerenia si totodata ce inseamna IERTAREA. Este foarte dureros cand cineva drag, te raneste si-ti face atata rau… Iertarea este una din multele calitati ale lui Dumnezeu. Prin aceasta calitate suntem eliberati si totodata eliberam pe altii, prin ea suntem vindecati si putem vindeca pe altii prin puterea data de sus.

Geneza 37:23: “Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el. L-au luat si l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

Ø Inaltarea sarpelui de arama.

Oamenii de atunci au primit o a 2-a sansa, pentru a putea trai incontinuare. Dupa cum bine stim, Dumnezeu l-a folosit pe Moise. El trebuia sa inalte o rugaciune pentru acesti oameni. Oare, n-ar fi putut Domnul sa vindece acele persoane, fara rugaciunea lui Moise? Da, ar fi putut, dar tocmai ca Domnul doreste sa lucreze prin noi oamenii, doreste sa rostim Cuvant de viata peste altii. Ce favoare avem, sa gustam din aceste secrete si minuni ale lui Dumnezeu, sa experimentam ceea ce face El.

Numeri 21:8,9: “Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat si spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat si va privi spre el va trăi.”

Moise a făcut un şarpe de aramă si l-a pus într-o prăjină; si oricine era muşcat de un şarpe si privea spre şarpele de aramă, trăia.”

Ø Imparatul Ezechia.

Vedem din nou ca Dumnezeu asteapta ca Ezechia sa se caiasca inaintea Domnului, sa regrete atitudinea si comportamentul lui… Ezechia stia ca aceasta boala este ingaduita de Domnul, spre mantuirea lui. El recunoaste ca Domnul a ales sa arunce inapoia Lui, toate pacatele lui. Dumnezeu, in bunatatea Lui, alege sa-l ierte, oferindu-i o noua sansa de viata.
Ezechia 38:1,3,5: “Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credinciosie si inimă curată si am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. „Du-te si spune lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta si am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.”

Felicia P. – Timisoara

O VIATA DEOSEBITA (2)

„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească!” [Romani 12:1]

Este o contradicţie ca cineva să spună că-i aduce lui Dumnezeu trupul ca pe o jertfă vie, în timp ce el ar mai sluji idolilor. O relaţie idolatră cu Dumnezeu se caracterizează şi prin încercarea de a-L manipula pe Dumnezeu, găsind diverse modalităţi prin care să obţinem de la El binecuvântările dorite, dar fără să trăim vieţi sfinţite de El.

Dacă îl mărturisim pe Isus cu gura noastră dar cu restul fiinţei noastre facem contrariul, asta înseamnă făţărnicie şi este o gravă necinstire a lui Dumnezeu, care este urmată de arătarea mâniei Lui.

Domnul Isus ne vrea martori vii, exemple de trăire, jertfe vii, sfinte, plăcute Lui, trăind după voia Lui, iar un astfel de exemplu ne-a fost şi apostolul Pavel, aplicând el mai întâi ceea ce i-a învăţat pe oameni, şi aşa trebuie să trăim şi noi.

De aceea, cercetează-ţi astăzi inima şi răspunde înaintea Domnului Isus: Cum arată „templul tău”? Se simte Dumnezeu bine să locuiască în casa vieţii tale? Duhul Domnului nu doreşte să stea în orice loc, El este atent la detalii, El vrea o viaţă sfântă şi o inimă curată. Este aşa inima ta? Cum este mărturia vieţii tale? Este viaţa ta plină de cârtire, revendicări şi pretenţii, sau este mulţumitoare pentru orice lucru şi în orice situaţie s-ar afla, fiind plină de recunoştinţă faţă de Dumnezeul Suveran?

E vremea ca fiecare să fim sinceri cu noi înşine şi să ne îndreptăm viețile, fiindcă astăzi încă se mai poate să ne întoarcem de pe calea auto-înşelării şi să umblăm drept pe calea veşniciei.

Cristina

O VIATA DEOSEBITA (1)

„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească!” [Romani 12:1]

Domnul Dumnezeu se aşteaptă ca aleşii Lui să trăiască o viaţă deosebită, o jertfă de sine plăcută Lui şi pentru totdeauna, iar asta înseamnă că după ce ne-am adus Eu-l pe altar ca jertfă, să-l lăsăm să ardă acolo şi nu din nou să-l luăm de pe altar, dorind să se facă voia noastră proprie.

Dacă jertfa nu va arde necurmat atunci ea este adusă degeaba. Dacă sinele este jertfit doar parţial sau temporar, de ochii lumii si nu din dorinţa de a fi plăcuţi lui Dumnezeu, atunci nu va folosi la nimic jertfa aceea, e în zadar.

Jertfa va fi bine primită doar dacă este adusă cu o atitudine de inimă corespunzătoare dorinţei lui Dumnezeu, cu o dragoste de fraţi neprefăcută, cu râvnă şi cu bucurie, cu răbdare şi stăruinţă în rugăciune, binecuvântând şi nu blestemând, având o inimă smerită.

De fapt arderea-de-tot reprezintă dedicarea totală a vieţii celui născut din nou, dăruirea trupului său în întregime lui Dumnezeu, nu doar din vorbe, ci prin trăirea unei vieţi deosebite înaintea tuturor, împlinind Cuvântul lui Dumnezeu şi părăsind cu desăvârşire păcatul.

Dar dacă omul nu-şi aduce trupul ca jertfă pentru Dumnezeu, automat şi-l va aduce ca jertfă satanei, dăruind acestuia mădularele trupului său, deoarece omul a fost creat să trăiască închinându-se unui singur Dumnezeu, în funcţie de trăirea lui.

Dumnezeu i-a dat libertate omului, să-şi aleagă Stăpânul, însă omul nu are libertatea să trăiască fără un dumnezeu, şi nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, spune Biblia, astfel că omul fie va aduce trupul lui ca jertfă lui Dumnezeu, fie îşi va dărui trupul satanei, iar asta se va vedea din felul în care îşi va trăi viaţa.

Cristina

BINECUVANTAT SAU BINECUVANTARE?

“Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif.” [Genesa 39:1-6; v.5]

Descoperim aici trei pasi pe care acest om, Potifar, ii face:

1 – Il recunoaste pe Dumnezeu ca fiind cel care da binecuvantarea!

2 – Recunoaste ca Iosif era reprezentantul lui Dumnezeu!

3 – In acest al trei-lea pas facut de Potifar, ii incredinteaza lui Iosif tot ce avea!

Din pacate pentru el s-a oprit la acest pas, fara sa-I incredinteze Dumnezeului lui Iosif viata lui si tot ce avea. S-a multumit cu inmultirea bogatiilor pamantesti, si nu i-a pasat ca Domnul putea sa fie cu el, asa cum a constat in viata lui Iosif. Cat de rau este sa Il reduci pe Domnul Dumnezeu doar la mancare si bautura. A avut inaintea sa pe Iosif, a vazut binecuvantarea Domnului care era peste acesta, si nu si-a dorit aceiasi binecuvantare si pentru el. A fost deajuns pentru el sa beneficieze de bunastare materiala, si nu a dorit ca el sa fie o binecuvantare pentru altii. Nu stim ce s-a intamplat cu Potifar dupa ce Iosif nu a mai fost in slujba acestuia! Dar putem deduce din text ca binecuvantarea a fost retrasa de la el, v.5: “Domnul a binecuvantat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif.”

Potifar ne invata aceasta lectie a modului in care ne incredintam viata in mana Domnului. Spun viata, pentru ca Iosif nu avea nimic a lui. Doar viata pe care o incredintase Domnului, iar El l-a binecuvantat cu tot ce avea nevoie. Ma intreb daca nu am procedat si eu ca Potifar. Am dorit binecuvantarea Domnului doar pentru a cheltui in placeri. Sau poate m-am oprit la unul din cei trei pasi. Am incredintat Bisericii viitorul meu si nu Domnului, crezand ca localul de cult imi garanteaza binecuvantarea. Sunt din pacate in jurul nostru multi Potifari care se folosesc de cei ca Iosif pentru avantajele materiale venite din binecuvantarile Domnului. Dumnezeu da cu mana larga fiecaruia, pentru ca nu saraceste, pentru ca oricum toate acestea sunt pentru nevoile omului. Cand Dumnezeu a creat omul, a creat si posibilitatea ca acesta sa-si continue viata pe pamant, hrana si toate cele necesare. Vai de cei care il au pe Dumnezeu, doar ca un Dumnezeu material. Care nu au alta treaba dacat sa-si satisfaca poftele de orice fel. Un Dumnezeu care sa le mareasca avutia. Un Dumnezeu care sa le slujeasca nevoilor lor, uitand ca ei sunt de fapt slujitorii Celui Prea Inalt!

Sa nu ne multumim ca si Potifar cu aceste binecuvantari pe care Domnul le da peste intreg pamantul. Sa nu ne lasam inselati ca daca suntem binecuvantati material, inseamna ca avem vreun merit inaintea Domnului.Nu lucrurile materiale ne dau siguranta ca Domnul este de partea noastra! Dumnezeu da ploaia Lui de binecuvantari si peste cei buni si peste cei rai!

Sa nu ne multumim cu un Iosif care aduce binecuvantarea, ci sa-I incredintam Domnului viata noastra, si tot ce avem, pentru ca sa fim noi o binecuvantare pentru ceilalti, sa fim noi un Iosif!

Cornel

TEMPLUL LUI DUMNEZEU (2)

“Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toti cei ce vindeau si cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi ati făcut din ea o pesteră de tâlhari.” [Matei 21:12-13]

Locul preferat al lui Isus, este inima noastra, cu totii stim acest lucru. Cand Isus Hristos patrunde acolo, atunci pamantul ei se cutremura, se pune in miscare, lucrurile acolo incep sa se miste… “stancile”, acele lucruri tari inauntru nostru se sparg, Dumnezeu le face pulbere…tot ce era mort, Domnul aduce la viata. Dumnezeu a pus in noi lucruri sfinte, El doreste sa le invie.

In Scriptura vedem ca Templul lui Dumnezeu mai inseamna si trupul nostru.

1 Corinteni 6:19: “Nu stiti că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieste în voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si că voi nu sunteti ai vostri?”

Ai grija cum iti folosesti trupul. Nu-l pangari. Nu-l trata cu indiferenta. Coordoneaza-l TU pe el, nu el pe tine. Ai grija ce introduci in el, pentru ca Dumnezeu il considera sfant. Chiar daca tu nu-l vezi astfel, crede numai Cuvantul Lui. El nu minte, El este Tatal adevarului.

Trebuie sa fim niste pilde pentru cei din lume…Stiu, nu e usor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu putem. Oamenii vor vedea acest lucru si cu siguranta vor zice: “Cu adevarat acestia sunt cu Dumnezeu, cu adevarat Isus exista in viata lor.”

1 Corinteni 6:20: “Căci ati fost cumpărati cu un pret. Proslăviti, dar, pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

Felicia P.-Timisoara

TEMPLUL LUI DUMNEZEU (1)

“Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toti cei ce vindeau si cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi ati făcut din ea o pesteră de tâlhari.” [Matei 21:12-13]

Matei 27:51-52,54: “Si îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis si multe trupuri ale sfintilor care murisera, au inviat ….si au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” “Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toti…”

De multe ori m-am gandit cum am transformat inima noastra intr-o “pesteră de tâlhari”, de cele mai multe ori cu buna stiinta…

Vrei tu sa faci inima ta Templul lui Dumnezeu? Locul unde sa stea Isus zilnic? Daca da, atunci da-I voie sa intre acolo, sa faca curat, sa faca lumina, sa aeriseasca acea inima, pentru a putea pune inauntru ei caldura, dragostea, parfumul Lui. Dumnezeu doreste sa redecoreze acea inima, pentru a putea simti cu Fiul Lui.

Esti tu de acord? Cand tu te-ai hotarat sa-L lasi pe El inauntru, atunci Duhul Sfant incepe transformarea: El scoate afara tot ce este neplacut lui Dumnezeu, orice lucru care a stat in inima ta ani de zile, orice lucru care l-ai folosit pana in prezent, orice lucru care s-a transmis din generatie in generatie… Dumnezeu doreste ca inima noastra sa fie o casa de rugaciune.

Dumnezeu, Tatal, poate rupe perdeaua inimii noastre, care tine aceasta inima in intuneric…lumina Lui nu poate patrunde inauntru, din cauza ei.

Felicia P.-Timisoara

INCHINAT DOMNULUI (2)

"Când un bărbat sau o femeie se va despărti de ceilalti, făcând o juruintă de nazireat, ca să se închine Domnului, să se ferească de vin si de băutură îmbătătoare... briciul să nu treacă pe capul lui... să nu se apropie de un mort... În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului!" [Numeri 6:2-8]

Ce învătăm din legea Nazireatului? Că cel ce se numeste crestin trebuie să fie lucid, responsabil si sfânt, să fie ca si Dumnezeu. Asa cum semnul nazireului era vizil pentru toti oamenii, tot asa si sfintenia noastră trebuie să fie vizibilă pentru orice om care ne cunoaste si nimeni să nu ne dispretuiască, iar dacă pe nedrept cineva ar găsi vreo pricină, vorbindu-ne de rău, prin felul frumos în care ne trăim viata, Domnul Isus îl va face de rusine pe cel clevetitor.

Asadar, nazireatul înseamnă înfrânare, înseamnă acceptarea statutului pe care-l avem, înseamnă a-l sluji cu bucurie pe Dumnezeu, fără nicio conditie, fără a căuta lucrurile pe care lumea le caută, iar răsplata care-l va însoti pe omul pus de-o parte pentru El este că: Fata Domnului va străluci totdeauna peste omul acela, oriunde ar fi el pe pământ.

Legea nazireatului nu a fost valabilă doar înainte de Domnul Isus, si tocmai faptul că Domnul Isus a fost un nazireu, arată că fiecare dintre noi, bărbat sau femei, care-l luăm pe Domnul Isus model de viată, si dorim să călcăm pe urmele Lui, trebuie să fim un nazireu, adică să trăim curat, sfânt si dedicati total lui Dumnezeu, abtinându-ne de la ceea ce nu-i place Lui, acceptând separarea totală de duhul lumii si renuntând la toate „drepturile noastre”, apărând drepturile lui Dumnezeu.

Fie ca si despre viata noastră Domnul Isus să spună în ziua aceea, când vom sta în Fata Tronului Său, că tu si eu, în tot timpul vietii noastre, am trăit închinati lui Dumnezeu! Amin!

Cristina