DORINTA DUPA FERICIRE (1)

"Si Naomi a zis: "Fii linistită, fiica mea, până vei sti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până nu va sfârsi lucrul chiar astăzi." [Rut 3:18]

 M-am gândit astăzi la dorinta Naomei pentru Rut: o dorea fericită pe cea care-i făcuse asa mult bine, si cred că Tatăl nostru Ceresc, mai mult decât ne-am dori noi fericirea, o doreste El pentru noi.

Dar ceea ce observ, citind cartea Rut, este că deja era împlinită Rut, ea nu era nefericită, ci îsi găsise bucuria în ceea ce făcea zilnic, punându-si de bună voie viata la dispozitia chemării lui Dumnezeu, fără să fie complexată de faptul ca nu avea sot, nici nu s-a lăsat intimidată că era într-o tară străină, si nu s-a încuiat în casă, de frica de a merge intr-un ogor necunoscut. Nu!

Ea s-a adaptat locului unde a fost călăuzită de Dumnezeul lui Israel. De acea cred că doar cei ce-I slujesc lui Dumnezeu pot trăi astfel si doar ei pot spune ce bucurie de nedescris le aduce slujba aceasta pentru Cer.

Asadar, Rut nu si-a plâns de mila că era femeie singură, nici nu si-a irosit timpul, căutând bărbatul potrivit, ci s-a pus de îndată in slujire, lepădându-se de sine, iar Boaz o apreciază pentru lucrul acesta, el fiind uimit si încântat totodată să descopere pe această Moabita, care "nu se duce după cei tineri", ci rămâne lângă Dumnezeu, astfel că el imediat s-a folosit de dreptul lui de răscumpărare, plătind pretul, recuperând renumele familiei lui Naomi si apoi căsătorindu-se cu Rut.

Dacă o vei lua ca exemplu pe Rut, atunci indiferent de statutul pe care l-ai avea, vei stii că viata-ti va fi împlinită doar dăruindu-te în întregime lui Dumnezeu, cu bucurie, trăind prin credintă, având demnitatea unei printese, asa cum avea si Rut, demnitatea unei regine, chiar si atunci când se culcă la picioarele lui Boaz.

Cristina

24 AUGUST IUBIRE INTERZISA (2)

„După aceea, a iubit o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila!" [Judecători 16:4]

Interesant este că Samson nu găseste nici o satisfactie in relatia lui cu Dalila, tot asa cum i se întâmplase în tinerete la Timna, fiindca „ea îl necăjea si-l chinuia în fiecare zi cu stăruintele ei, încât sufletul i s-a umplut de o neliniste ca de moarte" (Judecatori 16:16).

La fel se petrece între doi parteneri nepotriviti, care poate că se iubesc, însă se tot cearta si impacă repetat, pana se satura unul de celălalt si in cele din urmă se despart.

Astfel că si Samson cedează si sacrifică legătura ascunsă a sufletului său cu Dumnezeu, renuntând la nazireat, doar ca să facă pe plac femeii iubite, păcătuind împotriva lui Dumnezeu.

Dalila ajunge, în sfârsit, să pună mâna pe banii râvniti, dar pentru banii aceia urmează tragedia vietii lui Samson: luându-l pe genunchii ei, „ea l-a adormit", fiind somnul spiritual al crestinului care pacatuieste.

Aceeasi tragedie o produce si astăzi păcatul in viata copiilor lui Dumnezeu, si chiar dacă ei nu-si pierd viata fizică incă, ajung într-o stare jalnică, umilitoare si de neputintă totală, satan distrugându-le puterea spirituală, asa cum si lui Samson i-au fost repede tăiate cele sapte suvite de pe cap, dar Samson nu-si mai dădea seama de pericol!

Însă, odată trezit, el îsi închipuie că va putea proceda ca si mai înainte, fără să stie că Domnul S-a depărtat de el si ca el era de acum fără puterea de a lupta pentru viata sa.Aceasta fiind tragedia vietii oricărui crestin adormit din pricina păcatului înfăptuit.

Dumnezeu care controlează toate lucrurile îngăduie ca Samson să guste amărăciunea neascultării de El si să fie lovit de nenorocire: „Filistenii l-au apucat si i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza si l-au legat cu niste lanturi de aramă. El învârtea la râsnită în casa închisorii" (versetul 21).

Cred ca acest verset este suficient pentru a-i avertiza pe tinerii care se îndrăgostesc nepotrivit, fiindcă dacă lui Samson i-au fost scosi ochii, tot asa le vor fi si lor scosi ochii, sigur că nu fizic, însă prin tot felul de reprosuri si jigniri din partea celor cu care au păcătuit.

După acea tristă experientă, drumul vietii lui Samson avea să meargă tot mai în jos, sfârsind în temnită, fără vedere, legat pentru tot restul vietii lui, râsnind cu puterea care i-a mai rămas, la moara vrăjmasilor săi, dar si distrându-i uneori, fiind ca un bufon pentru ei, la petrecerile lor.
Ce lucru ridicol să-l vezi pe Samson cu ochii scosi, înconjurat de vreo trei mii de bărbati si femei dintre filisteni, si dansând în acest templu plin de idoli!
Samson nu-si va mai recăpăta nici vederea, nici libertatea, însă Domnul va răspunde stăruitoarei sale rugăciuni, dându-i cea mai mare biruintă a vietii lui, iar el acceptă pedeapsa care i se cuvine, în urma păcatului lui: „Să mor împreună cu filistenii!" (v.30).

Asadar, o viată care începuse atât de bine si care ar fi putut deveni utilă, folositoare si binecuvântată altora, s-a sfârsit atât de tragic, ca urmare a unei iubiri interzise, iubire cu care Dumnezeu nu a fost de acord.

Fie ca povestea vietii lui Samson să ne slujească drept invatătură, si indiferent ce ne-ar indemna inima să iubim, să ne gândim la tragedia vietii lui Samson si să renuntam la tot ce nu-i după voia lui Dumnezeu.

Cristina

_______________________________________________________________________

IUBIRE INTERZISA (1)

„După aceea, a iubit o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila!" [Judecători 16:4]

Samson a iubit-o pe Dalila - iar iubirea aceasta a reprezentat cursa inimii lui, chiar sfârsitul istoriei lui Samson. Si nu stim exact ce iubire a avut Samson pentru femeia aceea, o fi fost doar o relatie trecătoare si întâmplătoare, insă ceea ce a făcut el nu a plăcut Domnului, de aceea i-a si adus multa tulburare si neliniste mai târziu.

Dar nu doar Samson a avut de suferit, ci a suferit chiar si poporul Domnului, fiindcă desi puterea lui l-a ajutat să scape din mâinile vrăjmasului, nu a rezultat nici usurarea jugului, si nici eliberarea lor de sub puterea celor ce stăpâneau peste ei.

Iubirea pentru femei păgâne l-a înfrânt pe Samson ca si pe marele Solomon, si astfel au ajuns ei să se închine idolilor inimii lor, trăind potrivit cu dorintele lui si nu cu voia Domnului.

Observăm în viata lui Samson, ca atâta vreme cât exista legătura ascunsă dintre el si Dumnezeu, respectând conditiile nazireatului, încă mai avea putere.... desi, este un paradox... pe de-o parte traieste o viată care merge în declin si se cufundă în păcat; iar pe de altă parte mâna lui Dumnezeu lucrează în inima lui Samson, datorită milei Sale, acordându-i puterea necesară pentru a scăpa de vrăjmasii lui.

Totusi, desi harul lui Dumnezeu era cu el, Samson în loc să se pocăiască de dorintele lui păcătoase, se îndrăgosteste de o femeie nepotrivită, deloc simpatică, fara mila, fără scrupule, pentru care contau doar banii, ea făcând orice pentru a-i obtine.

Se stie ca dacă cineva iubeste banul nu va putea iubi si pe aproapele lui, însă Samson se amăgea ca Dalila il iubea, si probabil că de aceea nu lua lucrurile în serios, ci el chiar se juca, însă pentru un bărbat îndrăgostit nu mai conta decât femeia aceea, condus fiind de dragostea lui pentru ea, si astfel a devenit vulnerabil in fata femeii pe care o iubea.

S-ar părea chiar că el se amuza lăsându-se legat cu funii, bazându-se pe puterea lui de a scăpa din legăturile acelea, asa cum multi tineri crestini desconsidera astăzi legăturile păcatului, cu care-i înfăsoară lesne satan, si ei cred ca se pot juca cu dragostea, fără să fie afectati cumva..

Asa că si Samson si-a lăsat părul să-i fie împletit în urzeala unei tesături, si chiar că de fiecare dată se desprinde fără nici o dificultate, n-a realizat că nodul latului se strânge tot mai mult si că, peste putin timp, lucrurile vor lua o întorsătura gravă in viata lui.

Cristina

AI STRICA TU O PRIETENIE?

„Împrieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace; te vei bucura astfel iarăsi de fericire.” [Iov 22:21]

Când crezi în Dumnezeu, faci un pas spre prietenia cu El, spre o relatie deosebită.

Desi El cunoaste si stie totul despre tine, asta nu înseamnă că nu trebuie să-I vorbesti sau că-I poti ascunde lucruri.

Gândeste-te la persoana care ti-e mai apropiată. Te încrezi în ea, te deschizi înaintea ei, îi spui totul, si bune si rele, astepti un sprijin sau o mângâiere, un cuvânt bun sau doar o îmbrătisare, o mustrare sinceră sau discutii serioase... Crezi că nu ar însemna nimic o faptă ascunsă, un gest mincinos, indiferentă, nepăsare în relatia de prietenie? Te înseli.

Ai face vreun rău celui mai bun prieten?

Nu cred.

... Opreste-te din ceea ce faci. Gândeste-te: ai strica tu o prietenie cu un Prieten Minunat?

Diana T., Timisoara

PREA GREU PENTRU DUMNEZEU? (2)

"Căci cei ce au fost luminati odată, si au gustat darul ceresc, si s-au făcut părtasi Duhului Sfânt, si au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor si care totusi au căzut, este cu neputintă să fie înnoiti iarăsi, si adusi la pocăintă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau să fie batjocorit!" [Evrei 6:4-6]

Problema crestinilor de azi este că, desi ei spun că se pocăiesc de păcatul lor, totusi din nou si din nou îl repetă, de aceea mor spiritual, a doua oară, pentru că li se împietreste cugetul si apoi nu se mai pot coborî să-si mărturisească păcatul acela si nici nu mai luptă până la sânge împotriva lui.
Trăind astfel nu e deloc greu să accepte minciuna celui rău, care le spune că pentru ei nu mai este iertare, si continuă să păcătuiască, aceasta înseamnând de fapt că ei Îl „răstignesc din nou” pe Domnul Isus, fiindcă ei se întorc la păcat, chiar si după ce l-au mărturisit si, cu timpul, nici nu mai simt povara păcatelor lor, fiindcă au murit spiritual.

Roadele trăirii unui om vor dovedi că acela este viu spiritual sau că îi merge numele că e viu, însă trăind în păcat, el a murit fată de Hristos, si nu va putea produce roade vrednice de pocăinta, asa cum spunea Ioan.

Dar ca să nu murim spiritual trebuie să murim fată de noi însine, însă, dacă nu murim fată de noi însine, în asa fel încât să dorim sincer si în mod serios ca Dumnezeu să trăiască în noi, spunând Hristos în mine, nădejdea slavei... cădem, si pentru că este asa de mult recitat acest verset, de aceea i s-a pierdut esenta si multi nu-l înteleg. A nu mai trăi, implică renuntare totală la voia proprie si a accepta în întregime voia lui Dumnezeu pentru viata ta, asa cum o va vrea El, aceasta fiind dovada credintei noastre în El.

Ani întregi m-am străduit si eu să trăiesc pentru Dumnezeu, dar fără a lua o hotărâre definitivă în inima mea (ca si prietenii lui Daniel) că renunt la voia mea, si încă mai păstram pe ici pe colo câte o dorintă, câte o pretentie (fie de la oameni, fie de la Dumnezeu), acestea fiind exact materialele de care avea nevoie satan, ca sa mă ispitească si să mă facă să cad (fiindcă este scris că pofta noastră ne atrage in ispita si nu Dumnezeu ne ispiteste)... asa că nu puteam trăi deloc o viată de biruintă, o viată constantă cu Dumnezeu, ci cădeam, mă ridicam...si tot asa, până într-o zi, când am luat hotărârea fermă că mor fată de mine însămi, fată de tot ce eram EU si am pus eul pe cruce, chiar că se zbătea, plângea, mă implora să-l iau în seamă, amintindu-mi de anii când am fost prieteni si când m-a învătat atâtea lucruri gresite, însă mi-am schimbat pentru totdeauna Stăpânul, mi-am mărturist păcatele înaintea unui om al lui Dumnezeu si am pornit din nou, pe calea strâmtă, si de atunci pot si eu spune: „nu eu, ci Hristos în mine!”... Da, stiu că e greu, dar nu există o altă cale către Împărătia lui Dumnezeu!

Cristina

17 AUGUST PREA GREU PENTRU DUMNEZEU? (1)

"Căci cei ce au fost luminati odată, si au gustat darul ceresc, si s-au făcut părtasi Duhului Sfânt, si au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor si care totusi au căzut, este cu neputintă să fie înnoiti iarăsi, si adusi la pocăintă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, si-L dau să fie batjocorit!" [Evrei 6:4-6]

Acestea sunt versetele care produc multe frământări crestinilor căldicei, crestinilor de nume, celor ce încă nu pot birui păcatul în viata lor si de aceea s-au născut multe idei si învătături, care mai de care folosite de cel rău, dorind să-i piardă pe copiii lui Dumnezeu.

Pentru că cel născut din nou nu întelege că scopul trăirii lui pe pământ este maturizarea spirituală (adică desăvârsirea si sfintirea vietii lui), de aceea el rămâne la lucrurile de început, care nu-i dau o putere spirituală mare si astfel din nou se va întoarce la vechile obiceiuri, si va fi doborât de satan si... cade.

Dacă până să cadă în ispită, un astfel de crestin credea că el trăieste în vremea harului si că orice ar face, Domnul Isus l-ar putea ierta (gândul acesta fiind doar de satan plantat in mintea lui, ca să-l convingă să păcătuiasă), după căderea lui în păcat însă, satan îl minte si mai rău, făcându-l să creadă că e prea mult, că e prea grav ce s-a întâmplat si că... „a murit a doua oară”, asa că păcatul lui nu mai poate fi iertat de Dumnezeu.

De ce foloseste satan minciuna aceasta? Ca oamenii să nu se mai oprească din păcat si, resemnati, să continue cu păcatul, dacă tot nu mai există iertare pentru ei…

Totusi, pentru cel care încă mai simte frământare în cuget, pentru păcatul înfăptuit, pentru crestinul care încă îsi mai pune problema dacă este sau nu este mântuit, mai este sperantă, tocmai nelinistea aceasta este semnul că mai este ceva viată în el, viată din Dumnezeu, si că încă nu este mort spiritual.

De aceea, dacă el va accepta să-si scoată la lumină nelegiuirea, mărturisindu-si toată murdăria vietii lui, orice păcat pe care-l va mărturisi în fata unui martor al lui Dumnezeu, care se va ruga pentru eliberarea lui, îi va fi iertat, chiar si dacă a păcătuit după nasterea lui din nou, însă va trebui să nu se mai întoacă înapoi la acel păcat, ci să înceapă o viată nouă, trăind curat.

Asadar, e nevoie de consiliere, dar pentru că cei care au căzut în păcat nu caută ajutor, ci luptă singuri, rugându-se în camera lor, dar apoi iar si iar cad în ispită, pentru că ei nu pot birui acel păcat, de aceea cred ei că nu mai este iertare si pentru ei.

Şi, da, este pierdut orice om care a fost cândva născut din nou, dar care nu a ajuns să înteleagă că doar în părtăsie cu un om duhovnicesc, mărturisind tot gunoiul vietii lui, luându-l ca martor pe acel om înaintea lui Dumnezeu, mai poate fi salvat, si doar asa Dumnezeu îl va dezlega, de aceea, indiferent de cât se va ruga el, de unul singur, va pieri neiertat, din pricina păcatului care-l biruie când si când.

Iertarea de păcat este lucrarea lui Dumnezeu si nu este lucrarea omului, si ce este imposibil pentru oameni, nu este si pentru Dumnezeu. Caracteristicile unui om născut din nou sunt: a fost luminat odată, a gustat harul, a fost părtas Duhului Sfânt, a gustat Cuvântul lui Dumnezeu, însă, „a căzut” nu se referă la lepădare, ci se referă la a se fi împiedicat si a fi gresit, asa cum si Petru a căzut, dar nu a fost pierdut cum a fost Iuda, fiindcă Petru s-a pocăit, a mărturisit si lucrul acela nu s-a mai repetat apoi în viata lui.

Cristina

"TU VINO DUPA MINE”

"El le-a zis: Veniti dupa Mine ...” [Matei 4:19]

Aceasta chemare este valabila in orice etapa a vietii noastre de credinta. Daca ne uitam in Matei la capitolul 4:18-20, observam ca cei doi frati ,fii lui Iona,au fost chemati de Domnul Isus la credinta. Ei au raspuns, ca si urmatorii ucenici Iacov si Ioan, “indata”.

Chemarea acesta nu a necesitat o schimbare prealabila a vietii si nici macar a activitatii vreunuia dintre ei. Aveau insa sa invete primi pasi pe calea credintei din umblarea dupa Domnul lor. Cine amana sa raspunda acestei chemari si chiar cine accepta cu parere de rau ca si cand ar sacrifica ceva din viata lui, nu este vrednic de imparatia lui Dumnezeu, spune Domnul Isus. (Luca 9:57-62)

Umblarea dupa Domnul Isus duce la o schimbare reala in viata nostra. Dupa acest prim “Vino dupa Mine”, urmeaza cel al implicarii in lucrare. Apostolul Ioan sublinieaza acest aspect al umblarii dupa Domnul atunci cand suntem in slujba Lui. La capitolul 21:15-22 ne conduc spre o buna intelegere a raportarii slujitorilor Domnului, fata de biserica, de noi toti care formam trupul lui Hristos.

Indiferent pe ce treapta de credinta se afla fiecare din acestia toti sunt turma Domnului Isus, iar dragostea fata de acestia este dovada dragostei fata de Stapanul turmei. Petru a fost intrebat de Domnul Isus de trei ori nu ca El s-ar fi indoit de dragostea lui (oricum Domnul stia toate acestea), ci pentru a sublinia importanta acestui ‘Vino dupa Mine’ in orice situatie!

In incheirea textului din Evanghelia dupa Ioan capitolul 21: 22, mai citim un ‘Vino dupa Mine’, adresat lui Petru. Aici ne confruntam cu posibilitatea acceptarii unor invataturi straine. Doar cat vom sta dupa Domnul Isus putem sa fim siguri ca suntem pe calea Lui.

In cea de a doua epistola a apostolului Ioan, referitor la invataturile straine de Evanghelii, putem sa citim la versetul 9, ca oricine o ia inainte si nu ramane in invatatura Domnului, nu are pe Tatal si pe Fiul. Inainte de potop, citim pe paginile Bibliei despre Enoh care umbla cu Dumnezeu, dupa potop despre Avraam caruia i s-a cerut sa umble in neprihanire inaintea lui Dumnezeu, iar noua ca beneficiari ai noului legamant, Domnul Isus ne cere sa umblam dupa El. Pastrand invatatura curata a lui Hristos, vom putea ajunge sa-L cunostem tot mai mult si sa fim placuti Tatalui ceresc.

Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Cornel