CARE E MISIUNEA TA PE ACEST PAMANT?

“Drept raspuns, împaratul le va zice: “Adevarat va spun ca, oridecate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” [Matei 25:40]

Noi suntem mainile prin care Dumnezeu lucreaza, picioarele care îl duc pe El la cei bolnavi, si vasele prin care Dumnezeu împlineste nevoile celor din jur.

Lacrimile din ochii celor ce plang vor fi sterse, foamea ce-o traiesc cei ce n-au ce manca va fi alinata iar singuratatea celor ce n-au pe nimeni va fi alungata, pentru ca noi le slujim fiind reprezentanti ai Domnului Isus. Fiul lui Dumnezeu care raspunde oricarei nevoi, se exprima prin noi.

Stiu ca nu toti cei care se numesc crestini sunt gata pentru aceasta slujire. Redand aceasta situatie un autor necunoscut i-a prezentat pe unii dintre acestia spunand: Am fost flamand si mi-ai vorbit de bogatia cerului; Am fost în temnita si te-ai rugat pentru eliberarea mea;  Am fost gol si mi-ai spus care sunt hainele ce mi s-ar potrivi; Am fost bolnav si mi-ai recomandat un medic. Am fost fara adapost si mi-ai predicat de ocrotirea lui Dumnezeu. Am fost singur si mi-ai spus sa-mi caut un prieten. Arati a fi un om spiritual; dar cu toate acestea eu sunt flamand, fara haine si adapost, singur, în suferinta si fara sa-L am pe Hristos în viata mea.

Aceste cuvinte ranesc, nu-i asa? Ele ranesc pentru ca exprima atitudinea fariseica a multora dintre noi. De aceea slujindu-L pe Dumnezeu si slujindu-ne unii pe altii, putem lucra împreuna pentru o reala schimbare si împlinirea multor nevoi.

CARE E ALERGAREA TA?

“M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta.”
[2 Timotei 4:7]

În 1990 în turul ciclistic „Tur de Trump” , în cea de-a unsprezecea zi a cursei, un sportiv rus, putin cunoscut, conducea deja de sapte zile consecutive. A luat conducerea plutonului în ziua a treia si n-a mai lasat pe nici unul dintre ciclistii mai experimentati sa-l detroneze, fiind în fruntea plutonului pana în ultimile doua zile. Într-un moment avea deja douasprezece minute avans fata de cel de-al doilea clasat.

În ultimile doua zile s-a întamplat însa ceva: Acest sportiv a pierdut mereu teren si a ajuns să fie cu aproape jumatate de ora, în urma primilor clasati. Dealtfel a terminat cursa departe de podium, undeva pierdut în grupul celorlalti ciclisti.

Urmarind experienta lui, putem spune: putine lucruri în viata sunt ca un „sprint”. Cele mai multe sunt ca un „maraton”. De aceea punctul esential al vietii nu este legat de felul cum începem, ci de felul cum terminam cursa. Multi dintre noi sunt buni sprinteori (au un început bun). Au talent, au entuziasm si încep avand laurii aprecierilor. Continuarea cursei în acelasi fel, este esentialul. Cum suntem la sfarsit? aceasta-i marea întrebare!

Aceasta realitate poate fi aplicata pentru predarea noastra fata de Hristos, fata de partenerul de viata, în slujire si în multe alte activitati!

INCREDE-TE IN DOMNUL

“Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra. [Psalmul 37:5]

Argintul a fost rafinat prin cupelatie, proces inventat de chaldeeni in jurul lui 2500 i.Hr si descris in Biblie (Ezechiel 22:17-22). Acest proces consta in incalzirea metalului topit intr-o cupa poroasa si ingusta numita cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta oxida celelalte metale, precum plumb, cupru si fier, lasand doar argintul (si aurul daca era prezent) in stare globulara de metal topit. Exact cum argintul si celelalte metale trebuie să treacă printr-un proces de topire pentru a rămâne în stare pură, asa este si cu noi oamenii. Domnul Dumnezeu ne trece de multe ori printr-un proces de topire, apoi prin unul de slefuire pentru a ajunge persoane MĂREŢE, persoanele care vrea El să fim. Cu toate că procesele acestea uneori sunt dureroase trebuie să ne încredem în El, căci stie prea bine ce face, si să privim în perspectivă, să vedem deja rezultatul proceselor.

Planul LUI uneori nu-L întelegem dar trebuie să avem încredere si El va lucra! Bizuieste-te pe Domnul si El îti va da biruinta, te va face o persoană sclipitoare! 

BAZEAZA-TE PE DUMNEZEU

“Domnul este taria mea si temeilul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El îl voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El îl voi preamari.” [Exod 15:2]

Eu îl pot auzi pe apostolul Pavel laudandu-se: „uitati-va la mine fratilor: sunt omul care altadata am persecutat biserica! priviti; sunt cel ce port ca semn pentru smerenie, acest tepus în carne; dar cu toate acestea, Hristos m-a folosit sa plantez biserici pretutindeni în lume!”

Apostolul Pavel a fost un om cu o capacitate intelectuala deosebita. El a fost în acelasi timp si un om perseverent. Daca n-ar fi avut tepusul din trupul sau, s-ar fi bazat pe abilitatile sale, în loc sa conteze pe puterea lui Dumnezeu! Daca s-ar fi întamplat asta, n-am mai fi auzit de el. Slabiciunile lui au ajuns însa, punctele forte! Cicatricele au devenit trofee! Ranirile au devenit un nimb!

Aceleasi lucruri se pot întampla si cu noi daca slabiciunile noastre ne ajuta sa crestem, sa fim mai determinati pentru a atinge succesul si daca acestea ne motiveaza sa încercam lucruri noi, bazandu-ne pe Dumnezeu.

CAT DE MARE TI-E CREDINTA?

“Doamne!” i-a raspuns Petru, daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborat din corabie si a început sa umble pe ape ca sa mearga la Isus.” [Matei 14:28-29]

Cand apostolul Petru L-a vazut pe Domnul Isus umbland pe ape, i-a cerut: “Doamne daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” Credinta a început sa-l miste pe Petru înlăuntru. El a înteles ca poate sa faca lucrurile pe care Domnul Isus i le cere. A fost gata chiar sa calce alaturi de barca. Însa tot ce astepta; era cuvantul invitatiei Domnului! „Vino!” i-a zis Domnul si el era pregatit pentru a face primul pas.

Pentru acest prim pas cred ca Petru nu a gandit îndeajuns. Era reactia entuziasmului si-a aventurii. A mai facut înca un pas! Acesta a fost un moment de triumf; era victoria credintei! Dar la urmatorul pas, s-a afundat si avea nevoie de ajutorul Domnului. Cu toate acestea el si-a asumat riscul; a pornit cu credinta pe care o avea trecand la actiune.

Credinta implica aventurarea noastra spre înafara, angajandu-ne sa facem lucruri pe care nici nu le-am visat, cu nadejdea ca la vremea potrivita Dumnezeu ne va purta de grija. Credinta nu este numai o încredere pasiva, care asteapta ajutorul lui Dumnezeu, atunci cand ne afundam. Ci ea este un proces activ, de traire a unei vieti plenare, în mijlocul unor noi circumstante si provocari; mergand în locuri unde niciodata n-am mai mers, iubind pe oamenii pe care niciodata nu i-am iubit, traind o viata plenara, pentru a asculta si a împlini ceea ce Mantuitorul ne spune!

LASA-L PE DUMNEZEU SA-TI CONDUCA VIATA

 

“Încredinteaza-ti soarta în mana Domnului, încrede-te în El, si El va lucra.” [Psalmul 37:5]

Ai ajuns plictisit vreodata? Unii dintre noi avem telecomanda si cablu pentru televizorul nostru. Stiu ca sunt multi oameni care se aseaza în fata televizorului în fiecare seara si butoneaza telecomanda pentru 25-30 de canale pe ora. Esti printre acestia?

Lucrul descurajant este ca desi sunt cautate atatea canale, nu se gaseste nimic care sa merite sa fie urmarit. Nu esti si tu plictisit? N-ai ajuns vreodata în situatia sa crezi ca nu mai este nimic pentru care merita sa traiesti? Da mai este ceva! În 1974 Bill Walton, era cel mai bun jucator de baschet din echipele Universitare din S.U.A. El si-a condus echipa sa UCLA, la trei campionate consecutive. În anul senioratului a jucat în N.B.A. Trebuia sa faca anumite ajustari ale jocului, pentru aceasta faza a competitiei, dar n-a reusit. Apoi în mod instantaneu a abandonat baschetul. Întrebat fiind, el a spus: “Inima nu-mi mai este pentru acest joc! Ma gandesc todeauna la altceva!”

Dupa un anume timp Bill Walton, s-a reîntors. De data aceasta, inima-i era la joc si juca penru echipa. A jucat la mai multe echipe, avand un succes deosebit. În prezent este comentator de baschet pentru televiziune. Este o mare diferenta în ceea ce faci, atunci cand inima ta este pentru acel lucru. Multi dintre noi încearca sa traiasca neavand nici un scop; sau cum am putea spune, neavand nimic pentru care sa merite sa traiasca. De aceea ajungem plictisiti!

Îl avem pe Hristos pe buze; dar niciodata El nu a stapanit si inima! Cum îl putem duce pe Hristos de pe buze la inima? În primul rand întelegand cat de mare nevoie este în lume de oameni înflacarati; apoi întelegand cat de grozava este starea de goliciune pe care o aduce starea de caldicel!

NOI NU PLĂNUIM SĂ GRESIM, NOI GRESIM SĂ PLĂNUIM

“Cercetau Scripturile în fiecare zi” [Faptele Apostolilor 17:11]

Pe diavol nu-l deranjează că rostesti Cuvântul lui Dumnezeu de pe buze, atâta timp cât nu-ti faci timp să-l citesti si să-l studiezi. De când tot spui că vei citi Biblia? Dar când te vei apuca s-o citesti – si să aplici principiile ei în viata ta de zi cu zi? Dr. Howard Hendricks scrie: “Oricine poate veni cu un plan grandios în schimb.

Cineva spune că doreste sa câstige lumea pentru Hristos. Altcineva doreste să studieze toate cărtile Bibliei în următorii cinci ani. Altcineva doreste să memoreze 100 de versete. Altcineva va deveni un sot sau o sotie după chipul lui Hristos. Minunat! Dar când vor începe? Până nu răspunzi la această întrebare, nu ai decât bune intentii. Ele au aceeasi valoare ca un cec gol. La urma urmelor, la ce bun să visezi că vei câstiga lumea cu Evanghelia dacă nu-L poti vesti pe Hristos colegului de birou? Cum vei studia toată Biblia când nici măcar nu stii ce verset vei studia mâine?

Cum poti memora 100 de versete când nu ai încercat să memorezi nici unul? În loc să-ti faci iluzii privitoare la o căsnicie după chipul lui Hristos, de ce nu începi cu ceva simplu cum ar fi să speli vasele dacă esti sot sau să-ti încurajezi sotul dacă esti sotie? Prea multă “cerere” stă la baza bunelor intentii, deoarece vorbim despre sfârsitul călătoriei fără a preciza când, unde si cum vom face primul pas.

Asa cum bine a spus cineva: “Noi nu plănuim să gresim, noi gresim să plănuim”.