SA STAPANIM VORBIREA!

“Buza care spune adevarul este intarita pe vecie, dar limba mincinoasa nu sta decat o clipa.” [Proverbe 12:19]

Doi oameni nu se aflau in cele mai bune relatii. Unul dintre ei spunea numai lucruri rele despre celalalt, dar surprinzator, celalalt spunea tuturor numai cuvinte frumoase despre cel dintai. Mirat si contrariat, un ascultator s-a dus la cel ce spunea lucruri frumoase si i-a zis:

-      Bine, dar tu nu ai auzit ce spune el despre tine si despre purtarea ta? El spune ca tu esti de vina, ca esti un om rau, nebun, desfranat etc. Cum se face ca tu nu spui numai cuvinte frumoase despre el? Dupa ce a stat putin sa se gandeasca, omul bun a raspuns:

-      S-ar putea sa spunem adevarul amandoi sau s-ar putea sa mintim amandoi. Tu trebuie sa vezi care este realitatea!

Vorbirea este un dar minunat al Creatorului pentru om. Cum ar fi lumea noastra fara acest dar al comunicarii? Toti suntem supusi greselilor, dar cine stie sa-si stapaneasca limba, reusind sa nu faca diverse pacate asociate cu vorbirea, acea persoana este cu adevarat implinita si disciplinata. Singurul care ne poate invata adevarul, stapanirea vorbirii este Domnul si Mantuitorul care ne cheama sa venim la El.

SA NE APROPIEM DE DUMNEZEU

“Indrazneala, pe care o aveam la El, este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta.” [1 Ioan 5:14]

Inainte sa facem cel mai mic pas pentru a obtine lucrul de care avem nevoie, ne intrebam daca persoana, careia avem intentia sa ne adresam, este in stare sa ne dea un raspuns satisfacator. Ce diferenta fata de modul in care ne apropiem de Dumnezeu! Stim ca El este atotputernic, stim de asemenea ca ne iubeste: Dumnezeu nu L-a crutat pe Singurul Sau Fiu; atunci cum nu ne va da oare toate lucrurile impreuna cu El? Pe langa aceasta mai stim ca nu putem adresa Lui cu deplina libertate, oricand, fara teama ca-L deranjam.

Da, stim toate aceste lucruri! Dar le credem cu adevarat, cand ne rugam lui Dumnezeu? Oare nu ni s-a intamplat niciodata ca rugandu-ne sa ne gandim sau sa ne ingrijoram ca nu va fi asa? De ce stau lucurile astfel? Foarte simplu! Pentru ca ne facem o imagine despre Dumnezeu in limita gandirii omenesti. Parcurgand paginile Bibiei, observam ca ea vorbeste despre diferite atribute ale lui Dumnezeu: puterea Sa cu care lucreaza cum Ii place, fidelitatea fata de promisiunile Sale, bunatatea care se arata prin grija Lui mereu reinnoita fata de noi. Cunoscandu-L tot mai mult, suntem in stare sa intelegem tot mai bine voia Sa si prin urmare sa ne rugam cu mai multa intelepciune.

IMITATORI AI EXEMPLELOR BUNE

“Dar, multumita ajutorului lui Dumnezeu.. am marturisit inaintea celor mici si celor mari.. ca Christosul trebuie sa patimeasca si ca.. Cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina...” [Faptele Apostolilor 26:22-23]

Cu multi ani in urma, un tanar polonez a auzit Evanghelia, si-a predat Mantuitorului viata si a inceput sa traiasca o viata decenta, dupa voia lui Dumnezeu. Deoarece sufletul sau era plin de bucuria mantuirii, a inceput sa spuna si altora despre Mantuitorul sau. Multi oameni s-au intors la adevarata viata crestina.

Pe vremea aceea in Polonia era o mare prigoana impotriva adevaratului crestinism. Tanarul a fost arestat si apoi exilat in Siberia. Dupa trei ani si sase luni de exil a fost eliberat. Neavand resurse pentru a putea intreprinde lunga calatorie de reintoarcere in tara sa natala, a ramas in Siberia si a lucrat ca fierar. Acolo, tanarul nu a incetat sa marturiseasca pe Christos si mai tarziu s-a intemeiat o biserica crestina in care s-a vestit Evanghelia.

“Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire.” (Romani 10:10) – iata marele adevar biblic pe care orice tanar si tanara si-l poate insusi ca o comoara de mare pret!

UNDE PUNEM VIRGULA?

“Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila..” [Matei 5 :7]

Cand tarul Alexandru al III-lea a venit la tron in anul 1881, multe lucruri s-au schimbat in viata Rusiei. Toleranta a fost inlocuita cu intoleranta si nationalismul acerb. Limba rusa a fost impusa tuturor nationalitatilor conlocuitoare. Faptul acesta a starnit reactii indreptatite.

Pe masa de lucru a tarului ajunsese cererea de gratiere a unei femei poloneze pentru sotul ei, invatator, condamnat, pentru ca tinea cu tot dinadinsul sa predea limba lui materna copiilor. La cererea femeii, tarul scrisese cuvintele: “Gratierea cu niciun chip, deportare in Siberia!” In lipsa tarului, sotia acestuia, Maria, a citit cererea. Inima ei s-a induiosat. Contand pe respectul pe care Alexandru i-l purta, Maria a sters cu un varf de cutit virgula de la locul ei, apoi a luat pana si a asezat virgula mai la inceput. Acum hotararea suna altfel: “Gratiere, cu nici un chip deportare in Siberia!”

Vezi cat de mult conteaza o virgula? Sa ne lasam folositi de Dumnezeu in ocaziile ce ni se ofera sa practicam binele! Ce numar insemnat de astfel de ocazii se pierd din cauza nepasarii, a neglijentei, a cuvintelor, a atitudinilor, a locului unde punem virgula… Sa ne lasam luminati de Scriptura pentru a cunoaste binele suprem si a-l pune in practica!

CE MAI FACI?

“Doamne prin indurarea Ta se bucura omul de viata, prin ea mai am si eu suflare..” [Isaia 38:16]

Iata o intrebare obisnuita la care se raspunde intr-un fel nu mai putin banal: “Bine, multumesc!” Chiar daca nu merge totul asa de bine, omul ascunde sub un fel de raspuns multe lucruri, realitati, pe care doreste sa nu le stie nimeni. Probabil, si tu ai spus de multe ori aceste cuvinte.

Dar daca Dumnezeu iti pune aceasta intrebare, vei putea raspunde ca totul este bine? In plan profesional, familial si mai cu seama in cugetul tau este cu adevarat totul bine? Esti tu fericit, fara teama de viitor, fara groaza de moarte si de ceea ce urmeaza dupa ea? De data aceasta nu poti sa te strecori cu un raspuns sovaielnic. Dumnezeu este Cel ce intreaba si nu se va lasa  inselat, pentru ca El este Lumina si stie totul despre tine. Mai mult chiar, El se intereseaza de tine, pentru ca vrea ca tu sa mostenesti viata vesnica. Recunoaste in mod deschis ca ai trait fara Dumnezeu, urmand propria ta vointa. Marturiseste-i Mantuitorului tot ce apasa pe sufletul tau. Bizuie-te pe lucrarea de la cruce a Mantuitorului, pentru a pune totul in randuiala pentru timp si vesnicie. Atunci vei putea spune un sincer: “Bine, multumesc!”

OMUL DREPT

“Sutasul, cand a vazut ce se intamplase, a slavit pe Dumnezeu si a zis: “Cu adevarat, omul acesta era neprihanit!” [Isaia 43:4-5]

Capitanul roman, care a fost de paza la rastignirea Domnului Isus, a dat ultima marturie despre nevinovatia Mantuitorului.

Aceasta marturie a fost exprimata dupa ce Domnul a murit. Acest Om sfant si nevinovat a suferit moartea pe cruce, pentru ca altii – toti cei care cred in El – sa fie salvati din moartea care ar fi meritat-o. inainte de aceasta ultima marturie despre nevinovatia Mantuitorului nostru, gasim in Evanghelia dupa Luca inca sase marturii despre nevinovatia Celui acuzat, dar care totusi a fost judecat si condamnat la moarte.

Pilat a marturisit de patru ori: “Eu nu gasesc nicio vina in Omul acesta”; “…nu l-am gasit vinovat de nici unul din lucrurile de care-l parati”; “Omul acesta n-a facut nimic vrednic de moarte: si “.. Eu n-am gasit nicio vina de moarte in El..” (Luca 23:4,14,15,22). Nici Irod, la care a fost trimis Domnul, nu a gasit nicio vina in El. La urma, Dumnezeu s-a folosit si de unul din cei doi talhari pentru a mentiona nevinovatia Fiului Sau. Acel talhar a spus tovarasului sau de talharii: “Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre, dar Omul acesta n-a facut niciun rau.”

“JOS ARMELE!”

“Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu.” [Matei 5:9]

Dupa ce Bertha von Suttner l-a cunoscut pe fondatorul premiului Nobel, iar pe de alta parte descoperitorul dinamitei, Alfred Nobel, aceasta femeie s-a implicat fara obosire pentru pacea in Europa. Chiar inainte de cele doua razzboaie mondiale a scris cartea “Jos armele!”

Cu romanul ei, Bertha von Suttner a obtinut ca bogatul si renumitul Nobel sa stabileasca in testamentul sau un premiu pentru cel care a realizat cel mai mult pentru pace. Ea insasi a primit premiul Nobel pentru pace in 1905 in Stockholm. Dupa mai bine de o suta de ani se acorda premiul Nobel pentru pace, dar inca tot nu ne-am supus indemnului “Jos armele!” In multe zone ale pamantului domina razboiul si in secolul al XXI-lea. “Sa realizam pace fara arme” este un slogan bine cunoscut, dar care nu este respectat.

Biblia spune ca rautatea omeneasca si egoismul se vor arata si mai evident si vor evalua pana la insuportabil. Atunci va reveni Domnul Isus, va judeca tot raul si va ridica imparatia Sa a pacii. Pana atunci doreste sa ofere pacea fiecaruia, care recunoaste inaintea Domnului Isus gandirea lui lipsita de pace si accepta iertarea Sa.