O ZI FOARTE NORMALA

“Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh...” [1 Tesaloniceni 4:17]

 

In exterior va fi o zi foarte normal. Globul pamantesc isi va urma calea sa in jutul soarelui. Apoi, deodata, se va intampla ceva de neinteles. Dintr-odata milioane de oameni vor dispera. Locuri de munca la masini, locuri de munca in birouri si in sali de clasa, locuri in outobuze si trenuri vor fi goale intr-o clipita. Trenurile vor goni fara conducator prin tara. Masinile fara soferi se vor izbi de trotuare. Pe autostrazi: accidente grave si ambuteiaje in masa. O stire ciudata va urma alteia. Continutul lor va fi acelasi: o multime nenumarata de oameni a disparut deodata de pe pamant. Nimeni nu va sti nimic unde sunt cei disparuti. Parintii isi vor cauta copiii si nu-I vor gasi. Si copiii ii vor astepta in zadar pe parinti.

Asa va fi cand Isus Christos ii va lua in curand din aceasta lume pe aceia care Ii apartin. Milioane de crestini credinciosi vor fi rapiti in intampinarea Lui. Ei Il vor vedea pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul lor. Daca L-ai acceptat pe Isus Christos ca Salvatorul tau personal, poti sa te bucuri in fiecare zi de acest mare eveniment.

Oamenii care vor ramane, vor intampina apoi o drama groaznica. Ei vor trai o perioada de suferinte de nedescris. Nimeni nu va mai scapa atunci de pedeapsa dreapta a lui Dumnezeu.

Unde vei fi tu?

NU-TI PIERDE NADEJDEA

29 MAI    NU-TI PIERDE NADEJDEA

“Caci Tu esti nadejdea mea, Doamne, Dumnezeule! In Tine ma incred din tineretea mea.” [Psalmul 71:5]

 

Pe langa dragoste si credinta, nadejdea este una dintre principalele caracteristici ale crestinismului. Nadejdea este definite ca fiind incredere in sprijinul, in ajutorul altuia, certitudine ca ceva va fi favorabil. Nadejdea este o forta care iti pune mintea sa exploreze fiecare posibilitate sis a depaseasca orice obstacol.

La batranete, pictorul francez Henri Matisse a fost anchilozat de o artrita grava. Cand a fost intrebat de ce mai ia penelul intre degetele-i umflate, a raspuns: “Durerea trece, frumusetea ramane.” Pe cand lucre la pictarea Capelei Sixtine, Michelangelo a devenit asa de descurajat, incat a dorit sa renunte. Insa in fiecare dimineata, nadejdea il indemna sa urce din nou pe schela, pentru a-si duce la capat frumoasa lucrare.

Intretinerea nadejdii este unul mijloacele cele mai bune impotriva otravii nemultumirilor. Nadejdea, asemenea lumii, oricat de mica ar fi, infrumuseteaza si inveseleste drumul vietii. De aceea, cititorule, nu-ti pierde nadejdea! Poti supravietui multor pierderi, insa moartea nadejdii iti paralizeaza sufletul. Nadejdea ramane o siguranta, o incredere deplina. Ultimul cuvant al lui Dumnezeu pentru tine nu este niciodata suferinta, necaz, ci este ajutor, mangaiere,

TACEREA MANTUITORULUI

“Dar (Isus) n-a raspuns nimic la invinuirile preotilor celor mai de seama si batranilor.” [Matei 27:12]

 

Ori de cate ori a considerat ca era necesar sa vorbeasca, Mantuitorul nu a ezitat. In fata multimii sau in fata unui singur om, Domnul a marturisit invatatura biblica cu toata indrazneala.

In versetul de astazi Il gasim pe Domnul Isus tacand, pentru ca nu era de folos sa vorbeasca vrajmasilor Sai, care erau hotarati sa-L omoare. El avea incredere deplina, ca nu se va face decat voia Tatalui Ceresc, in mainile Caruia Isi incredintase viata ca Om.

Isus, care din copilarie lucrase pentru Tatal Ceresc, stia ca El vegheaza asupra Lui. Putea deci sa-i lase pe vrajmasi sa aduca impotriva Lui invinuiri neadevarate, pentru ca nu avea de ce sa Se nelinisteasca.

Daca in imprejurari asemanatoare, am sti si noi sa pastram tacerea sis a ne lasam in grija Tatalui ceresc, in loc sa raspundem celor ce ne lovesc si isi bat joc de noi, am inlatura multe lucruri urate si rele. Cate certuri se nasc numai din faptul ca nu suntem in stare sa tacem! Desi Domnul ar fi avut tot dreptul sa Se apere, a preferat sa taca. Tacerea Mantuitorului este inteleapta si plina de invatatura pentru toti care s-au decis sa calce pe urmele Sale. Aminteste-ti mereu ca, in multe cazuri, tacerea este un raspuns raspicat!  

 

ACCIDENTUL

“Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte.” [Proverbe 12:19]

Cu ocazia unor reparatii la linia ferata, doi muncitori si-au pierdut viata intr-un grav accident. La semnalul de avertizare au curatat linia ferata, pe care urma sa treaca un tren marfar, dar in loc sa paraseasca cu totul acea zona, asa cum era prevazut, s-au asezat pe linia paralela. Datorita zgomotului produs de trenul marfar, cei doi barbati nu au auzit apropierea unui tren rapid exact pe linia pe care se aflau ei si au fost omorati.

Aceasta veste, care a adus doliu in doua familii, este potrivita pentru a prezenta pozitia multor oameni cu privire la siguranta lor vesnica. Asa cum cei doi muncitori s-au considerat in siguranta prin faptul ca au schimbat linia, acesti oameni recunosc anumite pericole morale si fac tot posibilul sa le evite. Dar acesti oameni nu fac mai mult decat sa se deplaseze de pe o linie periculoasa pe alta, nu mai putin periculoasa. Ei incearca sa renunte la un pacat sau altul, dar astfel se deplaseaza doar pe linia inselatoare autodreptatii.

Ceea ce trebuie sa facem este sa ne refugiem in singurul loc al sigurantei, pe care il ofera Dumnezeu: crucea Domnului Isus Christos. – Nu este suficienta o simpla “schimbare de linie”!

SA STAPANIM VORBIREA!

“Buza care spune adevarul este intarita pe vecie, dar limba mincinoasa nu sta decat o clipa.” [Proverbe 12:19]

Doi oameni nu se aflau in cele mai bune relatii. Unul dintre ei spunea numai lucruri rele despre celalalt, dar surprinzator, celalalt spunea tuturor numai cuvinte frumoase despre cel dintai. Mirat si contrariat, un ascultator s-a dus la cel ce spunea lucruri frumoase si i-a zis:

-      Bine, dar tu nu ai auzit ce spune el despre tine si despre purtarea ta? El spune ca tu esti de vina, ca esti un om rau, nebun, desfranat etc. Cum se face ca tu nu spui numai cuvinte frumoase despre el? Dupa ce a stat putin sa se gandeasca, omul bun a raspuns:

-      S-ar putea sa spunem adevarul amandoi sau s-ar putea sa mintim amandoi. Tu trebuie sa vezi care este realitatea!

Vorbirea este un dar minunat al Creatorului pentru om. Cum ar fi lumea noastra fara acest dar al comunicarii? Toti suntem supusi greselilor, dar cine stie sa-si stapaneasca limba, reusind sa nu faca diverse pacate asociate cu vorbirea, acea persoana este cu adevarat implinita si disciplinata. Singurul care ne poate invata adevarul, stapanirea vorbirii este Domnul si Mantuitorul care ne cheama sa venim la El.

SA NE APROPIEM DE DUMNEZEU

“Indrazneala, pe care o aveam la El, este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta.” [1 Ioan 5:14]

Inainte sa facem cel mai mic pas pentru a obtine lucrul de care avem nevoie, ne intrebam daca persoana, careia avem intentia sa ne adresam, este in stare sa ne dea un raspuns satisfacator. Ce diferenta fata de modul in care ne apropiem de Dumnezeu! Stim ca El este atotputernic, stim de asemenea ca ne iubeste: Dumnezeu nu L-a crutat pe Singurul Sau Fiu; atunci cum nu ne va da oare toate lucrurile impreuna cu El? Pe langa aceasta mai stim ca nu putem adresa Lui cu deplina libertate, oricand, fara teama ca-L deranjam.

Da, stim toate aceste lucruri! Dar le credem cu adevarat, cand ne rugam lui Dumnezeu? Oare nu ni s-a intamplat niciodata ca rugandu-ne sa ne gandim sau sa ne ingrijoram ca nu va fi asa? De ce stau lucurile astfel? Foarte simplu! Pentru ca ne facem o imagine despre Dumnezeu in limita gandirii omenesti. Parcurgand paginile Bibiei, observam ca ea vorbeste despre diferite atribute ale lui Dumnezeu: puterea Sa cu care lucreaza cum Ii place, fidelitatea fata de promisiunile Sale, bunatatea care se arata prin grija Lui mereu reinnoita fata de noi. Cunoscandu-L tot mai mult, suntem in stare sa intelegem tot mai bine voia Sa si prin urmare sa ne rugam cu mai multa intelepciune.

IMITATORI AI EXEMPLELOR BUNE

“Dar, multumita ajutorului lui Dumnezeu.. am marturisit inaintea celor mici si celor mari.. ca Christosul trebuie sa patimeasca si ca.. Cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina...” [Faptele Apostolilor 26:22-23]

Cu multi ani in urma, un tanar polonez a auzit Evanghelia, si-a predat Mantuitorului viata si a inceput sa traiasca o viata decenta, dupa voia lui Dumnezeu. Deoarece sufletul sau era plin de bucuria mantuirii, a inceput sa spuna si altora despre Mantuitorul sau. Multi oameni s-au intors la adevarata viata crestina.

Pe vremea aceea in Polonia era o mare prigoana impotriva adevaratului crestinism. Tanarul a fost arestat si apoi exilat in Siberia. Dupa trei ani si sase luni de exil a fost eliberat. Neavand resurse pentru a putea intreprinde lunga calatorie de reintoarcere in tara sa natala, a ramas in Siberia si a lucrat ca fierar. Acolo, tanarul nu a incetat sa marturiseasca pe Christos si mai tarziu s-a intemeiat o biserica crestina in care s-a vestit Evanghelia.

“Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire.” (Romani 10:10) – iata marele adevar biblic pe care orice tanar si tanara si-l poate insusi ca o comoara de mare pret!