FIUL OMULUI

“Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S- a pogorat din cer, adica Fiul omului, care este in cer. Si, dupa cum a inaltat pe Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului.” [Iov 30:26]

Titlul “Fiul omului”, care se refera la Domnul Isus, are o insemnatate foarte mare. El exprima ce trebuie sa fie omul in desavarsirea sa, omul dupa gandurile lui Dumnezeu. Ca om, Domnul Isus a corespuns in tot ce a asteptat Dumnezeu de la noi. In viitor, Dumnezeu va aduce la implinire toate planurile Sale cu creatia prin Domnul Isus ca Fiul Omului (Evrei 2:5,8).

De titlul “Fiul omului” se leaga si toate suferintele Domnului nostru iubit. Ca Fiul Omului El a luat ultimul loc, a devenit sarac, incat nu avea unde sa-Si puna capul. La sfarsit a fost rastignit si pus in mormant. Dar El a inviat si acum, ca Fiul Omului, ocupa locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu.

Rezumand putem spune: El este Omul uns, vasul omenesc curat, nascut de Duhul Sfant si apoi umplut de el. Domnul Isus este Omul cel mai injosit, Omul durerii, care S-a facut nimic, si care S-a injosit pana la moarte de cruce. In sfarsit, El este Omul inaltat, incoronat cu slava si cinste, care asteapta pana Dumnezeu va [une pe dusmanii Sai ca asternut al picioarelor Sale. 

“DE CE NU SUNTETI FERICIT?”

“Ma asteptam la fericire, si cand colo, nenorocirea a venit peste mine.” [Iov 30:26]

Intr-un interviu pentru cotidianul “Frankfurter Allgemeine Zeitung”, sub titlul: “De ce nu sunteti fericit, domnule Jagger?”, cantaretul de muzica rock a recunoscut: “Am dobandit tot ce am visat. Am ajuns in punctul in care iti pui intrebarea: A fost ceea ce mi-am dorit? Am recunoscut ca nu a fost totul, ca mai trebuie sa existe ceva. Am dobandit foarte multe lucruri. Dar tot nu sunt fericit. Noul meu album il consider o productie interesanta. Dar aceasta nu ma face fericit.”

Psihologia cu grandioasele ei cunostinte stiintifice sta in fata pragului unei constructii mari, necunoscute: omul! Cata camuflare, fatarnicie, nefericire, ganduri rele si imorale se ascund in faptura umana. Ceea ce noi nu vedem, observa Dumnezeu. Cele mai tainice unghere ale inimii omului sunt cunoscute, caci Dumnezeu de departe ne patrunde gandul.

Mediteaza asupra nefericirii tale. Nu te insela pe tine insuti. Numai Dumnezeu te poate ajuta. El a pregatit o cale ca tu sa fii fericit. Incepe o viata noua de credinta fata de Mantuitorul care iti promite: “Eu iti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele ca o ceata: intoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat.” (Isaia 44:22)

MARETIA LUI DUMNEZEU

“Iata ca cerurile si cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde .” [2 Cronici 6:18]

Fiinta umana este limitata in cuprinderea maretiei lui Dumnezeu. Am stat vreodata uimiti in fata maretiei creatiei lui Dumnezeu sau in fata minunilor naturii? Am admirat intr-o noapte cerul instelatsau am privit un abis creat de mana lui Dumnezeu? Am stat vreodata pe malul marii admirand venirea si plecarea valurilor in larg? In toate aceste lucruri care ne inconjoara trebuie sa recunoastem maretia lui Dumnezeu.

Multe lucruri din creatie sunt si vor ramane enigme pentru noi. Omul insusi este ceva necunoscut pe deplin. Tot de nepatruns ramane pentru noi si lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu. In aceasta privinta ne aflam in fata unei mari lucrari aducand elogiul inimilor Aceluia care este initiatorul mantuirii noastre. Fiecare rascumparat se poate apropia de Cel pe care cerul nu-L poate cuprinde si faptura nu-L poate intelege, dar care S-a descoperit deplin in Fiul Sau.

Dumnezeu intinde mana tuturor oamenilor, ca sa-i aduca la mantuire. Aceasta lucrare a lui Dumnezeu va umple vesnic cu admiratie gandurile noastre. Dar chiar de aici, de pe pamant putem sa ne ocupam cu planul lui Dumnezeu, asa cum este el prezentat in Cuvantul Sau.

CUVINTE INTELEPTE

“Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai: pastreaza intelepciunea si chibzuinta.” [Proverbe 3:21]

        Cuvintele te invata, insa exemplele sunt cele ce te pun in miscare. Invata din greselile altora, viata este prea scurta pentru a le face tu insuti pe toate.

        Cand toate iti merg bine, toti sunt gata sa te ajute. Cat timp ai belsug pe masa, prietenii se imbulzesc in casa.

        Interesul vorbeste tot felul de limbi si joaca tot felul de roluri.

        Ce groaznic este sa prezinti concetatenilor tai o fata vesela si totusi sa fii apasat de gandul nelinistit la ziua de maine.

        Vezi momentan numai nori? Gandeste-te ca deasupra norilor straluceste soarele dragostei divine. Nu vei ajunge la niciun rezultat, ingrijorandu-te mereu.

        Orice intrebare are un raspuns, dar motivul neintelegerilor din casnicie nu trebuie cautat intotdeauna la gospodina casei.

LUMINA ERA BUNA

“Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric.” [Geneza 1:4]

        Lumina nu avea cum sa nu fie buna, de vreme ce a rasarit la porunca bunatatii “sa fie lumina” (Geneza 1:3). Noi, cei care ne bucuram de ea, am fi mai recunoscatori daca am vedea mai mult din Dumnezeu in ea si prin ea. In mod fizic, Solomon spune ca lumina este dulce, dar lumina Evangheliei este infinit mai pretioasa, fiindca descopera lucrurile vesnice si slujeste firii noastre duhovnicesti. Cand Duhul Sfant ne da lumina spirituala si ne deschide ochii sa vedem “slava lui Dumnezeu pe chipul lui Isus Christos” (2Corinteni 4:6), vedem si noi pacatul sub adevarata lui fata si ne vedem si propria pozitie. Il vedem pe Cel Prea Sfant asa cum ni se descopera, planul milei asa cum ni-l ofera, si lumea care va veni asa cum este descrisa in Scriptura. Lumina spirituala are multe fatete si culori prismatice dar fie ca inseamna cunoastere, bucurie, sfintenie sau viata, toate sunt bunuri divine. Daca prin lumina primim aceste lucruri bune, cat de esentiala este ea si cat de glorios este locul in care El ni se descopera. Cand un lucru bun apare in lume, este nevoie imediat de o despartire. Lumina si intunericul nu au de-a face una cu alta. Dumnezeu le-a despartit, sa nu ne inselam. Fii luminii nu trebuie sa se intovaraseasca cu fapte, invataturi sau inselari ale intunericului. Fii zilei trebuie sa fie cumpatati, cinstiti si harnici in lucrul Domnului, lasand lucrarile intunericului pe seama celor care locuiesc in intuneric. Bisericile noastre trebuie sa desparta lumina de intuneric prin disciplina, si astfel vom putea fi despartiti de lume. In judecatile noastre, in actiuni, relatii, invataturi si ascultare trebuie sa discernem intre bine si rau, si sa pastram marea distinctie pe care Dumnezeu a facut-o din prima zi a lunii. O Doamne Isuse, fii Lumina noastra in toata aceasta zi, fiindca lumina Ta este lumina oamenilor.

DOMNUL II CUNOASTE PE AI LUI

“Iosif si-a cunoscut fratii, dar ei nu l-au cunoscut .” [Geneza 42:8]

                 Data trecuta am vorbit despre cresterea in har si in cunoasterea Domnului nostru Isus, acum este bine sa ne gandim la o intamplare similara, si la faptul ca Iosif cel ceresc ne cunoste pe noi. Cunoasterea aceasta era perfecta cu mult timp ca noi sa-L cunoastem. “Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau, si in Cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte sa fi fost vreuna din ele” (Psalm 139:16). Inainte sa fi existat in lume, existam in in inima Lui. Cand I-am fost dusmani, ne-a cunoscut cu nefericirea, nebunia si slabiciunea noastra. Cand am plans cu amar si cainta si L-am vazut ca pe un judecator nemilos, El ne-a privit ca pe niste frati prea iubiti si inima Lui a plans pentru noi. El nu i-a uitat niciodata pe cei alesi, ci i-a privit intotdeauna drept obiectul iubirii Lui infinite. “Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui” (2Timotei 2:19). Este la fel de adevarat pentru risipitorul care paste porcii ca si pentru fiul care sta la masa. Dar vai, noi nu ne cunoastem Fratele Ceresc, si din cunoasterea aceasta iau nastere o multime de pacate. Ne impietrim inimile in fata Lui, si nu ii permitem sa intre in dragostea noastra. Nu avem incredere in El si ne indoim de cuvintele Sale. Ne razvratim impotriva Lui si nu ii aducem n ici un omagiu. “Soarele Dreptatii (Maleahi 4:2) straluceste cu tarie, dar noi nu Il putem vedea.  Cerul coboara pe pamant si pamantul nu-l primeste. Domnul fie laudat, zilele acestea au trecut pentru noi; totusi, chiar si acum, stim putin  despre Isus in comparatie  cu ceea ce stie El despre noi. Am inceput sa studiem despre El, dar El ne cunoaste pe deplin. Este o intamplare fericita ca ignoranta nu este din partea Lui, fiindca atunci am fi fara speranta. El nu ne va spune: “nu va cunosc”(Matei 7:23). El ne va marturisi numele in ziua revenirii Sale. Pana atunci, El ni se va arata asa cum lumea nu Il poate vedea.

RASPUNSUL LUI DUMNEZEU

„Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi. " [Psalm 50:15]

 

Intr-o luni dimineata, copiii au fost rugati sa spuna ce au retinut de la scoala duminicala. Micutul Augustin nu-si amintea nimic, doar versetul:”Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!”

-    Ai retinut cam putin”, spuse invatatorul, dar tocmai acest verset a devenit mai tarziu o binecuvantarepentru Augustin.

Augustin devenise un barbat, se casatorise si lucra intr-un oras mare, dar munca sa era atat de slab platita, incat salariul sau nu prea ajungea pentru trai. Intr-o seara, cand Augustin veni acasa si nu gasi nimic de mancare, iar sotia sa plangea din aceasta cauza, isi aminti deodata de versetul de mai sus. Dar amintirea Dumnezeului atotputernic il facu constient si de faptul; ca el era un mare pacatos, care nu intrebase niciodata de Dumnezeu, si de aceea nu indrazni sa-L cheme in necazul sau. A doua zi seara, cand veni abatut si fara speranta acasa, gasi masa pusa, iar sotia ii povesti cu bucurie cum castigase ceva bani facand o munca de ocazie. Inainte sa strige la Dumnezeu, El raspunsese. “Ce indurator este Dumnezeu”, gandi el, “incat m-a ajutat pe mine pacatosul sa ies din necaz”. Curand, a auzit vestea buna despre Isus Christos, Mantuitorul, prin care a fost mantuit si a devenit un copil al lui Dumnezeu.