"Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm sl să ne veselim în ea!" (Psalmul 118:24)
În unele zile drumul pare prea lung, iar urcusurile prea abrupte. Max Lucado le descrie ca pe niste zile cand "nădejdea este înlocuită de criză. Nu mai părăsesti niciodată patul de spital sau scaunul cu rotile. Te trezesti în aceeasi celulă de închisoare, noroiul din cimitir e încă proaspăt, factura e încă neplătită, cealaltă parte a patului încă goală. 'Aceasta e ziua' include zilele de divort, zilele pentru examenul final, zilele pentru operatie, zilele pentru plata impozitului, zilele cand întaiul tău născut pleacă la facultate. Dumnezeu a creat acele zile. El cunoaste detaliile fiecărei zile în care ti se strange inima. El nu este în vacantă. El încă mai are bastonul de conducător în mană, încă mai ocupă cabina conducătorului si singurul tron din univers. 'Să ne bucurăm si să ne veselim în ea'. Poate am vrea să spunem: 'Mă voi bucura cand ziua aceasta se va sfarsi!' Pavel s-a bucurat în închisoare. David a scris psalmi în pustie; Pavel si Sila au cantat în închisoare; cei trei tineri evrei au rămas credinciosi în cuptorul aprins; Ioan a văzut cerul în exil, iar Domnul Isus s-a rugat în grădina durerii. Tu nu mai ai ziua de ieri. S-a dus! Dar nu ai încă nici ziua de maine. Tu nu poti sărbători realizările si nu poti rezolva problemele zilei de ieri si nici a celei de maine. Zilele sunt intervale măsurate ale vietii: 84.000 de bătăi ale inimii, 1440 de minute, o rotatie a pămantului, un răsărit si un apus, un dar de 24 de ore netrăite si neexplorate. Si dacă poti îngrămădi o zi bună peste alta, vei duce o viată bună zi după zi. 'Aceasta este ziua', trăieste-o".
Postări
