"Duhul omului il sprijineste la boala" (Proberbe 18:14)
David Rabin era profesor de medicina la Universitatea Vanderbilt. La varsta de patruzeci si sase de ani a fost diagnosticat cu boala Lou Gehrig. Stia ce se va intampla. Intepenirea picioarelor, apoi slabiciunea; paralizarea membrelor inferioare si apoi a celor superioare. In cele din urma trupul nu se va mai supune comenzilor. Putea sa formeze cuvinte cu mare dificultate si in cele din urma deloc. Si-a pierdut abilitatea de a-si trata pacientii si nu mai putea merge sa lucreze la spital. Ar fi putut avea o cariera academica stralucita; acum nu mai putea nici macar sa intoarca paginile unei carti. Dar era un lucru la care nu putea renunta: duhul sau! Intr-o zi a auzit de la un coleg medic care avea si el boala Lou Gehrig despre un computer care poate fi operat printr-o singura apasare de buton. Acel buton putea fi actionat de oricine, oricat de tare ar suferi fizic, dar care mai pastra functia unui singur grup de muschi. David Rabin mai avea inca suficienta putere intr-o parte a corpului: sprancenele! In urmatorii patru ani el s-a folosit de acestea ca sa vorbeasca cu familia lui, sa spuna glume, sa scrie lucrari si sa corecteze manuscrise. A desfasurat in continuare consultul medical. I-a invatat pe studentii de la medicina. A publicat o carte despre endocrinologie si a castigat un premiu prestigios pentru lucrarea sa. Si a facut-o cu singurul lucru asupra caruia mai avea control, o singura spranceana.
Biblia spune: "Duhul omului il sprijineste la boala". David Rabin a dovedit ca lucrul acesta este adevarat. Avand un duh ce a refuzat sa renunte, el L-a slujit pe Dumnezeu si a fost o binecuvantare pentru lumea din jurul lui!
Postări
