“Apoi a poruncit
noroadelor sa sada pe iarba, a luat cele cinci paini si cei doi pesti, Si-a
ridicat ochii spre cer, a binecuvantat, a frant painile si le-a dat ucenicilor,
iar ei le-au împartit noroadelor.” [Matei 14:19]
Uneori
suntem orbi fata de belsugul pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru noi. Suntem
la fel ca locuitorii unuia dintre primele sate americane. Acestia au ajuns în
„Noul Tinut”, dar în iarna anului 1610, populatia din Jamestown, a scazut de la
500 locuitori la numai 60! Desi unii au murit de boli, sau în luptele cu
indienii, cei mai multi, au murit de foame.
Era
belsug de vanat pe camp; caprioare, pasari si pesti, scoici si broaste din
belsug în ape. Dar acesti fosti locuitori ai oraselor europene, nu erau
obisnuiti sa obtina hrana de pe camp. Ei asteptau sa mearga sa cumpere hrana de
la un „magazin”! Pentru ca nu l-au gasit, au murit de foame!
Si
noi actionam uneori în acelasi fel. Dumnezeu se apropie prin Duhul Sfant ca sa
ne îndrume spre locul unde gasim hrana; dar noi nu suntem obisnuiti sa o primim
direct din mana lui Dumnezeu. De aceea orbecaim din problema în alta problema,
asemenea acelor primi emigranti din S.U.A., care au murit de foame, într-o zona
unde puteau gasi belsug de hrana!
Cand
oamenii care L-au ascultat pe Domnul Isus au flamanzit, El a poruncit
ucenicilor: „spune-ti oamenilor sa se aseze!” Apoi a luat painile si Le-a
binecuvantat si a început sa le împarta împreuna cu pestii, tuturor celor ce
l-au ascultat. Fiecare a primit atat cat a dorit. Si noi vom primi binecuvantarile
lui Dumnezeu, atunci cand suntem gata ca în ascultare sa ne asezam, sa întindem
mana si prin credinta sa primim ceea ce Dumnezeu ne ofera.
Postări
