CANTATI SI LUCRATI ÎN ARMONIE, PENTRU SLAVA LUI DUMNEZEU!

“Dar ei taceau, pentru ca pe drum se certasera între ei, ca sa stie cine este mai mare.” [Marcu 9:34]

 

Cred ca ati auzit de legenda turnului ce avea atarnat în varful lui, duoasprezece clopote. Fiecare dintre aceste clopote credea ca este mai important decat toate celelalte. De aceea au avut o mare disputa pe acest subiect!

Cel dintai clopot a spus: „Eu, dupa cum stiti sunt numarul unu!” Eu sunt cel mai important! Eu încep todeauna melodiile; cred ca nimeni nu se va îndoi de aceasta! Numarul doi l-a întrerupt însa imediat: Nu, Nu, Nu! Unul n-are nici o valoare singur; Todeuna mai are nevoie de un ajutor. Deci unul si cu unul fac doi. Eu sunt simbolul perechii!” Dar numarul trei nerabdator sa ia cuvantul i-a contrazis manios spunand: “Hei băieti! daca a-ti sti ceva teologie; ceea ce nu aveti de unde! A-ti cunoaste ca numarul „trei” reprezinta Divinitatea, si asta-i tot ceea ce conteaza!” Nici n-a terminat bine el declaratia sa si numarul patru a si început: „cu patru clopote aveti un sunet plin, eu sunt cel ce întregesc patratul si deci mie mi se cuvine pozitia cea mai importanta. Suparat ca primele clopote au dat busna, cel de-al cincelea a sarit repede spunand: „tot ceea ce clopotul patru pretinde a fi, este adevarat; dar eu am si ceva în plus, de aceea mie mi se cuvine pozitia cea mai importanta. Sase desigur n-a putut sa taca. Pretinzand aceeasi pozitie a afirmat: „sase este de doua ori trei; mai aveti ceva de adaugat?
Mai cumpanit, a vorbit apoi si saptele: “Hei; sunt sapte daruri ale Duhului Sfant, sapte virtuti si sapte vicii. În Apocalipsa întreaga istorie se desfasoara în jurul meu. Mai vrei alte dovezi ca sa-mi acordati pozitia pe care numai eu o merit? Numarul opt putin plictisit a zis: „stiti voi ce primesc copiii la sarbatori? „Sfintisori!” Acesta este darul cel mai pretuit. Ei ma poarta peste tot! Iar daca ma odihnesc putin, eu reprezint infinitul. Mai poate spune spune cineva ca merita locul întai?

Si urmatoarele clopote au început sa vorbeasca: noua, zece, unsprezece si doisprezece; dar discutia a ajuns asa de aprinsa încat ceea ce spuneau nu putea fi deslusit! N- au reusit însa ca fiecare sa rosteasca ultimul cuvant; cand „turnul” a intervenit: „Copiii mei, a zis turnul; Opriti-va! Faceti liniste! Ati dus discutia într-o directie gresita. Nici unul dintre voi nu are valoare de unul singur; ci numai împreuna. Daca eu nu v-as sustine, nici unul dintre voi nu ar putea spune nimic!”

Cati dintre noi nu avem aceeasi judecata, privind lucrurile numai din perspectiva noastra? Suntem creati pentru a fi folositi de Dumnezeu si numai pentru slava Lui. Avem semnificatie si valoare, numai cand lucram împreuna. De aceea opriti vorbaria si argumentarile fara sens, cantati si lucrati în armonie , pentru slava lui Dumnezeu!