“Domnul da tarie
poporului Sau, Domnul binecuvinteaza pe poporul Sau cu pace.” [Psalmul 29:11]
În timpul primului razboi mondial, în seara de ajun
a Craciunului din anul 1914, a avut loc o întamplare deosebita despre care cred
ca unii dintre voi ati auzit. Pe frontul
de Vest Francez, de la Canalul Englez, pana la Alpii Elvetieni, era liniste. Razboiul
începuse numai de 5 luni de zile si deja aproape 800.000 de oameni au fost
raniti sau omorati. În seara de ajun însa s-a întamplat ceva deosebit; ceva
unic în istoria razboaielor omenirii. Soldatii britanici au început sa cante
colinde în transeele lor. De cealalta parte nemtii au raspuns în acelasi fel.
Nu dupa mult timp aceleasi colinde rasunau în acelasi timp din transeele
nemtilor si ale britanicilor! În ziua de Craciun soldati neînarmati din ambele
tabere, aflati pe un teren al nimanui, s-au unit cantand colinde si purtand o
conversatie libera. Mai mult; si-au facut mici daruri, petrecand întreaga zi în
pace. Aceasta neobisnuita pauza de pace, s-a întins pe mai multe mile dealungul
liniei frontului. Într-un anume loc, britanicii au jucat fotbal cu soldatii
nemti, care au învins cu 3-2.
În alte zone ale frontului aceasta atitudine a
continuat si în ziua urmatoare cand niciuna dintre parti nu îndraznea sa traga
primul foc. În cele din urma, atunci cand au venit trupe proaspete, iar
comandantii cu grade mai mari din ambele tabere au comandat atacul, batalia a
reînceput.
Pentru o lume aflata în conflict si lipsita de
fericire, Craciunul este un timp al bucuriei; datorita faptului ca Domnul Isus
a venit sa aduca o pace ce nu are sfarsit.
Postări
