“Nu te teme nicidecum de
ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce în temnita pe unii din voi, ca
sa va încerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la
moarte, si-ti voi da cununa vietii”. [apocalipsa 2:10]
În al treilea an al slujirii Sale publice, Domnul
Isus a ajuns la cele mai înalte cote ale popularitatii. Oamenii se adunau cu
gramada în jurul Lui oriunde mergea. Era foarte greu pentru Domnul, sa gaseasca
un moment de liniste pe care sa-l petreaca în rugaciune sau discutand cu
ucenicii lui. El hranea multimile, vindeca bolnavi si predica Evanghelia
condamnand traditionalismul iudaic si aratand adevarata cale spre Împaratie; de
aceea oamenii îl urmau cu gramada. Ucenicii erau entuziasmati. Slujirea
Domnului Isus avea succes. Totul mergea asa cum ei si-au imaginat, asteptand ca
Domnul Isus sa ajunga Regele Iudeilor. In timpul acesta de extaz si de mari
asteptari din partea ucenicilor, cand toti se visau deja ministri în noua
împaratie, Domnul Isus i-a luat deoparte si le-a descoperit care avea sa fie
pasul urmator: „Voi merge la Ierusalim; spunea Domnul. „Acolo voi suferi, voi
fi condamnat de marii preoti, farisei si carturari, voi fi omorat; dar a treia
zi voi învia! WAW! Niciunul dintre ucenici nu se astepta sa auda aceste cuvinte!
Cu siguranta ca fiecare se uita cu nedumerire la celalat, fara sa poata rosti
vre-un cuvant. Ei asteptau ca Domnul Isus sa preia conducerea Israelului, iar
ei sa primeasca functii importante în stat. Niciunul nu-si putea imagina ca El
urma sa sufere si sa moara. În acele momente apostolul Petru a pus în cuvinte
ceea ce dealtfel toti ceilalti ucenici gandeau în inimile lor. Petru L-a luat
deoparte pe Domnul Isus si i-a zis: “Sa nu cumva sa ti se întample asa ceva
Doamne! Sa te pazeasca Dumnezeu de asa ceva! El a vorbit cu asprime Domnului
Isus, mustrandu-L pentru cele marturisite.
Vi s-a întamplast sa auziti pe cineva spunandu-va un
lucru care v-a amintit de-o experienta sau o întamplre dureroasa pe care a-ti
trait-o? Prin cuvintele lui Petru, Domnul Isus a auzit vocea ispititorului care
l-a ispitit în pustie la începutul slujirii sale publice. De aceea Domnul Isus
s-a întors spre Petru si-a rostit cele mai grele cuvinte pe care Le-a rostit
vreodata: „Înapoia mea satano!” Esti o piatra de poticnire pentru Mine!
Ce ironie: „Petru al carui nume înseamna „piatra”,
si care numai cu cateva minute înainte a facut cea mai mare declaratie de
credinta, a ajuns sa fie o „piatra de poticnire”! Petru a ajuns în aceasta
stare pentru ca gandurile lui nu mai erau ganduri ale lui Dumnezeu, ci ale
oamenilor!
Postări
