„Si acum, te rog, Doamne, nu ca si cum
ti-as scrie o porunca noua, ci cea pe care am avut-o de la început: sa ne iubim
unii pe altii! Si dragostea sta în vietuirea dupa poruncile Lui. Aceasta este
porunca în care trebuie sa umblati, dupa cum ati auzit la început.” [2 Ioan
1:5-6]
Dragostea este esenta vietii crestine. Asa
cum Hristos si-a dat viata pentru noi; si noi trebuie sa fim gata sa ne dam
viata pentru altii! Aceasta înseamna a-i iubi chiar si pe cei ce nu ne sunt
simpatici si cu care nu suntem de acord. Pentru a demonstra aceasta masura de dragoste,
trebuie uneori sa ne parasim zona noastra de confort si siguranta, si sa pasim
prin credinta pe un teren necunoscut si plin de surprize.
În ziua în care crestinii vor învata sa
iubeasca asa cum Hristos ne-a dovedit-o, lumea nu va mai fi la fel. Apostolul
Ioan se întreaba: „Cum poate cineva sa spuna ca-L iubeste pe Dumnezeu, pe care
nu-L vede si nu-l poate iubi pe fratele sau aflat lânga el? Cum poate cineva sa
spuna ca iubeste; si atunci când vede un frate, sau o sora aflata în nevoie,
refuza sa-i ajute?” Dragostea este mai mult decât o emotie, o simtire, sau o
rostire de cuvinte delicate. Dragostea înseamna a-i hrani pe cei flamânzi, a-i
îmbraca pe cei goi, a-i vizita pe cei bolnavi si a-i ridica pe cei cazuti, cu
pretul oricarei jertfe. Dragostea nu trebuie sa ramâna numai un substantiv
frumos, ci ar trebui sa devina un verb activ. Acest mod activ de-a ne arata si
a ne pune în practica dragostea, este calea primordiala prin care îl putem
prezenta lumii pe Hristos.
Postări
