“Domnul sa va faca sa cresteti tot mai
mult în dragoste unuii fata de altii si fata de toti, cum facem si noi însine
pentru voi…” (I Tesaloniceni3:12)
Într-o zi Chuck Swindol, a gasit în
biblioteca sa o carte care a apartinut mamei sale. Când a început s-o citeasca,
el a observat ca din loc în loc erau anumite notite pe care mama sa le-a facut
ca un comentariu personal asupra temelor despre care citise. Desi mama sa
murise cu mai mult de 20 de ani în urma, Chuck Swindol, a continuat sa citeasca
cartea, motivat mai mult de dorinta de-a descoperi toate comentariile mamei
sale. Când a ajuns la ultima fila, Swindol a observat o nota specifica ce
continea mesajul: ”am terminat citirea cartii azi, 8 mai 1958.” Când a vazut
aceasta declaratie, Chuck a încercat sa-si aminteasca unde se gasea el în acea
vreme. Consultându-si agenda zilnica din acel an, a aflat ca pe data de 8 mai
1958, se afla pe o nava militara în serviciul Marinei Americane, ce stationa
lânga o insula din Sudul Pacificului, iar pentru acea zi, avea scris în
jurnalul sau: ”Domnul m-a convins astazi sa parasesc serviciul militar si sa ma
predau deplin slujirii Lui!” Când a descoperit acest fapt, a înteles de ce
notitele de pe marginile cartii pe care mama sa o citise, contineau atâtea
rugaciuni pentru el. În acea seara când dupa douazeci de ani, a descoperit cum
Dumnezeu a ascultat rugaciunile mamei sale, Chuck Swindol, a îngenunchiat
înaintea lui Dumnezeu si asa cum a marturisit-o deseori s-a rugat spunând: ”Doamne
Dumnezeule; îti multumesc pentru rugaciunile mamei mele, care m-au urmarit tot
timpul în vremea pribegiilor din viata
mea. Acestea mi-au asigurat prezenta si ajutorul Tau, fara ca eu sa fi
stiut !” În urma acestei experiente,
Chuck Swindol a marturist ca a ajuns sa împlineasca lucrarea la care a fost
chemat, datorita rugaciunilor mamei, careia îi atribuie toate meritele
succeselor sale.
Postări
