In
trenul cu care calatoream era mare aglomeratie. Coridorul vagonului era ticsit
de oameni si bagaje. O fetita incerca sa-si faca loc spre usa. Mi se parea o
incercare aproape zadarnica.
-
Vrei sa cobori si
tu? O intreba cineva.
-
Nu, eu nu cobor la
urmatoarea statie.
-
Ai fost in vizita
la bunici?
- Nu, l-am vizitat pe tata, pe primul meu tata, si acum
ma intorc la mama si la al doilea tata, zise fetita cu o umbra de durere in
glas.
Sinceritatea si
sensibilitatea acelei fetite mi-au dat de gandit. Divortul inseamna intotdeauna
distrugerea unei familii. Copiii sufera prin pierderea tatalui sau a mamei si
adesea a mediului cunoscut de ei. Pentru copii, ranile se aduna cat un munte,
insotite adesea de amaraciune si disperare. Va reusi oare fetita din tren – si
ca ea multi alti copii – sa se strecoare prin viata fara sprijinul unui
adevarat camin? Regele englez, George al V-lea, spunea: “Temeliile gloriei
nationale se pun in caminele oamenilor si raman nezdruncinate atata vreme cat
viata de familie este puternica si curata.” Sa luam seama la marele pericol al
divortului!