Prima
repriza a meciului de fotbal dintre Peru si Argentina se treminase la
egalitate: 0-0. Dupa lovitura de deschidere din repriza a doua, multimea de pe
stadion fierbea de emotie. Un entuziasm de nedescris clocoti printre
spectatorii argentinieni cand mingea se opri in poarta peruanilor. Acestia insa
nu se lasara batuti. Cu zece minute inainte de terminarea meciului, din
gatlejul ragusit al celor 50.000 de spectatori se auzi un singur strigat: Gol!
Gol! Gol! Bucuria a fost fara margini. S-a egalat!
Dar ce se
intampla pe terenul de joc? Intre arbitru si jucatori avea loc un schimb aprins
de cuvinte. Se auzeau vorbe de ocara si amenintari. Arbitrul din Uruguai nu
acorda golul. El spunea ca fluierase cu putin timp inainte, pentru ca un
jucator argentinian fusese faultat. Hotararea lui a declansat un tipat de manie
si deceptie printre spectatori. Stadionul clocotea. Nelinistea masei de oameni se
intensifica. In spatele lor, vechiul
vrajmas al omului, diavolul, era prezent la datorie. Arbitrul, complect
neputincios, a fluierat intreruperea jocului. Ca urmare, furia si agitatia
luara o amploare si mai mare. Mania multimii nu mai cunostea granite. Politia a
inceput sa foloseasca gazele lacrimogene.
Postări
