“Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre”. [Romani 12:2]
Intr-o dimineata ascultam si vizionam un videoclip al formatiei Hillsong Kiev. Pentru un moment admiram multimea de tineri care se inchinau si se dedicau lui Isus. Mainele lor ridicate spre cer, ca un semn al foamei lor dupa cel Sfant, m-au determinat sa meditez… In cercurile de tineri crestini si nu numai tineri, se vorbeste mai tot timpul ca bisericile sunt pline de oameni ipocrizi, ca inimile sunt impartite. Ma doare groaznic cand aud si vorbe de genul: mai buni sunt necrestinii decat crestinii, toti sunt la fel etc. Oare numai atat sa fie in biserica Celui Care a venit pe pamant, S-a jertfit si o iubeste cu atata ardoare?
De ce vedem doar negru, in culori gri? De ce vedem numai ce este negativ?
Pentru un moment am avut revelatia ca avem ochelarii, prin care privim lumea, innegriti de fumul idiologiilor pagane si de negativism. Si ca mereu cautam exemple perfecte in oameni si apoi le vanam toate greselile. Si atunci cand nu-i vedem ca exemple ne dezamagim. Si scoatem concluziile de mai sus, care bineinteles ca sunt gresite. Pentru ca intre crestini sunt oameni diferiti: oameni sinceri cu dorinta de-a creste, dar gresesc, oameni care au nevoie sa se pocaiasca mereu si mereu si sa se lase de multe obiceiuri pe care le-au carat de-a lungul timpului etc. Si totusi o inima plina de dragoste va vedea si multe lucruri bune si frumoase in toti oamenii care au hotarat sa aleaga viata cu Isus.
Stiu si sunt incredintata ca avem in jurul nostru inimi sincere si pline de Prezenta Divina. Cum am putea sa spunem ca e doar ipocrizie in inimile oamenilor crestini??? Cand exista tineri care si-au lasat casa, parintii, familia si colegii la 1000 km si au plecat in alta tara total necunoscuta (oameni necunoscuti, limba necunoscuta, cultura necunoscuta etc). Acolo slujesc cu dorinta de-a aduce frumusetea lui Isus printre oameni, incurajeaza biserici mari prin experientile pe care le-au avut cu Dumnezeu. Sunt gata sa astepte o noapte sau poate mai multe intr-o gara un tren care sa-i duca int-o alta tara la fel de necunoscuta. Numai cine a asteptat noptile trenul prin gara stie ce inseamna in toiul iernii sa stai intr-o astfel de gara. Cand oboseala, frigul si lupta cu tine insuti se bat cu tine la cutit… Cand visezi, cu adevarat visezi, un pat si o perna, o camera in care sa ai caldura. Si apoi cand iti mai amintesti ca nu ai toti banii pentru a sta in tara respectiva, ca nici nu stii cum si de unde ii vei primi…atunci chiar traiesti prin credinta.
Si mai poti spune ca este doar ipocrizie???
Si aici doar un exemplu din viata unor tineri pe care ii poti numi nebuni dupa Isus. Dar daca am observa frumusetea din viata fiecarui crestin…oare ce-am spune???
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu ma refer aici ca totul e roz si ca toata lumea crestina e plina de culori frumoase. Avem cazuri si cazuri, probleme cu adevarat grave. Dar idea mea e ca noi, ca si natiune, nu avem ochiul format sa vedem si binele si frumusetea in cei din jurul nostru. Si apoi sa nu ne miram ca ajungem sa vedem asa si o lucrare pe care o facem chiar noi.
In Romani 12:2 se spune: “Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti prin innoirea mintii voastre,…” Verbul “prefaceti” are aici sensul “sa va schimbati”, adica sa va schimbati mentalitatea, modul de-a gandi. Exact aceasta ni se cere noua in cazul problemei expuse mai sus. Sa ne schimbam gandirea despre cine este in biserica lui Dumnezeu si cum trebuie sa vedem oamenii care nu ne satisfac asteptarile.
Daca vom ramane sub marca acestei gandiri negativiste, vom realiza ca si cei care le spunem noi ca “sunt din lume” vor vedea biserica la fel. Pentru ca orice gand pe care il avem, mai tarziu se transforma in cuvant, iar mai multe cuvinte vor transmite un mesaj. Atunci lumea va auzi un mesaj contrar Bibliei de la noi, crestinii.
Suntem chemati sa proclamam cuvinte de speranta si adevar, nu de blestem si de negativism. Suntem chemati sa binecuvantam, adica sa aducem speranta, cuvinte pline de putere si viata in lume.
Virginia Greceaniuc
AMR: 1 MEDITATII
Postări
