INVATA SA TRAIESTI CURAT (2)

"Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o." [Genesa 24:67]

Cum mi-o imaginez eu pe Rebeca? O domnisoară harnică, politicoasă, amabilă cu toată lumea (chiar si cu cei ce n-o cunosc), gata să ajute în orice situatie, o fată blândă si cu bun simt, vorbind putin, zâmbind prietenos, cu glasul cald si fată frumoasă (nu pentru că se machia ci pentru că frumusetea îi venea din interior), ascultătoare de părinti, fermă si hotărâtă, iar atunci când promitea ceva, nu se răzgândea, si, mai mult decât orice, Rebeca îl cunostea pe Dumnezeu, Îi auzea glasul si se încredea în El, stiind că El cu siguranta îi dorea fericirea …

Apoi ce Isaac nu ar iubi o asa fată?... Dar stiu sigur că dacă cel pe care-l cauti nu va fi un Isaac: bun, răbdător, ascultător, încrezător să meargă pe mâna lui Dumnezeu, stiind că îi va aduce exact ce-i va plăcea, atunci chiar dacă tu esti o Rebeca, el nu te va aprecia… de aceea lasă-l pe Dumnezeu să-l aleagă în locul tău, nu te mai frământa, nu te mai plânge că e prea târziu, nu mai interveni în stânga si-n dreapta, ci trăieste pentru Dumnezeu si El ti-l va pregăti pe "Isaac" al tău.

Să trăim ca si Rebeca, căutând mai întâi Împărătia Cerurilor iar „alesul” ne va fi pe „măsură”... fiindcă Domnul Isus nu face nepotriviri, si de aceea: cu cât noi vom semăna mai mult cu Hristos, cu atât vom primi un sot potrivit si asemănător Lui … să ne încredem în El si sigur nu ne va dezamăgi!

Cristina

AMR: 2 MEDITATII

INVATA SA TRAIESTI CURAT (1)

"Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o." [Genesa 24:67]

Biblia ne relatează o frumoasă poveste de dragoste dintre Isaac si Rebeca, poveste pe care a scris-o Dumnezeu, cu Însusi mâna Lui si nu Ii este deloc greu să mai scrie o poveste asemănătoare, pentru oricine ar dori să trăiască în sfintenie, dar astazi tinerii nu îl mai implică pe Dumnezeu în căutarea partenerei lor ci, după ce îsi găsesc „aleasa”, Îl cheamă pe El să le binecuvânteze relatia, dar sunt ei siguri că despre ea ar zice Domnul Isus că va fi ajutorul potrivit totdeauna? De aceea multi tineri astăzi, după ce se căsătoresc, nu se mai înteleg si ajung să se îndoiască dacă a fost sau nu a fost voia lui Dumnezeu, ceea ce ei au ales.

Desi Isaac nu petrecuse deloc timp cu Rebeca, nefiind prieteni mai înainte de căsătorie, asa cum fac astăzi tinerii, dorind să cunoască fata... ca să stie dacă ea este cea mai „potrivită” … scrie totusi că „Isaac a iubit-o pe Rebeca, imediat cum a văzut-o” ... da, asa lucrează Dumnezeu… face totul frumos la timpul Lui.

Însă astăzi tinerii nu acceptă ca povestea de dragoste a vietii lor să fie scrisă de Dumnezeu... si, până se căsătoresc, irosesc tot ce e mai pretios din ei, în fel de fel de relatii de prietenie, asta arătând ca nu stiu ce înseamnă să se încreadă în Dumnezeu… iar când ajung să se căsătorească, deja sunt loviti, răniti, afectati, zbuciumati de îndoieli, temeri si gelozii… datorită cărora nu reusesc să afle ce este cu adevărat fericirea… în căsnicia lor… si toată căutarea lor se dovedeste a fi fost fără niciun folos…

Si mă gândesc: dar oare ce fată nu si-ar dori si azi să fie iubită? ... Tocmai de aceea se străduiesc fetele să iasă în evidentă, se înfrumusetează, se îmbracă elegant… apoi se invidiază si se ciorovăiesc pentru un băiat si pierd timp si energie cu întâlnirile, conversatiile pe mobil si chat, ca să-l cunoască pe acela... care le va iubi… dar oare, îl vor găsi? Ce credeti: asa a făcut Rebeca? Nicidecum, este scris că era „neatinsă” - fizic si emotional…

Cred că este vremea să învătăm de la Rebeca... si să ne încredem în Dumnezeu, că El ne va pregăti tot ce avem nevoie, chiar si un sot, dacă acesta este scopul Lui pentru noi, si va călăuzi în asa fel pasii nostri, încât îl vom întâlni... si-mi place sa cred ca fântâna este locul cel mai bun, locul unde visele se împlinesc, fiindcă acolo este Apa Vietii, este Domnul Isus cu noi, este locul lucrării unde fiecare lărgeste Împărătia lui Dumnezeu.

Cristina

AMR: 1 MEDITATII

CARE ESTE TRAIREA NOASTRA?

"Pe când mâncau, El a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde." Ei s-au întristat foarte mult, si au început să-I zică unul după altul: "Nu cumva sunt eu, Doamne?" [Matei 26:21-22]

Ce frumos lucrează Domnul Isus! El nu renunță la niciun om, El iubeste neconditionat, si indiferent ce trecut ar avea un om, Domnul Isus doreste să-l curătească de păcat, ca oricine crede în El să fie mântuit. Acest lucru îl vedem din întâmplarea cu Iuda, prietenul ce s-a transformat în trădător mai apoi, din pricina unui singur gând... venit în mintea lui de la satan, pe care Iuda nu l-a biruit.

Domnul Isus, desi stia gândul lui Iuda, tot l-a iubit, si, înainte de rastignirea Sa, a adus un duh de cercetare intre ucenici, ca fiecare să se întrebe: " Doamne, oare eu sunt, cel despre care vorbesti că te va trăda?" dorind ca Iuda să realizeze răul ce-l avea în minte si să se oprească din a-l împlini.

Dar mă întreb... astăzi, câti crestini, mergând la biserică, mai simt cercetarea Duhului Sfânt în inima lor, mai aud glasul Domnului Isus vorbindu-le si apoi se trezesc "ca din somn" si zic si ei, ca si ucenicii Domnului Isus: "Doamne Isuse, oare si eu te vând prin trăirea mea de fiecare zi?" Si cred că teama, ca răspunsul dat de Domnul Isus să nu fie DA, îi face pe multi astăzi să nu-si mărturisească păcatele, să nu-si pună viata în ordine si îsi „închid” urechile la orice cuvânt care le-ar vorbi despre păcat, fiindcă adevărul doare, astfel că, în loc să renunte la gândurile rele, ei aleg de bună voie să plece acasă la fel cum au venit, continuând să traiască după plăcerile lor, ca si Iuda de fapt... dar spre nenorocirea lor.

Să învătăm de la Iuda că: dacă un singur gând rău păstrăm în inimă si nu-l mărturisim, desi avem ocazia (asa cum si Iuda a avut), acel gând ne va stăpâni si noi îi vom deveni robi, si asa cum Iuda a pierdut vesnicia... la fel o vom pierde si noi, de aceea să ne mărturisim păcatele si să le părăsim, ca să putem avea un loc în Împărătia Cerului.

Cristina

AMR: 2 MEDITATII

Avram a adus înapoi toate bogătiile; a luat înapoi si pe fratele său Lot, cu averile lui, precum si pe femei, si norodul. [Geneza 14:16]

Citim despre Lot că, desi a ales să trăiască într-o tară prosperă, după o vreme, în locul acela a început "războiul" între mai multi împărati si lui nu i-a mai fost bine. Asa că Lot a trăit multă frământare, zarvă, groază, moarte, nesupunere, a văzut cum un împărat se ridica împotriva altui împărat, si până la urmă a fost si el "evacuat" cu tot ce avea... Mă gandesc la Lot, ce-o fi simtit în inima lui? ... si cred că, în acea teroare a războiului, a regretat alegerea: de a locui în acea tară.

Da, sa învătam de la Lot, fiindcă ni se poate întâmpla si nouă... să ne dorim să rămânem într-un loc, pentru că este multă binecuvântare acolo si chiar dacă Dumnezeu ar vrea să ne scoată de acolo, trecându-ne prin diverse situații, totusi să nu vrem, si mai târziu să regretăm... alegerea facută...

Avram a auzit despre necazul lui Lot, nu-l uitase, nu-i purta ranchiună, nu a zis: "lasă că asa îi trebuie...!" ci Avram a alergat să-l scape, să-l aducă înapoi si să salveze tot ce Lot pierduse... Asta trebuie să facem si noi pentru fratii nostri, să nu zicem că "e drept" ce li se întâmplă, fiindcă ei "au căutat" necazul, neascultând de Dumnezeu, ci să alergăm la Domnul Isus pentru ei si să-L rugăm să le aducă înapoi tot ce le-a furat satan: pacea, sănătatea, familia, serviciul, fericirea... dorind binele tuturor.

Cristina

AMR: 1 MEDITATII

CINSTESTE PE TATAL TAU SI PE MAMA TA

"Căci Dumnezeu a zis: "Cinsteste pe tatăl tău si pe mama ta;" si: "Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negresit cu moartea." [Matei 15:4]

Mult timp n-am înteles exact gravitatea acestui text, însă, cu timpul, mi-am dat seama de fiecare greseală, pe care o fac copiii... nemultumiti de părintii lor, vorbind de defectele părintilor lor, în stânga si-n dreapta... dar uită că fericirea lor va depinde de felul în care ei îsi vor cinsti părintii si de măsura ascultării lor... fată de ei.

Ma gândesc la Ham, fiul cel mai tânăr al lui Noe, care l-a vorbit de rău pe tatăl lui la fratii săi, descoperindu-i păcatul... si observăm că judecata a căzut peste Canaan, fiul lui Ham, desi Canaan era nevinovat (Genesa 9), aşa că nu este de glumă cu ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu.

Canaan - reprezinta duhul lumii si stim că de atunci încoace, toti luptăm împotriva lui... dar dacă si noi vom vorbi împotriva părintilor nostri, spunând că ei nu ne pot întelege, că au rămas "în urmă" cu vremurile... si de aceea nici nu le pot pricepe ... si nu vom asculta de ei, vom fi sub acelas blestem ca si "Canaan"... iar Dumnezeu se va război cu noi... potrivit Cuvântului Său. De aceea: cinsteste pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să fii fericit!

Cristina

AMR: 1 MEDITATII

FERICIREA

"Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! " [Matei 5:8]

Există oare vreun om care să nu caute fericirea?... Toti oamenii aleargă după fericire, si, cu cât o caută mai mult... cu atât parcă fericirea se îndepărtează de ei... De ce? Pentru că adevărata fericire este Domnul Isus... iar dacă omul l-a găsit pe Isus Hristos, Cel care este Fericirea, si îl aduce în inima lui, atunci chiar este fericit!

Este scris că fericiti sunt cei care sunt fii si fiice de Dumnezeu, care doresc să trăiască curat, asemănându-se tot mai mult cu Tatăl Ceresc, renuntând astfel la tot ce oferă lumea si i-ar face să semene cu ea. Fericiti sunt cei ce rabdă nedreptatea si nu se mai luptă ca ei să aibă ultimul cuvânt, învătând ca... mai bine să sufere paguba, de dragul mărturiei crestine... decât să fie vorbit de rău Numele Domnului Isus.

Ferice de cei ce dau gust vietii celor de lângă ei, de cei care sunt lumină în lume si luminează întunericul multora din jurul lor, întunericul celor ce zac în păcat, iar dacă sunt batjocoriti pentru Adevăr, ei nu se îndreptătesc, nu vorbesc urât, nu acuză ... ci rabdă în tăcere, fără să judece, asteptând ca Dumnezeu să intervină pentru ei.

Aceasta este cu adevărat fericirea, dar cine nu trăieste asa, nu este fiu de Dumnezeu si, degeaba s-ar numi crestin... dacă faptele lui nu ar întrece faptele celor ce trăiesc în întuneric, iar Împărătia Cerurilor este la fel de departe de el... ca si de ei.

Domnul Isus ne cere o viată radicală, pusă deoparte, ferită de faptele lumesti, o viată fără compromis, fără jumătăti de adevăr, o viată de integritate ... si astfel vom ajunge să fim fericiti, tinta fiindu-ne: desăvârsirea... după cum si Tatăl nostru este Desăvârsit ... aceasta însemnând Fericirea!

Cristina

AMR: 1 MEDITATII

FAMILIA BOGATĂ DIN BISERICA NOASTRĂ

“Iubiti-vă unii pe altii cu o dragoste frătească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” [Romani 12:10]

Poate că unii dintre voi ati mai auzit această povestioară întro versiune diferită. Eu am mai auzit-o, si nu stiam cât de adevărată este, dar am găsit relatarea ei originală într-un articol din revista "Sămanta Adevărului" din octombrie 2010.

Pe mine personal m-a impresionat foarte mult si as vrea să vă faceti putin timp pentru a o citi. Dumnezeu să ne cerceteze si să pună în noi o inimă darnică!

FAMILIA BOGATĂ DIN BISERICA NOASTRĂ (Eddie Ogan)

“Niciodată nu voi uita Pastele din anul 1946. Aveam 14 ani, sora mea mai mică, Ocy avea 12, iar sora cea mai mare Darlene, 16. Locuiam acasă cu mama si noi, cele patru, stiam cum e să trăiesti în lipsuri. Tatăl meu murise cu 5 ani în urmă, lăsând-o pe mama să crească 7 copii scolari fără niciun ban. Până în 1946 surorile mele mai mari s-au căsătorit, iar fratii mei au plecat de acasă.

Cu o lună înainte de ziua de Paste, pastorul bisericii noastre a anuntat că se va face o colectă specială de Paste pentru a ajuta o familie săracă. El a cerut tuturor să economisească si să dea cu mărinimie.

Când am ajuns acasă, am început să vorbim ce putem face. Am decis să cumpărăm 23 kg de cartofi si am mâncat din ei timp de o lună. Aceasta ne-a permis să economisim 20$ din banii care erau pentru legume, pentru a avea la colectă.

Apoi, ne-am gandit că, dacă tinem luminile stinse cât mai mult timp posibil, am economisi bani din factura de la curent pentru acea lună. Darlene a muncit la curătenie în casă si în curte la cât mai multi aveau nevoie si amândouă am lucrat ca îngrijitoare de copii pentru cât mai multă lume. Pentru 15 centi, am putut cumpăra suficiente servete de bumbac pentru a face 3 suporturi pentru ulcioare în valoare de 1$. Am adunat 20$ din vânzarea suporturilor pentru ulcioare.

Săptămâna aceea a fost una din cele mai frumoase din viata noastră. Am numărat banii în fiecare zi să vedem câti bani am strâns. Noaptea, obisnuiam să stăm pe întuneric si să vorbim despre cât de bucuroasă va fi familia săracă să primească banii pe care biserica urma să îi ofere. În biserică aveam în jur de 80 de oameni, asa că ne-am gândit că, indiferent câti bani am avea să oferim, colecta va fi sigur de 20 de ori mai mare. La urma urmei, pastorul a amintit tuturor, în fiecare duminică, să pună deoparte pentru colecta de binefacere.

În ziua dinaintea Pastelui, eu si Ocy am mers la aprozar si i-am cerut patronului să ne dea 3 bancnote de 20$ si una de 10$ în schimbul măruntisului strâns.

În acea noapte am fost asa de entuziasmati încât cu greu am putut adormi. Nu ne păsa că nu vom avea haine noi pentru Paste; aveam 70$ de oferit pentru colectă. Asteptam cu nerăbdare să mergem la biserică!

În acea dimineată de duminică ploua. Nu aveam umbrelă si biserica era la aproape 2 km depărtare de casă, însă nu ne păsa cum urma să ajungem acolo. Darlene avea carton în pantofii ei pentru a astupa găurile. Acesta s-a rupt si ea s-a udat la picioare. Însă eram bucurosi în timp ce stăteam în biserică. I-am auzit pe unii tineri vorbind despre fetele Smith că purtau aceleasi rochii învechite. M-am uitat la ei si la hainele lor noi, însă m-am simtit bogată.

Când colecta s-a strâns, noi stăteam pe al doilea rând din fată.

Mama a dat bancnota de 10$, iar noi, fiecare din fete am pus câte o bancnotă de 20$. De obicei când ne întorceam de la biserică, cântam tot drumul. La prânz mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase un cofraj de ouă si am servit ouă cu cartofi prăjiti!

Mai târziu, în acea după amiază, pastorul ne-a făcut o vizită cu masina. Mama s-a dus la usă, a vorbit cu el putin si apoi s-a întors cu un plic în mână. Am întrebat ce este, însă nu ne-a spus un cuvânt. A deschis plicul si a scos un teanc de bani. Erau 3 bancnote de 20$, una de 10$ si alte 17 de 1$. Mama a pus banii înapoi în plic. Am amutit, ne-am asezat si am rămas cu ochii în podea. Întro clipă ne-am simtit milionari, apoi săraci lipiti pământului.

Noi, copiii, avusesem o viată fericită si ne părea rău pentru oricine care nu avea o mamă si un tată si o casă plină de frati si surori si unde nu veneau alti copii în vizită mai tot timpul. Credeam că e plăcut să împarti tacâmul cu cineva si să te asiguri că aveam toti furculita sau lingura, cum se întâmpla în acea seară. Aveam 2 cutite pe care le dădeam de la unul la altul la oricine avea nevoie. Ştiam că nu aveam multe lucruri pe care altii le aveau, dar nu m-am gândit niciodată că eram săraci. În acea zi de Paste am aflat că eram! Pastorul ne adusese banii strânsi pentru familia săracă, asa că trebuia să fim săraci!

Nu-mi plăcea să fiu săracă. M-am uitat la rochia mea si la pantofii mei uzati si m-am simtit asa de rusinată, încât nu am vrut să mă duc din nou la bierică. Cred că toată lumea a aflat că eram săraci! M-am gândit la scoală!

Eram în clasa a IX-a si eram prima din clasa mea, din cei peste 100 de elevi. Mă întrebam dacă ceilalti de la scoală stiau că suntem săraci. M-am decis că as putea să renunt la scoală pentru că oricum am terminat clasa a VIII-a. Legea pe atunci cerea 8 clase obligatorii.

Am rămas în liniste pentru mult timp. Apoi s-a făcut noaptea si ne-am dus la culcare. Toată săptămâna aceea, noi, fetele, am mers la scoală, am venit acasă si niciuna dintre noi nu a vorbit mult. În cele din urmă, duminica, mama ne-a întrebat ce vrem să facem cu banii. Ce fac oamenii săraci cu banii? Nu stiam. Până atunci n-am stiut niciodată că suntem săraci.

N-am vrut să mergem la biserică duminica, dar mama ne-a spus că trebuie. Cu toate că era o zi însorită, n-am vorbit pe drum. Mama a început să cânte, dar nimeni nu i s-a alăturat, iar după o strofă s-a oprit.

La biserică venise un vorbitor misionar. Vorbise despre credinciosii din Africa care construiesc clădiri din chirpici, însă au nevoie de bani pentru a cumpăra acoperisul. El a spus că 100$ ar fi suficient pentru a plăti acoperisul unei biserici. Pastorul a spus: "N-am putea face un sacrificiu pentru a-i ajuta pe acesti oameni săraci?"

Ne-am uitat una la alta si am zâmbit pentru prima oară în acea săptămână. Mama a băgat mâna în posetă si a scos plicul. L-a dat Darlenei, Darlene mie, iar eu l-am dat lui Ocy. Ocy l-a pus în colectă.

Când s-au numărat banii din colectă, pastroul a anuntat că s-au strâns ceva mai mult de 100$. Misionarul a fost bucuros. Nu s-a asteptat să primească o asa de mare sumă de bani de la bisericuta noastră. A spus:

"Trebuie că aveti niste oameni bogati în biserică!"

Dintro dată am înteles! Noi am dat 87$ din cei "ceva mai mult de 100$". Noi eram familia bogată din biserică! Nu asa a spus misionarul? Din acea zi încoace, nu am mai fost niciodată săracă.

ÎNTOTDEAUNA ÎMI AMINTEAM CÂT DE BOGATĂ SUNT PENTRU CĂ ÎL AM PE ISUS!”

Anonim

AMR: 2 MEDITATII