INTOARCE-TE DIN PACAT

“Să stiti că păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri 32:23)

Aventura de o noapte a lui David cu Batseba s-a transformat într-un dezastru pe termen lung. În Psalmul 32 citim despre efectele păcatului asupra lui David. Ca o consecintă, el s-a simtit vinovat, rusinat si a avut chiar simptome fizice pentru că nu era curat înaintea lui Dumnezeu. Dar istoria nu se termină aici. Când proorocul Natan l-a confruntat, el s-a pocăit. După ce un an de zile si-a ascuns păcatul, David si-a venit în fire si L-a căutat pe Dumnezeu cu sufletul zdrobit.

Dacă vrei să stii cum să te întorci din păcat si fărădelege, fă ce a făcut David – pleacă-te pe genunchi, deschide Biblia la Psalmul 51 si roagă-te: “Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, sterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârsire de nelegiuirea mea, si curăteste-mă de păcatul meu!” (Psalmul 51:1-2).

Dacă nu stii sigur ce înseamnă pocăinta, poti rosti următoare rugăciune: “Doamne, îmi pare rău pentru păcatele mele. Iartă-mă în Numele lui Isus. Amin”. Adevărata pocăintă începe cu mărturisirea, ceea ce înseamnă că esti de acord cu Dumnezeu că ceea ce ai făcut este gresit si trebuie îndreptat. David s-a rugat: “împotriva Ta … am păcătuit si am făcut ce este rău înaintea Ta” (Psalmul 51:4). Pocăinta autentică înseamnă să recunosti că păcatul este mai întâi si mai presus de toate un afront la adresa lui Dumnezeu. Păcatul nu are scuze. Trebuie să spui: “Este problema mea si păcatul meu. Nu am fost obligat să cedez, dar am ales să fac asa. Nu pot da vina pe altcineva”.

Trebuie să te întorci din păcat sau ai de-a face cu cineva aflat în această situatie? De aici trebuie să începi.

Anonim

NU AMANA… MAINE VA FI PREA TARZIU!

“ …nu stiti ce va aduce ziua de maine! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel si apoi piere.” [Iacov 4:13-14]

        Evanghelistul D.L.Moody (1837-1899) predica in seara acelei nopti in care orasul Chicago a fost pustiit printr-un incendiu nimicitor. Vorbise unui numar de aproximativ 2500 de oameni despre tema “Ce faci cu ISUS?” La sfarsitul acelei predici, a spus: “Ia aceste cuvinte cu tine acasa si mediteaza asupra lor, iar duminica viitoare vino iarasi si spune-mi ce vrei sa faci cu Isus!”

        La scurt timp dupa terminarea acelei predici, s-a dat alarma de incendiu. Nu a durat mult timp si tot orasul a fost in flacari. Spre miezul noptii a ars si sala in care a vorbit Moody. Mii de oameni au murit in acel incendiu, printre ei aflandu-se si multi care au fost in sala unde a vorbit evanghelistul. Ei n-au mai avut ocazia sa se gandeasca la intrebarea “Ce faci cu Isus?” Din ziua aceea, marele predicator nu a mai vorbit ca omul sa mediteze o saptamana, ci accentua adevarul ca ASTAZI este ziua mantuirii. Acel adevar ar trebui sa-l subliniem si pentru noi. Nu amanati pentru maine salvarea prin Isus! Maine poate fi prea tarziu!

Anonim

AVEM NEVOIE DE MANTUITOR

“ In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub soare alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.” [Faptele Apostolilor 4:12]

        Un crestin avea obiceiul sa vorbeasca despre Evanghelie ori de cate ori i se oferea prilejul. Intr-o zi, cand si-a cumparat pantofi, i-a oferit vanzatorului o brosura si i-a spus cateva cuvinte despre Mantuitorul.

        Vanzatorul a vrut sa-i faca pe plac clientului, i-a multumit si a raspuns:     “Cred ca toate religiile sunt bune, daca sunt practicate cu sinceritate.” Crestinul i-a replicat: “Chiar asa sa fie? Sa presupunem ca dumneavoastra m-ati intreba: Eu v-as raspunde: Nu ati fi pe buna dreptate uimit? Dumneavoastra stiti ca am nevoie de o anumita masura si pentru un anumit scop, iar nu de o pereche oarecare. Pe de alta parte, credeti ca m-as putea socoti multumit pentru nevoile sufletului meu si pentru mantuirea mea vesnica cu o oarecare religie. Dar noi nu avem nevoie de o anumita religie, ci de un Mantuitor, pentru ca suntem pacatosi. Cand pacatosul va aparea in fata lui Dumnezeu, nu va fi intrebat carei religii a apartinut, ci daca a primit mantuirea, care i-a fost oferita prin credinta in Numele singurului Mantuitor.”

Anonim

AMR: 0 MEDITATII

REZERVA-TI VIITORUL ALATURI DE DUMNEZEU

“ Dar adu-ti aminte de Creatorul tau… pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” [Eclesiastul 12:1,7]

        In anul 1830, doi misionari se aflau intr-un trib din Africa. Ei au facut o vizita capeteniei tribului. Acesta era orb si inaintat in varsta. Misionarii i-au vorbit despre mantuirea prin credinta in Domnul Isus si viata vesnica daruita de El celor ce-L primesc. Cand batranul a aflat aceste adevaruri, a izbucnit in plans, a multumit lui Dumnezeu si a spus: “In curand voi fi amestecat cu tarana, dar Il voi vedea pe Dumnezeu. Sunt orb, nu mai vad lumina zilei, dar Il voi vedea pe Mantuitorul asezat la dreapta Tatalui, gata sa ma primeasca.”

        Cata diferenta intre aceste cuvinte si cele rostite de imparatul Traian, putin inainte de moartea lui: “Acest cap nu va mai fi impodobit cu o coroana, acesti ochi nu se vor mai bucura de privelisti frumoase; iar tu, sufletul meu… Ah, sufletul meu, ce va fi cu el?”

        Cu totii suntem chemati sa ne aducem aminte de dragostea nemarginita a Creatorului nostru, Dumnezeu a daruit la cruce ce a avut mai scump, pe Fiul Sau, ca toti care cred in El sa fie mantuiti. In acceptarea sau respingerea Fiului lui Dumnezeu consta diferenta dintre oameni.

Anonim

AMR: 0 MEDITATII

PUTEREA RUGACIUNII

“ … mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.” [Iacov 5:16]

        In anul 1853, Hudson Taylor se afla in drum spre China in una din calatoriile sale misionare. Pe cand corabia naviga in dreptul unei insule din arhipeleagul Bismarck, vantul a slabit in intensitate si chiar s-a oprit, iar curentii de aer impingeau incet, dar sigur, corabia spre tarm. Sute de canibali umplusera plaja, imaginandu-si deja o mare petrecere. Agitat, capitanul l-a cautat pe tanarul Taylor, care atunci avea 21 de ani, si l-a implorat sa strige la Dumnezeu dupa ajutor. Taylor i-a raspuns: “Ma voi ruga, cu conditia sa mergeti si sa intindeti velele ca sa prinda briza.” Capitanul ezita: o sa ajunga de ras pentru echipajul sau, punandu-i pe oameni sa intinda panzele cu toate ca nu era vant.

        Taylor a ramas pe pozitie. Neavand incotro, capitanul a cedat, iar tanarul misionar s-a pus pe genunchi impreuna cu cativa credinciosi de pe corabie. Dupa putin timp, o bataie in usa ii intrerupse din rugaciune. Era capitanul, care-i anunta ca vantul a inceput sa bata cu putere.

        Iata un exemplu care trebuie sa incurajeze pe cei care se roaga. Rugaciunea facuta cu credinta si care cauta glorificarea lui Dumnezeu, va primi un raspuns afirmativ.

Anonim

AMR: 0 MEDITATII

INTREBARE IMPORTANTA

“*Dar voi*, le-a zis El, *cine ziceti ca sunt?*” [Matei 16:15]

        Intrebarea din versetul de astazi, pe care Mantuitorul a pus-o ucenicilor Sai, ne este pusa si noua. Este intrebarea suprema. De raspunsul pe care il dam la aceasta intrebare atarna fericirea noastra. Cine crezi ca este Isus Christos? Un om ca toti oamenii, un filozof, unul din profeti? Daca numai atat crezi despre Isus, sa stii ca n-ai niciun folos pentru sufletul tau. Daca El nu este inca Mantuitorul tau, care te-a curatat de pacate si care acum este Adapostul, Ocrotitorul, Lumina ta, esti inca in intuneric, fara lumina si fara mantuire.

        Planta rasarita in intunericul pivnitei nu beneficiaza deloc de soarele de afara, astfel ca ii vor lipsi caldura si viata pe care le da el. De aceea este atat de palida, ofilita si lipsita de verdeata pajistilor de afara.

        Daca vrei sa te bucuri de lumina Mantuitorului, Cel care este Soarele dreptatii, iesi din “temnita” intunecoasa a pacatului si a necredintei in care traiesti. Abia atunci Il vei cunoaste pe Isus in toata maretia si puterea Lui. Atunci vei sti ce inseamna sa fii mantuit de El. Atunci, la intrebarea: “Cine ziceti ca sunt?”, vei raspunde: “Isus este Domnul si Mantuitorul vietii mele”.

Anonim 

AMR: 0 MEDITATII

“EU MERG IN IAD”

“ La moartea celui rau, ii piere nadejdea…” [Proverbe 11:7]

        Un tata cu mai multi copii alunecase in patima betiei. Necazurile, certurile si mizeria s-au facut stapane in caminul lui. In clipele cand era treaz nu mai putea suporta starea in care ajunsese. Intr-o dimineata a luat pistolul si s-a impuscat, dar nu a murit imediat. Sotia lui a chemat imediat pe pastorul unei biserici sa vina la el la spital, unde fusese internat. In cateva minute pastorul a fost acolo si a cautat sa-i vorbeasca despre mantuire, dar el se impotrivea. De la ora sapte dimineata, cand l-a apucat pe pastor de mana, n-a vrut sa-l mai lase de mana pana la ora unsprezece, cand a murit. Ingrozit, el repeta mereu: “Eu merg in iad! Eu merg in iad!” Pastorul a marturisit ca a fost ceva teribil. Omul se zvarcolea de groaza iadului, dar se impotrivea mereu sa primeasca mantuirea.

        Pentru omul care nu se intereseaza de Dumnezeu in timpul vietii, moartea inseamna sfarsitul tuturor sperantelor sale, caci toate gandurile lui se rotesc numai in jurul a ceea ce este pamantesc si trecator. Dar despre cel ce L-a primit pe Mantuitorul se poate spune: “dar cel neprihanit chiar si la moarte trage nadejde.” (Proverbe 14:32). Un astfel de om stie ca dincolo de taramul acesta incepe vesnicia, mangaierea, bucuria de a fi cu Christos.

Anonim