RASPLATA TI-O CASTIGI SINGUR!

“Nu-i asa? Daca faci bine vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” [Geneza 4:7]

 

Stephen Covey, în una dintre cartile sale vorbeste despre doua categorii de oameni: Sunt oameni spunea el, cu o mentalitate absolutiva, globala. Si oameni care au o mentalitate restrictiva, finita. Cei ce au o mentalitate limitata vad lumea ca pe o placinta finita.

Daca cineva din aceasta placinta ia o bucata mai mare, acestia au sentimentul ca lor le ramane mai putin. Oamenii cu aceasta mentalitate, ajung foarte greu sa recunoasca valoarea celuilalt, sau sa acorde credit, autoritate si pretuire altei persoane.

Acestia se bucura foarte greu de succesul altcuiva, chiar daca uneori acestia sunt rude sau prieteni apropiati. Au todeauna sentimentul ca cineva le ia din ceea ce li se cuvine.

Ai întalnit astfel de oameni? Este usor sa-i identifici pe cei ce au o mentalitate restrictiva-limitata, dupa reactiile pe care le au si comentariile pe care le fac, atunci cand cineva reuseste într-un anumit domeniu. Este o situatie trista atunci cand fericirea altora, într-un anume fel o diminueaza pe-a ta! Aceasta este experienta traita de acesti oameni!

Ceilalti oamenii ce au o mentalitate absolutiva, globala, vad lumea ca avand posibilitati si resurse infinite. Este destula „glorie” si sunt destule situatii prin care fiecare poate fi apreciat si onorat într-un anume domeniu.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al abundentei si nicidecum al restrictionarii.

Pastrand în atentie cele doua tipare, sa ne întoarcem la prima carte a Bibliei, la istoria prezentata de Cuvantul lui Dumnezeu, despre Cain si Abel. Dumnezeu a privit cu placere la jertfa lui Abel, dar nu si la cea a lui Cain! De aceea Cain s-a înfuriat!

Stiti cuvintele cu care l-a atentionat Dumnezeu? Dumnezeu l-a întrebat: „de ce te-ai înfuriat si ti s-a posomorat fata?” „Daca faci bine vei fi si tu bine primit!”

Cain avea o mentalitate restrictiva. El credea ca Abel a luat toata cinstea si toata onoarea iar lui, nu i-a mai ramas nimic. De aceea el voia sa scape de concurenta!

Atentionandu-l Dumnezeu i-a spus: „vei fi primit si tu în acelasi fel, numai daca faci bine!”

Acelasi cuvant îl are Dumnezeu si pentru noi astazi. Daca faci bine, si tu vei fi bine primit! Noi nu suntem în competitie cu nimeni. Dumnezeu are pentru fiecare aceeasi rasplata!

CE LOC OCUPA DUMNEZEU IN VIATA TA?

“Asa vorbeste Domnul, Împaratul lui Israel si rascumparatorul lui, Domnul Ostirilor: Eu sunt Cel dintai si cel de pe urma, si afara de Mine, nu este alt Dumnezeu.” [Isaia 44:6]

 

O povestire fascinanta a circulat în zilele ce au urmat dupa sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial. Odata ce s-a auzit ca Hitler este mort, cel ce a ajuns a fi tinta Serviciilor Secrete ale Aliatilor, a fost comandantul Gestapoului: Heinrich Himmler.

Dupa caderea Germaniei, el si doi dintre adjutantii sai, au facut tot ceea ce le-a stat în putinta sa-si piarda identitatea. Ei s-au deghizat în membri ai politiei Germane. Deghizarea lui Himmler, era destul de reusita; el si-a ras mustata si purta ochelari negri.

Avand un orgoli deosebit pentru hainele militare, n-a vrut sa accepte haine civile. De aceea a ales sa poarte uniforma unui sergent de politie. Himmler n-a stiut însa ca Serviciile Secrete ale Aliatilor, au primit ordin sa aresteze toti politistii începand cu gradul de sergent. Putea sa scape, dar a fost prins; pentru ca n-a vrut sa se coboare la statutul unui civil!

Ce diferenta poate fi între un civil si un sergent? Pentru unii aceasta este cea mai mare diferenta din întreaga lume! A fi sergent; este statutul ce-i face sa fie mandri si sa se considere deosebiti.

Avem o parte a fiintei noastre careia nu-i place sa fie numarul doi. Todeauna vrea sa fie cea dintai, si sa i se acorde prioritate. Toti cei care îl cunosc pe Dumnezeu stiu însa ca numai unul singur merita locul I; acesta-I Dumnezeu.

PASESTE IN NOUL AN CU INCREDERE!

“Încrede-te în Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta! Recunoaste-L în toate caile tale, si El îti va netezi cararile.” [Proverbe 3:5-6]

 

John Claypool a povestit despre experienta traita de o misionara care a mers sa predea limba engleza într-o scoala din China. Ea a început întreaga aventura a acestei noi slujiri, avand o convingere deplina a chemarii lui Dumnezeu.

În timp însa ce traversa Pacificul într-un vas de pasageri ce o ducea spre China, o multime de temeri au început sa-i framante inima. La fel ca si Petru care si-a început umblarea pe mare plin de încredere, dar cand si-a îndepartat privirea de la Domnul Isus a fost prins de frica furtunii, la fel si ea a ajuns stapanita de anxietate si teama.

În sufletul ei au început sa apara tot mai des întrebari precum: „Cum îmi voi purta de grija? Voi fi oare în stare sa învat limba? Care va fi reactia si raspunsul oamenilor pe care îi voi întalni?”

Într-o seara a mers sa se culce avand sufletul framantat de toate aceste întrebari si incertitudini. În timpul somnului a avut un vis deosebit: Se facea ca era în mijlocul Oceanului Pacific singura, neavand nimic altceva decat o platforma de scandura pe care abia putea sa stea în picioare si care o sustinea la suprafata. În acel moment a auzit o voce care i s-a adresat direct: “Paseste spre China!” Ea a raspuns imediat: “Nu pot! Nu pot sa merg pe apa. Daca voi parasi acest loc, cu siguranta ma voi îneca.”

Vocea însa a insistat vorbindu-i a doua oara: „Ti-am spus; paseste!” Porneste pasind spre China! Plina de frica, tremurand, dar în deplina ascultare, ea si-a ridicat piciorul si a încercat sa paseasca înainte. În momentul cand talpa piciorului a atins suprafata apei, o alta platforma de scanduri ca aceea pe care statea înainte, a aparut din adanc. La fiecare pas care a urmat apoi, de fiecare data o alta platforma se ridica din apa ca sa o sustina. Cand s-a trezit din somn nu mai avea nici un fel de teama si din acea zi a avut încredere deplina în Dumnezeu.

În Noul An, vor fi situatii cand si noi vom fi în mijlocul apei! În cine ne vom pune încredererea în acele momente?

 

ARATATI DRAGOSTEA FATA DE APROAPE!

“Ioan Botezatorul ne-a trimis la Tine sa te întrebam: “Tu esti Acela care trebuia sa vina sau sa asteptam pe altul?”  [Luca 7:20]

 

Exista o lupta continua în inima noastra între întuneric si lumina, manie si bunatate, sau invidie si afectiune. Aceasta lupta a trait-o si Ioan Botezatotrul, experienta pe care multi nu o iau în considerare. Chiar si Ioan Botezatorul, care a avut un rol proeminent în planul lui Dumnezeu, a avut un moment cand si-a ridicat întrebari cu privire la identitatea Domnului Isus. Pentru a afla adevarul, pe cand se afla în închisoare, Ioan a trimis pe ucenicii sai sa-L întrebe pe Domnul Isus: “Tu esti Acela care trebuia sa vina, sau sa asteptam pe altul?

Cu toate ca mai avea semne de întrebare în inima lui, Ioan L-a prezentat pe Domnul Isus ca fiind Unul mai mare decat el. Apoi i-a îndemnat pe ucenicii sai sa-L urmeze spunand ca Domnul Isus are o lucrare mai mare decat a sa. El trebuie sa creasca, spunea Ioan, iar eu trebuie sa ma micsorez.

Poate tocmai aceasta atitudine L-a facut pe Domnul Isus sa spuna despre Ioan: “Nu este nici unul nascut din femeie, mai mare decat Ioan Botezatorul.” [Matei 11:11]

Numai o persoana deosebita se poate comporta asa cu cineva care este mai mare, mai talentat, mai capabil si mai atragator decat el.

Ce lucruri vor birui în inima ta în relatiile pe care le vei întemeia în Noul An? În inima lui Ioan Botezatorul putea sa apara amaraciunea, invidia si nemultumirea. El a fost deosebit si este mare, pentru ca fata de Cel ce este mai bun a aratat apreciere, dragoste si încredere. Ca si Copil a lui Dumnezeu, sa nu-ti fie teama sa arati acelasi fel de dragoste oricui; chiar si fata de acea persoana care într-o anume zi îti poate fi rival.

ESTI GATA SA RENUNTI LA ORICE PENTRU A INDEPLINI VOIA LUI DUMNEZEU?

“Asa ca cei ce sufar dupa voia lui Dumnezeu, sa-si încredinteze sufletele credinciosului Ziditor, si sa faca ce este bine.” [I Petru 4:19]

 

Acum cativa ani, ziarele au anuntat funerariile capitanului Peter Townsend, un pilot curajos din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. În tinerete acest pilot a iubit-o pe printesa Margareta. Fiind respins de aceasta, a petrecut mai mult de 30 de ani de auto exil, departe de tara sa. A murit la varsta de 80 de ani fara sa se mai fi întors vreodata în Anglia.

Capitanul Townsend, a parasit Marea Britanie în 31 octombrie 1955, cand printesa Margareta a anuntat întreaga natiune Britanica, ca a decis sa nu se mai casatoreasca cu Tounsend pentru ca acesta era divortat. Relatia dintre acest pilot si printesa a devenit publica în anul 1953, la un an dupa divortul sau. În acelasi an Elisabeta a fost încoronata regina a Angliei, dobandind si autoritate suprema în Biserica Anglicana. Nemultumita de relatia fiicei sale, regina cu ajutorul primului ministru, a reusit sa-l trimita pe cel mai decorat pilot al celui de-al doilea Razboi Mondial, de la palat, într-un post diplomatic în Bruxel.

Relatia lui cu printesa Margareta, a continuat însa pana în anul 1955, cand Margareta a treia în succesiune la tron, a luat decizia finala.

Ea putea sa accepte sa se casatoreasca cu mine, a scris Townsend în memoriile sale, numai daca ar fi fost gata sa renunte la pozitia sa, la prestigiul sau si la tentatiile finnanciare. Eu nu am avut cu ce contrabalansa lucrurile pe care ea le-ar fi pierdut, daca ar fi acceptat sa se casatoreasca cu mine. De aceea îi respect decizia!

Si noi trebuie în fiecare zi sa luam decizii. Decizii! Decizii! Asa multe decizii în toate domeniile vietii!

Poate ca noi niciodata nu va trebui sa alegem între o dragoste adevarata si tron. Dar cu toate acestea, trebuie sa luam decizii care sunt la fel de importante. Decizii care influenteaza viata noastra si a celorlalti. Ce decizii îti stau înainte în acest an?

Esti gata ca în deciziile tale, chiar daca pierzi sa urmezi voia lui Dumnezeu?

MAI EXISTA SPERANTA!

 

“Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, dupa cum o nadajduim noi de la Tine!” [Psalmul 33:22]

 

Lucrurile interzise deseori ne ademenesc. Ganditi-va putin ce provocari sunt în aceasta societate decazuta! O societate în care sotul si sotia nu mai dau socoteala unul altuia, de sentimentele si credonciosia lor, iar copiii nu mai pot fi siguri de un camin linistit, avand garantia hranei si-a ocrotirii. În societatea în care traim oamenii alearga dupa placere si nu accepta nici o forma de limitare sau responsabilitate a unuia fata de celalalt! Presupunerea mea este ca nimeni nu ar dori sa traiasca într-un asemenea context. Nimic altceva nu poate distruge în aceeasi masura bucuria din inima oamenilor ca decaderea morala. Din aceasta cauza, fiecare dintre noi ar trebui sa ne gandim serios, ce fel de contributie avem în cadrul societatii!

Avem o situatie asemanatoare experimentata de profetul Isaia, care a vazut cat de grozav este efectul pacatului în mijlocul poporului sau; a vazut nefericirea acestuia, si multele tragedii pe care pacatul le-a adus. Mai rau chiar: pentru poporul ce se afunda în pacat nu întrezarea nici o cale de întoarcere! Profetul Isaia a privit neputincios la deteriorarea morala din jurul sau si pe langa frustrarea lui; el chiar îl acuza pe Dumnezeu ca îi lasa pe cei din poporul Israel în pacat si le si împietreste inima ca sa nu se pocaiasca! (Isaia 17:63)

Toti cei dintre noi care am avut pe unul dintre cei dragi cufundati în pacatul din care nu mai puteau iesi, întelegem inima lui Isaia. Ce frustrare; este atat de greu sa astepti si iar sa astepti ca acestia sa se întoarca!

Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre si sarbatorim acest fapt în acest sezon, aratandu-ne ca mai exista speranta. Nadejdea aceasta ne-a fost adusa prin Mantuitorul trimis de Dumnezeu, care ne iubeste, cu toate ca am cazut atat de adanc!

FUGI DE PACAT!

“Domnul a raspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrajmas sa te roage la vreme de nenorocire si la vreme de necaz!”  [Ieremia 15:11]

 

Un scafandru a fost absorbit de vartejul de apa creat de o pompa, catre o coloana de aductiune a apei, la o centrala nucleara din Florida. Ofiterul de paza l-a vazut si l-a salvat, ajutandu-l sa se departeze de zona periculoasa.

Dupa acest incident, purtatorul de cuvant al centralei a anuntat ca locul este marcat cu semnale de avertizare si un panou cu inscriptia: „Atentie Pericol de Absorbtie„ este atarnat chiar deasupra gurii acestei coloane. Pentru ca cineva sa fie absorbit trebuie sa înoate foarte aproape de aceasta zona.

Descrierea purtatorului de cuvant al acestei centrale nucleare, poate fi o buna prezentare a modului cum unii oameni sunt atrasi în pacat si apoi absorbiti de valul acestuia. Acestia au ajuns în primejdie pentru ca n-au luat seama la avertizari si s-au apropiat foarte mult de zona unde pacatul este iminent.

Nu mai este cale de întoarcere cand ispita te cuprinde. De aceea nu te apropia de raza ei de actiune; si daca ai ajuns în vartejul ei; mai exista o sansa: Dumnezeu însusi este cel ce intervine!