CARE E PRETUL PREDARII TALE?

“Isus S-a întors, si când i-a vãzut ca merg dupa El, le-a zis: ”Ce cautati? „Ei I-au raspuns: ”Rabi (care talmacit însemneaza „Învatatorule”), unde locuiesti?” „Veniti de vedeti”, le-a zis El. S-au dus si au vazut unde locuia, si în ziua aceea au ramas la El.” [Ioan 1:38-39]

 

     Într-o zi în care Domnul Isus a observat ca doi dintre ucenicii lui Ioan îl urmaresc îndeaproape, i-a întrebat: ”Ce cautati?” Ca sa dea un rãspuns întrebarii ce le-a fost adresata, si curiozitatii din inima lor, acestia au raspuns cu o noua întrebare. ”Învatatorule am vrea sa stim unde locuiesti?” „Veniti de vedeti”, le-a raspuns Domnul! Dupa momentele petrecute cu Domnul în acea zi, cei doi ucenici au fost asa de impresionati, încât au hotarât sa-I devina ucenici.

     Tuturor celor ce doresc sa-L cunoasca mai îndeaproape, Domnul Isus adreseaza si astazi aceeasi învitatie: ”Veniti de vedeti!” Vor ajunge însa sa-L urmeze pe Domnul, numai cei ce raspund acestei chemari, cautând sa se convinga personal.

     Cu doua luni înainte ca sa fie asasinat, Dr.Martin Luter King. Jr, a vorbit în biserica sa „Eben Ezer” din Atlanta, despre momentul mortii sale. El a anticipat acel moment cu declaratia: „Chiar în aceste momente îmi întrezaresc sfârsitul vietii si ma gândesc la modul cum se vor desfasura funerariile. Daca veti fi prezenti la acea ocazie, sa nu-mi tineti o slujba lunga. Daca cineva va începe cu elogiile, asigurati-va ca nu va vorbi mult. Sa-i spuneti sa nu mentioneze ca am fost câstigatorul Premiului Nobel, pentru ca acest fapt nu-i asa de important pentru mine. Nu-i important nici ca am primit 300-400 alte premii, de la institutii si organizatii interne si internationale. De aceea la serviciul meu de înmormântare, as dori sa se poata spune, ca Martin Luther King si-a dat viata pentru a-i sluji pe altii, ca i-a iubit pe toti în aceeasi masura si a luptat pentru a reda libertatea celor înrobiti, a-i îmbraca pe cei goi, a-i hrani pe cei flamânzi si a-i vizita pe cei întemnitati. As dori apoi ca la serviciul meu de înmormântare sa se poata spune ca Martin Luther King, a trait si-a murit slujind umanitatea. Sa nu întrebati de conturile mele, pentru ca nu veti gasi nici un ban în ele. Tot ce am adunat, am împartit deja saracilor. Pentru ca nu am nici proprietati sau lucruri extravagante, pe care sa le las în urma mea, tot ceea ce doresc sa ramâna dupa trecerea mea din viata, este amintirea ca am trait o viata dedicata altora.”

     Dr.Martin Luther King.Jr, a lasat ca mostenire exemplul unei vieti traite în dedicare deplina, pentru ca aceasta a fost masura predarii lui în slujire, chiar din momentul când a fost ales ca pastor. Desi în acea vreme King, era un tânar entuziast, cu convingeri ferme, si echipat pentru a fi un bun predicator, de parintele sau spiritual, atunci când a fost atins de Duhul lui Dumnezeu, a înteles cã pentru el chemarea lui Dumnezeu este sa traiasca pentru altii. Când a raspuns acestei chemari:”Vino si vezi”, Dr.Martin Luther King, nu numai ca a devenit un urmas al Domnului, ci a facut-o printr-o dedicare deplina.

    Care este masura predarii tale?

AI GRIJA CUM REZOLVI CONFLICTELE DIN JUR

“El mi-a zis: „Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui, sa vezi pe cel Neprihanit, si sa auzi cuvinte din gura Lui: caci Îi vei fi martor, fata de toti oamenii pentru lucrurile, pe cari le-ai vazut si auzit.” [Faptele Apostolilor 22:14-15]

 

      Atunci când citim epistolele Pauline, putem observa ca una dintre preocuparile majore ale apostolului, a fost sa pastreze unitatea în Biserica. Când apostolul Pavel a ajuns în Corint, atunci a fost prima data când s-a predicat Evanghelia în acest oras. Dupa ce un grup de oameni L-a primit pe Hristos, apostolul Pavel a înfiintat prima biserica din Corint, organizând întâlniri în case. Pentru ca a ramas în Corint aproape un an de zile, Pavel a încercat sa-i învete pe cei convertiti tot ceea ce stia despre Hristos si Evanghelie. Deoarece în acea vreme înca nu era un Nou Testament, sau Epistole, pentru informatii, noii convertiti depindeau de spusele lui Pavel. Atâta vreme cât apostolul Pavel a fost în Corint, raspunsurile la întrebarile lor veneau imediat. Când apostolul a trebuit sa plece în alte orase, iar cei convertiti au înfiintat în Corint noi si noi biserici, pentru ca Pavel nu mai era printre ei, sa le raspunda, au început sa apara si problemele. În acele momente membrii fondatori ai primei biserici i-au trimis lui Pavel scrisori, pentru a-i cere ajutorul. Când a primit aceste scrisori, apostolul Pavel a tratat problemele ridicate cu o deosebita atentie. Pentru ca nu cumva sa afecteze unitatea bisericii, el ia încurajat pe noii crestini în lucrarile bune si ia corectat cu mare grija în cele gresite. Ar fi fost usor pentru apostolul Pavel în acea situatie sa fi început o revolutie. Acest spirit n-ar fi condus însa la unitate, ci ar fi creat o si mai mare diviziune.

     Daca încerci sa rezolvi conflictele cu care te întâlnesti, altfel decât în duhul dragostei, sa nu uiti ca esti deja în mare pericol.

LA DUMNEZEU TOATE LUCRURILE SUNT CU PUTINTA!

“Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede în Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.” [Ioan 5:24]

 

     Acum câtiva ani de zile, într-o publicatie a unei asociatii medicale canadiene, a fost prezentat cazul unui veteran de razboi numit Jack Trainor, care a luptat ca infanterist în primul razboi mondial. În timp ce înainta prin transee, Jack a fost împuscat, iar glontul i-a afectat nervii si tendoanele de la mâna dreapta. Pentru ca a pierdut si mult sânge, i-a fost afectat si creierul. De aceea, dupa acest incident, Jack a început sa aiba si crize de epilepsie. Datorita acestor afectiuni, medicii militari i-au prescris un sfârsit apropiat, iar casa de asigurari sociale, l-a pensionat pe viata, pentru disabilitate. Acest fapt s-a petrecut în anul 1920. Însa într-o dimineata a anului 1923, Jack s-a dat singur jos din pat, a mers la baie unde s-a barberit si s-a îmbracat, si a iesit în curte, fara sa fie ajutat de cineva. Dupa câteva luni, când s-a prezentat în fata medicilor care îl examinase, acestia n-au crezut ca Jack este soldatul caruia i-au prescris acel diagnostic. De aceea n-au vrut sa-l modifice. Desi în anii care au urmat, Jack si-a înfiintat propria firma, s-a casatorit si-a avut doi copii si a trait o viata normala, casa de asigurari i-a mai trimis pensia de invaliditate si dupa 20 de ani, pentru ca înca nu puteau sa creada ca cineva aflat în situatia în care a fost Jack, se poate face bine.

     Dumnezeu face lucruri incredibile, nu-i asa? El poate sa aduca vindecare pentru ranile fizice, dar în aceeasi masura si pe cele spirituale. Jack a avut sansa sa înceapa o noua viata si sa traiasca ca un renascut din punct de vedere fizic. Dumnezeu îti ofera însa sansa sa traiesti ca nou nascut, din punct de vedere spiritual.

     Daca pentru pentru unii oameni acest lucru este considerat imposibil, la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. N-ai vrea sa traiesti începând o viata noua chiar din aceasta zi?

ACCEPTA-TI FRATII ASA CUM SUNT!

“De fapt, Hristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia: nu cu întelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta zadarnica.” [1 Cointeni 1:17]

     Pentru a-si zidi Biserica Sa, Dumnezeu a folosit de-a lungul timpului oameni cu diferite daruri si înzestrari spirituale. Pentru a ilustra acest fapt, Henri Nouwen a subliniat diferenta dintre Petru si Pavel, cei doi apostoli pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a pune temelia Bisericii Sale, spunând: „Petru a fost un simplu pescar, ce a raspuns chemarii lui Hristos, mai mult din punct de vedere emotional. Din aceasta cauza el a ramas un impulsiv toata viata, fara a analiza prea mult situatiile cu care s-a confruntat. Pavel a fost însa un teolog, educat la cea mai înalta scoala a vremii. Preocupat de detalii si de întelegerea rationala a adevarului, Pavel nu numai ca a fost implicat în multe dezbateri teologice, ci a fost gata chiar sa se ridice si împotriva crestinilor, atunci când a considerat ca adevarul pe care îl stia, era în pericol. Dupa ce l-a întâlnit pe Hristos, Pavel a ramas acelasi om rational, echilibrat, si cu o minte ascutita, gata sa apere si sa sustina Adevarul.

     Desi pentru a pune temelia Bisericii Sale, Dumnezeu a folosit apostoli asa de diferiti, n-au aparut doua biserici; una emotionala si alta rationala. Dumnezeu are o singura Biserica în care traiesc în unitate atât cei ce exceleaza prin entuziasm, cât si cei ce sunt constiinciosi rationalismului.

     Nu cumva lupti ca în biserica în care slujesti, sa fie toti de aceeasi nuanta? Pentru ca fiecare ditre noi suntem unici, iar Duhul Sfânt ne-a înzestrat cu daruri diferite, sa nu uitam ca vom avea o contributie pozitiva la viata si unitatea bisericii, numai atunci cînd vom învata sa-i acceptam pe fratii nostri în dragoste.

TRAIESTE CHRISTOS IN TINE?

“Flacaii obosesc si ostenesc, chiar si tinerii se clatina; dar cei ce se încred în Domnul îsi înnoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc.” [Isaia 40:30-31]

 

     Un profesor de geologie, a condus un grup de studenti de la un colegiu, într-o expeditie în care doreau sa exploreze o pestera vestita din statul Georgia. Într-o sâmbata dupa amiaza, pe la ora 4:30, dupa ce petrecusera deja cinci ore în pestera urmând cursul unui pârâias, au fost surprinsi sa observe ca debitul acestuia a început sa creasca deodata. Considerând acest fapt ca ceva obisnuit, excursionistii si-au continuat expeditia. Ceea ce nu stiau însa era faptul ca o ploaie puternica care cazuse pe munte, a facut ca apa sa se infiltreze prin crapaturi si sa exercite o presiune uriasa asupra tavanului pesterii. În timp ce apa continua sa se scurga pe pereti, întreg grupul s-a retras într-o caverna ce avea tavanul mai înalt, urmarind cum pârâiasul îsi mareste mereu volumul. Când acesta a blocat complet iesirea, abia atunci excursionistii si-au dat seama de pericol. Pentru ca hainele li se udasera, iar dintii au început sa le clantane de frig, s-au ghemuit unul lânga celalalt pe cea mai înalta pozitie a cavernei. Fiindca nu mai puteau sa faca nimic ca sa se salveze, au asteptat pe cineva care sa vina sa-i caute. Pentru ca aceasta asteptare a dutrat mai mult de 30 de ore, pâna când pârâiasul si-a micsorat debitul si un salvator a ajuns pâna la ei, acest timp li s-a parut o vesnicie, si l-au petrecut mai mult în rugaciune.  

      Foarte multi crestini au o viata spirituala superficiala, astazi, datorita faptului ca înca n-au ajuns în situatii disperate, în care singura solutie sa fie interventia lui Dumnezeu. De multe ori acestia îsi definesc viata ca fiind doar actiuni si afaceri pe care le pot derula singuri. Întelegem însa rostul vietii si învatam cum sa traim cu adevarat, doar atunci când trecând prin situatii fara iesire, dupa ce am primit ajutorul lui Dumnezeu, ne reluam viata ca si cum ne-am nascut a doua oara, sau am reinviat dintre cei morti.

     Pentru toti cei credinciosi, acest reinceput al vietii este posibil fara a trece însa prin situatii dramatice, ci prin experienta „nasterii din nou!” Toti cei care au trait aceasta înnoire prin puterea Duhului Sfânt, pot face aceeasi declaratie ca apostolul Pavel spunând:” am fost rastignit împreuna cu Hristos, si traiesc….dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Si viata  pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine.” Galateni 2:20

TU CE ITI DORESTI?

“Mijlocul sa va fie încins si facliile aprinse. Si sa fiti ca niste oameni, care asteapta pe stapânul lor sa se întoarca de la nunta, ca sa-i deschida îndata, când va veni si va bate la usa.” [Luca 12:35-36]

 

     Am citit recent o statistica interesanta întocmita de un medic, care a intervievat aproape 3.000 de pacienti, pentru a afla care sunt lucrurile care acestia si le doresc cel mai mult. Fiecaruia dintre cei intervievati, medicul le-a pus aceiasi întrebare: „daca nu ar fi limite, care sunt lucrurile, care daca s-ar întâmpla, v-ar schimba cu adevarat viata?” Raspunsurile primite, l-au surprins pe medic, pentru ca peste 90% dintre cei intervievati, asteptau lucruri care sa se întâmple în viata lor, sau a celor pe care acestia îi iubeau. Aceste raspunsuri au subliniat faptul ca atentia nostra este concentrata foarte mult asupra eului nostru si a celor din cercul apropiat noua.

     Iata câteva dintre aceste raspunsuri:

- o familie de vârsta mijlocie, a raspuns ca ei asteapta moartea parintilor, pentru ca scapând de responsabilitatea îngrijirii acestora sa se mute într-un alt oras unde sa înceapa un nou stadiu al vietii.

-  o alta familie, a raspuns ca asteptarea lor, este sa-si vada copiii casatoriti.

- o familie tânara, a marturisit ca asteptarea lor este sa aiba un copil.

- o mama bolnava, a marturisit ca asteptarea ei este sa se faca bine, ca sa-si poata creste copii.

- un copil, a marturisit ca asteptarea lui este sa creasca mare, ca sa poata sa-si ia carnet si sa conduca masina.

     Nu cumva si asteptarile tale sunt doar pentru aici si acum? Dumnezeu doreste sa privesti dincolo de interesele personale si de realitatea imediata, asteptând lucruri mari, privitoare la vesnicie si Împaratia lui Dumnezeu. Pentru toti cei ce cauta mai întâi Împaratia lui Dumnezeu, toate lucrurile pe care si le doresc, dupa voia lui Dumnezeu, le sunt oferite pe deasupra.

CE AI FACUT ASTAZI PENTRU A MERITA JERTFA LUI ISUS?

“El a purtat pacatele noastre în trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.” [1 Petru 2:24]

 

     În timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, un baietel a mers la o farmacie dintr-un oras din  SUA, pentru a cumpara medicamente pentru mama sa, care era bolnava. Când a ajuns la farmacie, pe usa de la intrare, baiatul a vazut un poster care l-a impresionat profund. Pe acel poster, era prezentata poza unui soldat american, îmbracat cu tot echipamentul de lupta, care zacea fara suflare pe unul dintre câmpurile de lupta. Impresionat de aceasta imagine, copilul  a citit cu mare atentie, mesajul  ce era scris în partea de sus a posterului, ca o provocare pentru toti cei ce intrau în farmacie. Acest mesaj cuprindea întrebarea: „Ce ai facut astazi pentru America, merita jertfa acestui soldat?” Provocat de acest mesaj, copilul s-a întors acasa si a început sa traiasca altfel, dorind sa arate ca moartea acelui soldat, în cazul lui, n-a fost zadarnica. Pastrând în atentie  aceasta întâmplare, haideti în acesta zi sa schimbam tabloul asupra caruia sa meditam.

     Acum aproape 2000 de ani, pe un deal de lânga Ierusalim, înaltat pe o cruce, a murit Fiul lui Dumnezeu, împlinind pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatul tau si pentru pacatul meu. Stând în fata acestui tablou, al mortii Fiului lui Dumnezeu, as vrea sa te întreb: „ceea ce ai facut astazi, merita jertfa Fiului lui Dumnezeu depusa pentru Tine? Traiesti tu altfel fata de toti ceilalti oameni; sau jertfa lui Hristos, pentru tine a fost în zadar?