ARUNCA RAUL DIN INIMA SI TRAIESTE CURAT PENTRU ISUS

“Copilasilor, nimeni sa nu va însele! Cine traieste în neprihanire, este neprihanit, cum El însusi este neprihanit. Cine pacatuieste, este de la diavolul caci diavolul pacatuieste de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.” [I Ioan 3:7-8]

C.S. Lewis a spus: “Atat Dumnezeu cat si diavolul sunt interesati de viata mea!” De aceea micile decizii pe care le luam azi pot avea o importanta infinita. Micile fapte bune de azi, sunt calea prin care pregatesti victoria deosebita de peste cateva luni, biruinta la care nici nu te-ai gandit.

O oarecare indulgenta fata de manie si pofte astazi, sunt semnele pierderii unui atac major al puterii întunericului îndreptat împotriva ta maine.

O doamna locuia în vecinatatea unei gradini zoologice private. Într-o zi, a anuntat politia ca avea un sconcs în pivnita casei. “Deschide usa de la intrarea în pivnita!” i-a raspuns ofiterul. “Ia apoi o paine si presara faramituri din beci pana în gradina si asteapta ca acest animal sa le culeaga pana va ajunge afara. Cand acesta a ajuns în gradina, închide repede usa!” Dupa o jumatate de ora, femeia a sunat din nou zicand politistului:  “Am facut ceea ce mi-ati spus”; „si…” a întrebat politistul? “Acum am doi sconcsi în pivnita!” Pentru a nu mai avea sconcsi în beciul casei acea doamna nu trebuia sa-l roage pe acel sconcs sa iasa si sa pastreze usa deschisa! Trebuia sa ia o capcana, sa-l prinda, sa-l arunce afara si sa pastreze usa închisa ca nu cumva sa vina altul în locul lui.

În viata spirituala, nu-i deajuns sa încerci sa schimbi unul sau doua din obiceiurile rele. Ceea ce trebuie este sa ne schimbam inima! Pentru a nu mai fi stapaniti de pacat, avem nevoie de o noua natura si de o dedicare totala. Numai asa putem trai în curatie; daca lasam ca Dumnezeu sa scoata afara din inima noastra tot ceea ce este murdar.

Cum ne pregatim pentru a-l întalni pe Domnul Isus? Marturisindu-ne pacatele, cautand neprihanirea si traind în adevar putem pastra o inima curata.

VIITORUL TAU E IN MAINILE LUI DUMNEZEU

“Domnul a raspuns: “Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrajmas sa te roage la vreme de nenorocire si la vreme de necaz!” [Ieremia 15:11]

Un scafandru a fost absorbit de vartejul de apa creat de o pompa, catre o coloana de aductiune a apei, la o centrala nucleara din Florida. Ofiterul de paza l-a vazut si l-a salvat, ajutandu-l sa se departeze de zona periculoasa.

Dupa acest incident, purtatorul de cuvant al centralei a anuntat ca locul este marcat cu semnale de avertizare si un panou cu inscriptia: “Atentie Pericol de Absorbtie”, este atarnat chiar deasupra gurii acestei coloane. Pentru ca cineva sa fie absorbit trebuie sa înoate foarte aproape de aceasta zona. Descrierea purtatorului de cuvant al acestei centrale nucleare, poate fi o buna prezentare a modului cum unii oameni sunt atrasi în pacat si apoi absorbiti de valul acestuia. Acestia au ajuns în primejdie pentru ca n-au luat seama la avertizari si s-au apropiat foarte mult de zona unde pacatul este iminent.

Nu mai este cale de întoarcere cand ispita te cuprinde. De aceea nu te apropia de raza ei de actiune; si daca ai ajuns în vartejul ei; mai exista o sansa: Dumnezeu însusi este cel ce intervine!

"COPILUL MEU IUBIT, ASTEAPTA!”

“Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel, si apoi piere. Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: „Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru.” [Iacov 4:14-15]

Malcom Emory, un student al Universitatii Northeastern, în anul 1970 a fost învinuit de violenta si condamnat din confuzie de catre un ofiter de politie care l-a acuzat ca ar fi participat la o manifestatie împotriva razboiului.

Cazul a fost sustinut de marturia ofiterului de politie Vincent Logan, care a spus ca Emory a aruncat cu pietre. În fata tribunalului Emory a aratat ca n-a fost implicat în nici un fel în demonstratie. El a iesit din librarie cu un brat de carti si n-a aruncat nici o piatra. S-a oprit numai pentru cateva momente sa vada demonstratia. Tribunalul n-a luat în seama marturiile aduse si l-a condamnat la închisoare cu suspendare a pedepsei. Aceasta condamnare l-a costat exmatricularea de la Universitate, încetarea muncii de cercetare pentru domeniul naval si sfarsitul planurilor sale pentru o cariera în domeniul fizicii. Desi nu a trebuit sa mearga la închisoare, aceasta condamnare l-a afectat profund. Dupa patru ani înca mai era suparat pe ceea ce i se întamplase si astepta ca situatia sa se îndrepte. Vazand ca nu se întrevede nici o schimbare dupa cinci ani, a hotarat sa-si vada de cursul vietii!

Dupa douazeci de ani a fost gasita o fotografie a unui fotoreporter care îl înfatisa pe Emory cu bratele pline de carti. Un tribunal superior a preluat cazul lui, si a început un mare proces. De acesta data, decizia tribunalului a fost corecta. Nu i s-a gasit nici o vina!

Emory a fost scos de sub acuzatia initiala. Mai mult; i s-a oferit o bursa pentru a studia fizica la aceeasi Universitate daca ar fi dorit. Emory a refuzat, afirmand ca este fericit ca în sfarsit i s-a facut dreptate si cazul este închis.

Nu exista nici o garantie ca justitia de acum înainte, va fi corecta si va rezolva cazurile mult mai repede. Unele dintre acestea vor fi rezolvate corect si repede, dar altele vor trebui sa astepte poate alti douazeci de ani, iar unele dintre ele chiar, judecata finala a lui Dumnezeu. Sunt situatii cand tot ceea ce putem face este sa asteptam. Alteori numai sa ne rugam. Dar va fi o vreme cand dreptatea si adevarul vor birui!

DACA-L AI PE ISUS ESTI CEL MAI BOGAT OM

“Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; îti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvantare.” [Geneza 12:2]

Bob Castleberry, din Texas, a castigat la pariurile de la cursele de cai 10 milioane de dolari. Nemaiavand nevoie de salariul de la slujba sa, a hotarat sa se implice în administratia locala. A candidat pentru postul de primar, si la castigat.

El a marturisit: „acum avand independenta financiara, pot avea sansa sa fac ceva pentru cei din localitatea mea.”

Toti trebuie sa gasim o cale sa spunem „multumesc!” Poate unii dintre voi mi-ar spune: „Opreste-te putin!” Daca as castiga numai un milion de dolari la pariuri, mi-as permite sa-mi investesc viata în ceva care sa merite! Nu trebuie sa uiti ca deja esti printre castigatori: daca esti în viata, ai sanatate fizica si spirituala, daca traiesti într-o tara libera si ai pe cineva care te iubeste si ai mangaierea Domnului Isus: ai castigat! si esti cel mai bogat!

Daca vrei cu adevarat sa fii recunoscator cuiva pentru ceva, acum este momentul sa-ti exprimi aceasta recunostiinta!

MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU PAINEA DE ZI CU ZI

“Caci sunt bine încredintat ca nici moartea, nici viata, nici îngerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi în stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostrum.” [Romani 8:38-39]

Un artist sarac a fost odata tratat regeste într-un castel. Au fost cele mai importante momente ale vietii lui. Pentru aceasta experienta, n-avea nimic cu ce sa-i rasplateasca pe prietenii sai. Înainte de a pleca, pentru cateva zile nu a mai parasit castelul si nici n-a lasat pe nimeni ca sa-l viziteze. A încuiat usa si n-a mai raspuns nici unei invitatii de-a merge afara si nici nu a mai primit pe nimeni în camera sa.

Cand a parasit camera si si-a luat la revedere de la prietenii lui, un servitor care a intrat imediat în camera, a observat ca cearceafurile de pe pat lipseau. A crezut pentru moment ca artistul le-a furat. Cautand mai cu atentie, le-a gasit facute sul în coltul camerei. Desfacandu-le a observat ca pe panza cearceafurilor erau pictate doua tablouri deosebite.

Artistul a vrut sa spuna multumesc; si a facut-o în modul sau specific, folosind darul pe care îl avea. Asa s-a întamplat si cu Robby Benfield: El a fost abandonat în timpul copilariei de catre mama sa într-o zona de tara, din Carter Tennessee. Numele de Benfield de fapt îl purta dupa numele femeii în grajdul careia a fost gasit.

Aceasta femeie l-a crescut, adoptandu-l ca orfan, pana ce Benfield a început sa învete la Academia Navala. Este asa de usor pentru cineva care a crescut în astfel de conditii sa fie nemultumitor si sa considere ca mama nu i-a oferit ceea ce merita. Benfield însa, prin testamentul sau a lasat tot ceea ce agonisise; 51.000 de dolari, primariei din Carter. În acest fel spunea el, a vrut sa spuna multumesc si sa rasplateasca pe cei din aceasta localitate, pentru ca l-au crescut si l-au purtat la scoala.

Este usor sa ajungi plin de amaraciune, din cauza necazurilor vietii; dar ce binecuvantare ne-a dat Dumnezeu în Domnul Isus. Nu conteaza ceea ce viata ne pune în cale, pentru ca Dumnezeu ne iubeste mai mult decat orice altceva din întreaga creatie. Cum Ii multumim?

BINECUVANTAREA DE A AVEA LIBERTATE

„Domnul a vorbit lui Moise si lui Aron, si le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel si cu privire la Faraon, împaratul Egiptului, ca sa scoata din tara Egiptului, pe copiii lui Israel” [Exod 6:13]

John O. Stull, a prezentat o experienta pe care a avut-o cu multi ani în urma, pe cand el si sotia sa au fost într-o minivacanta de sarbatoarea multumirii în Polln Springs. Ei au mers sa vizioneze un film muzical, intitulat: „Un lautar pe acoperis!”

Filmul prezenta o familie de evrei care a reusit sa paraseasca un sat din Rusia. In ciuda subiectului plin de sobrietate si suspans, prezentarea experientelor traite de aceasta familie, au fost pline de umor si de muzica buna. Dupa terminarea filmului Stull si sotia sa, au parasit cinematograful si s-au îndreptat spre masina, ce fusese parcata printre celelalte în parcare. Cand au ajuns langa masina, au vazut rezemat de o masina alaturata un barbat, care plangea foarte tare. Era de varsta mijlocie, bine îmbracat; iar masina era un Mercedes Benz, nou. O doamna ce purta o haina lunga, iar pe maini o multime de bijuterii, îl batea usor pe spate încercand sa-l potoleasca. Doamna era foarte rusinata de situatia creata si încerca sa-l ajute pe cel de langa ea sa depaseasca durerea ce l-a cuprins.

Ce se întampla? a întrebat Stull. De ce sa fii atat de tulburat; a fost doar un „film musical”. Nu-i numa un „Film muzical” a raspuns omul printre lacrimi! Acestia au fost din familia mea! Nu întelegi ce pret au platit ei pentru libertate?

Stull si sotia sa provocati de aceasta experienta; n-au putut întelege îndeajuns durerea acestor straini pe care i-a întalnit; dar au putut întelege o dimensiune neasteptata a sarbatorii multumirii: cat de important este faptul ca poti sa te bucuri de libertate! Traiesti într-o tara libera? Atunci esti cu adevarat binecuvantat!

FLORILE SPIRITUALE

“Totusi va scriu o porunca noua, lucru care este adevarat atat cu privire la El, cat si cu privire la voi; caci întunericul se împrastie, si lumina adevarata rasare chiar” [I Ioan 2:8]

Floarea care împodobeste cadrul specific al Craciunului”poinsettia„ este o planta specifica: Nu stiu daca cunoasteti care sunt regulile ce trebuie respectate pentru ca aceasta planta sa înfloreasca?

Trebuie sa fie o alternanta foarte precisa între timpul de întuneric si cel de lumina; între atmosfera calda si cea racoroasa. Daca nu se respecta aceste conditii aceasta planta nu înfloreste.

Îmi imaginez cum florarii de pe tot cuprinsul tarii, au pregatit aceste camere racoroase ce poarta afisat pe usa mesajul „Nu intrati„, în cea mai mare parte a zilei. Înauntru mii de plante verzi sunt pastrate în întuneric. În acest timp de întuneric (cel putin 12 ore pe zi) nimanui nu-i este permis accesul înauntru. Lumina unei lanterne, a becului de la „Exit” sau chiar cea a farurilor unei masini ce trece pe strada, ar afecta frumusetea florilor de mai tarziu.

Luand în considerare specificul acestei flori, putem face o paralela deosebita: Sunt si în viata noastra acele vremuri de întuneric. Acele vremuri cand ne luptam cu boala, amaraciunea, singuratatea si disperarea. Acele vremuri cand ni se pare ca Dumnezeu este asa de departe. Dar si atunci „Emanuel” - „Dumnezeu este cu noi„!

În acele momente însa, Dumnezeu are cea mai mare grija de noi. El este „Maestrul Gradinar„ care stie exact cat de mult trebuie sa fie frigul si întunericul pentru ca în viata noastra, sa ajungem sa avem cele mai frumoase flori spirituale.

Anonim