CAT DE MARE TI-E CREDINTA?

“Doamne!” i-a raspuns Petru, daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborat din corabie si a început sa umble pe ape ca sa mearga la Isus.” [Matei 14:28-29]

Cand apostolul Petru L-a vazut pe Domnul Isus umbland pe ape, i-a cerut: “Doamne daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” Credinta a început sa-l miste pe Petru înlăuntru. El a înteles ca poate sa faca lucrurile pe care Domnul Isus i le cere. A fost gata chiar sa calce alaturi de barca. Însa tot ce astepta; era cuvantul invitatiei Domnului! „Vino!” i-a zis Domnul si el era pregatit pentru a face primul pas.

Pentru acest prim pas cred ca Petru nu a gandit îndeajuns. Era reactia entuziasmului si-a aventurii. A mai facut înca un pas! Acesta a fost un moment de triumf; era victoria credintei! Dar la urmatorul pas, s-a afundat si avea nevoie de ajutorul Domnului. Cu toate acestea el si-a asumat riscul; a pornit cu credinta pe care o avea trecand la actiune.

Credinta implica aventurarea noastra spre înafara, angajandu-ne sa facem lucruri pe care nici nu le-am visat, cu nadejdea ca la vremea potrivita Dumnezeu ne va purta de grija. Credinta nu este numai o încredere pasiva, care asteapta ajutorul lui Dumnezeu, atunci cand ne afundam. Ci ea este un proces activ, de traire a unei vieti plenare, în mijlocul unor noi circumstante si provocari; mergand în locuri unde niciodata n-am mai mers, iubind pe oamenii pe care niciodata nu i-am iubit, traind o viata plenara, pentru a asculta si a împlini ceea ce Mantuitorul ne spune!

LASA-L PE DUMNEZEU SA-TI CONDUCA VIATA

 

“Încredinteaza-ti soarta în mana Domnului, încrede-te în El, si El va lucra.” [Psalmul 37:5]

Ai ajuns plictisit vreodata? Unii dintre noi avem telecomanda si cablu pentru televizorul nostru. Stiu ca sunt multi oameni care se aseaza în fata televizorului în fiecare seara si butoneaza telecomanda pentru 25-30 de canale pe ora. Esti printre acestia?

Lucrul descurajant este ca desi sunt cautate atatea canale, nu se gaseste nimic care sa merite sa fie urmarit. Nu esti si tu plictisit? N-ai ajuns vreodata în situatia sa crezi ca nu mai este nimic pentru care merita sa traiesti? Da mai este ceva! În 1974 Bill Walton, era cel mai bun jucator de baschet din echipele Universitare din S.U.A. El si-a condus echipa sa UCLA, la trei campionate consecutive. În anul senioratului a jucat în N.B.A. Trebuia sa faca anumite ajustari ale jocului, pentru aceasta faza a competitiei, dar n-a reusit. Apoi în mod instantaneu a abandonat baschetul. Întrebat fiind, el a spus: “Inima nu-mi mai este pentru acest joc! Ma gandesc todeauna la altceva!”

Dupa un anume timp Bill Walton, s-a reîntors. De data aceasta, inima-i era la joc si juca penru echipa. A jucat la mai multe echipe, avand un succes deosebit. În prezent este comentator de baschet pentru televiziune. Este o mare diferenta în ceea ce faci, atunci cand inima ta este pentru acel lucru. Multi dintre noi încearca sa traiasca neavand nici un scop; sau cum am putea spune, neavand nimic pentru care sa merite sa traiasca. De aceea ajungem plictisiti!

Îl avem pe Hristos pe buze; dar niciodata El nu a stapanit si inima! Cum îl putem duce pe Hristos de pe buze la inima? În primul rand întelegand cat de mare nevoie este în lume de oameni înflacarati; apoi întelegand cat de grozava este starea de goliciune pe care o aduce starea de caldicel!

NOI NU PLĂNUIM SĂ GRESIM, NOI GRESIM SĂ PLĂNUIM

“Cercetau Scripturile în fiecare zi” [Faptele Apostolilor 17:11]

Pe diavol nu-l deranjează că rostesti Cuvântul lui Dumnezeu de pe buze, atâta timp cât nu-ti faci timp să-l citesti si să-l studiezi. De când tot spui că vei citi Biblia? Dar când te vei apuca s-o citesti – si să aplici principiile ei în viata ta de zi cu zi? Dr. Howard Hendricks scrie: “Oricine poate veni cu un plan grandios în schimb.

Cineva spune că doreste sa câstige lumea pentru Hristos. Altcineva doreste să studieze toate cărtile Bibliei în următorii cinci ani. Altcineva doreste să memoreze 100 de versete. Altcineva va deveni un sot sau o sotie după chipul lui Hristos. Minunat! Dar când vor începe? Până nu răspunzi la această întrebare, nu ai decât bune intentii. Ele au aceeasi valoare ca un cec gol. La urma urmelor, la ce bun să visezi că vei câstiga lumea cu Evanghelia dacă nu-L poti vesti pe Hristos colegului de birou? Cum vei studia toată Biblia când nici măcar nu stii ce verset vei studia mâine?

Cum poti memora 100 de versete când nu ai încercat să memorezi nici unul? În loc să-ti faci iluzii privitoare la o căsnicie după chipul lui Hristos, de ce nu începi cu ceva simplu cum ar fi să speli vasele dacă esti sot sau să-ti încurajezi sotul dacă esti sotie? Prea multă “cerere” stă la baza bunelor intentii, deoarece vorbim despre sfârsitul călătoriei fără a preciza când, unde si cum vom face primul pas.

Asa cum bine a spus cineva: “Noi nu plănuim să gresim, noi gresim să plănuim”.

INVATATI SA FACETI BINE!

“Învatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva!” [Isaia 1:17]

Într-un desen animat erau prezentate doua veverite care de dimineata pana seara aleargau dupa alune. Pentru ca fiecare dintre ele dorea sa adune cat mai multe alune în defafoarea celeilalte, deseori între ele apareau dispute serioase. Într-una din zile una dintre ele numita Lucy, vine la cealalta numita Charlie Brown si-i spune: „Craciun Fericit! Charlie Brown. Deoarece suntem în acest sezon de sarbatoare, cred ca este vremea sa depasim orice disputa si sa încercam sa traim în pace.”

Charlie Brown a întrebat-o: “De ce sa fim în pace numai în acest timp? De ce n-am trai asa, tot anul?” Lucy o priveste cu suspiciune si apoi exclama: “Nu-ti pare ca ai ajuns la fanatism?” Pentru ca avea o disputa mai veche de rezolvat cu Charlie, a avertzat-o apoi strigand: „Vrei sa scapi profitand de sarbatoare? Nu vei reusi! Am sa te prind Chalie; si cand o sa-mi cazi în maini, o sa-ti turtesc nasul!” Charlie, ce alerga cu toata viteza, s-a întors repede raspunzandu-i: “Asteapta putin! pastreaza tu totul; nu mai putem continua în acest fel. Nu avem nici un drept sa ne certam si sa ne hartuim continu!”

Lumea în care traim, este plina de probleme si conflicte interminabile. Sunt asa de multi oamenii ce-i ranesc pe semenii lor si nu-i înteleg pe ceilalti. Daca noi care suntem “copii ai lui Dumnezeu” nu putem rezolva problemele minore; cum mai asteptam ca în societate sa se rezolve problemele mari?

Esti gata sa lucrezi pentru pace? Într-o lume învrajbita, Dumnezeu are nevoie de multi facatori de pace!

ARUNCA RAUL DIN INIMA SI TRAIESTE CURAT PENTRU ISUS

“Copilasilor, nimeni sa nu va însele! Cine traieste în neprihanire, este neprihanit, cum El însusi este neprihanit. Cine pacatuieste, este de la diavolul caci diavolul pacatuieste de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.” [I Ioan 3:7-8]

C.S. Lewis a spus: “Atat Dumnezeu cat si diavolul sunt interesati de viata mea!” De aceea micile decizii pe care le luam azi pot avea o importanta infinita. Micile fapte bune de azi, sunt calea prin care pregatesti victoria deosebita de peste cateva luni, biruinta la care nici nu te-ai gandit.

O oarecare indulgenta fata de manie si pofte astazi, sunt semnele pierderii unui atac major al puterii întunericului îndreptat împotriva ta maine.

O doamna locuia în vecinatatea unei gradini zoologice private. Într-o zi, a anuntat politia ca avea un sconcs în pivnita casei. “Deschide usa de la intrarea în pivnita!” i-a raspuns ofiterul. “Ia apoi o paine si presara faramituri din beci pana în gradina si asteapta ca acest animal sa le culeaga pana va ajunge afara. Cand acesta a ajuns în gradina, închide repede usa!” Dupa o jumatate de ora, femeia a sunat din nou zicand politistului:  “Am facut ceea ce mi-ati spus”; „si…” a întrebat politistul? “Acum am doi sconcsi în pivnita!” Pentru a nu mai avea sconcsi în beciul casei acea doamna nu trebuia sa-l roage pe acel sconcs sa iasa si sa pastreze usa deschisa! Trebuia sa ia o capcana, sa-l prinda, sa-l arunce afara si sa pastreze usa închisa ca nu cumva sa vina altul în locul lui.

În viata spirituala, nu-i deajuns sa încerci sa schimbi unul sau doua din obiceiurile rele. Ceea ce trebuie este sa ne schimbam inima! Pentru a nu mai fi stapaniti de pacat, avem nevoie de o noua natura si de o dedicare totala. Numai asa putem trai în curatie; daca lasam ca Dumnezeu sa scoata afara din inima noastra tot ceea ce este murdar.

Cum ne pregatim pentru a-l întalni pe Domnul Isus? Marturisindu-ne pacatele, cautand neprihanirea si traind în adevar putem pastra o inima curata.

VIITORUL TAU E IN MAINILE LUI DUMNEZEU

“Domnul a raspuns: “Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrajmas sa te roage la vreme de nenorocire si la vreme de necaz!” [Ieremia 15:11]

Un scafandru a fost absorbit de vartejul de apa creat de o pompa, catre o coloana de aductiune a apei, la o centrala nucleara din Florida. Ofiterul de paza l-a vazut si l-a salvat, ajutandu-l sa se departeze de zona periculoasa.

Dupa acest incident, purtatorul de cuvant al centralei a anuntat ca locul este marcat cu semnale de avertizare si un panou cu inscriptia: “Atentie Pericol de Absorbtie”, este atarnat chiar deasupra gurii acestei coloane. Pentru ca cineva sa fie absorbit trebuie sa înoate foarte aproape de aceasta zona. Descrierea purtatorului de cuvant al acestei centrale nucleare, poate fi o buna prezentare a modului cum unii oameni sunt atrasi în pacat si apoi absorbiti de valul acestuia. Acestia au ajuns în primejdie pentru ca n-au luat seama la avertizari si s-au apropiat foarte mult de zona unde pacatul este iminent.

Nu mai este cale de întoarcere cand ispita te cuprinde. De aceea nu te apropia de raza ei de actiune; si daca ai ajuns în vartejul ei; mai exista o sansa: Dumnezeu însusi este cel ce intervine!

"COPILUL MEU IUBIT, ASTEAPTA!”

“Si nu stiti ce va aduce ziua de maine! Caci ce este viata voastra? Nu sunteti decat un abur, care se arata putintel, si apoi piere. Voi, dimpotriva, ar trebui sa ziceti: „Daca va vrea Domnul, vom trai si vom face cutare sau cutare lucru.” [Iacov 4:14-15]

Malcom Emory, un student al Universitatii Northeastern, în anul 1970 a fost învinuit de violenta si condamnat din confuzie de catre un ofiter de politie care l-a acuzat ca ar fi participat la o manifestatie împotriva razboiului.

Cazul a fost sustinut de marturia ofiterului de politie Vincent Logan, care a spus ca Emory a aruncat cu pietre. În fata tribunalului Emory a aratat ca n-a fost implicat în nici un fel în demonstratie. El a iesit din librarie cu un brat de carti si n-a aruncat nici o piatra. S-a oprit numai pentru cateva momente sa vada demonstratia. Tribunalul n-a luat în seama marturiile aduse si l-a condamnat la închisoare cu suspendare a pedepsei. Aceasta condamnare l-a costat exmatricularea de la Universitate, încetarea muncii de cercetare pentru domeniul naval si sfarsitul planurilor sale pentru o cariera în domeniul fizicii. Desi nu a trebuit sa mearga la închisoare, aceasta condamnare l-a afectat profund. Dupa patru ani înca mai era suparat pe ceea ce i se întamplase si astepta ca situatia sa se îndrepte. Vazand ca nu se întrevede nici o schimbare dupa cinci ani, a hotarat sa-si vada de cursul vietii!

Dupa douazeci de ani a fost gasita o fotografie a unui fotoreporter care îl înfatisa pe Emory cu bratele pline de carti. Un tribunal superior a preluat cazul lui, si a început un mare proces. De acesta data, decizia tribunalului a fost corecta. Nu i s-a gasit nici o vina!

Emory a fost scos de sub acuzatia initiala. Mai mult; i s-a oferit o bursa pentru a studia fizica la aceeasi Universitate daca ar fi dorit. Emory a refuzat, afirmand ca este fericit ca în sfarsit i s-a facut dreptate si cazul este închis.

Nu exista nici o garantie ca justitia de acum înainte, va fi corecta si va rezolva cazurile mult mai repede. Unele dintre acestea vor fi rezolvate corect si repede, dar altele vor trebui sa astepte poate alti douazeci de ani, iar unele dintre ele chiar, judecata finala a lui Dumnezeu. Sunt situatii cand tot ceea ce putem face este sa asteptam. Alteori numai sa ne rugam. Dar va fi o vreme cand dreptatea si adevarul vor birui!