AI RASPUNSUL FINAL PENTRU DOMNUL?

“Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg înaintea voastra în Împaratia lui Dumnezeu. Fiindca Ioan a venit la voi umbland în calea neprihanirii, si nu l-ati crezut. Dar vamesii si curvele l-au crezut: si macar ca ati vazut lucrul acesta, nu v-ati cait în urma ca sa-l credeti.” [Matei 21:31]

 

Pentru carturarii si preotii de la templu, Domnul Isus a rostit o declaratie surprinzatoare: Adevart va spun ca vamesii si prostituatele vor intra în Împaratia lui Dumnezeu înaintea voastra! Aceasta declaratie a Domnului Isus parea a fi de necrezut. Oamenii pe care Domnul i-a pomenit si la care facea referire, erau considerati a fi cei mai spirituali din Israel. Cu toate acestea El le spune ca vamesii si prostituatele le-au luat-o înainte. Pentru acesti oficiali religiosi, religia lor i-a autoizolat de Dumnezeu. Ei aveau propriile traditii, aveau propriile reguli si ceremonii, de aceea nu mai aveau nevoie de Dumnezeu. Oamenii de la cealalta extrema a societatii n-aveau nimic din toate acestea, de aceia ei aveau cea mai mare nevoie de Domnul. În viata acestor vamesi pacatosi a fost un moment cand L-au respins pe Dumnezeu, dupa care s-au cufundat în pacat. Dar acum erau gata sa spuna „Da” lui Hristos, sa se pocaiasca si sa paseasca astfel în Împaratie. În cazul oficialilor religiosi acestia aveau pretentia ca au spus „Da” lui Dumnezeu, dar n-au fost gata sa-l primeasca pe Hristos în viata lor ramanand afara. Acestor fatarnici Domnul Isus le-a amintit de raspunsul pe care l-au avut fata de predica lui Ioan Botezatorul, spunandu-le: „vamesii si curvele l-au crezut pe Ioan, dar voi chiar si atunci cand ati vazut acest lucru, n-ati luat aminte la cuvintele lui Dumnezeu ca sa credeti!

Schimbarea si intrarea în împartie, era la îndemana si pentru acesti oameni religiosi, dar ei eru prea orbiti ca sa vada si prea surzi ca sa auda. De aceea n-au înteles ca invitatia la pocainta îi privea direct, iar Domnul Isus astepta si raspunsul lor, la fel cum îl asteapta si pe-al nostru.

 

DOAMNE, TE ROG IARTA-MA!

 

“Dar acum am fost izbaviti de Lege, si suntem morti fata de legea aceasta, care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu dupa vechea slova.” [Romani 7:6]

 

Într-o dimineata foarte devreme, un pastor din San Diego, a fost chemat de  secretara sa, sa vin imediat la biserica. Aceasta a dorit sa-i arate pastorului cateva lucruri ciudate pe care le-a gasit langa amvon. Cand am intrat în biserica; spunea secretara, langa amvonul bisericii am gasit atarnati de un suport o pereche de pantaloni murdari, o curea, un tricou zdrentuit, o preche de cizme uzate si acest bilet. Cand s-au uitat cu mai multa atentie, au observat ca pe pantaloni, pe tricou si chiar pe acea notita, erau urme de sange. Pe acea notita era scris mesajul: “Te rog asculta-ma Doamne!” Însotit de un numar de telefon. Cand pastorul a format numarul de telefon, ca sa descopere cine este cel ce a scris biletul, de la capatul firului a raspuns un tanar de numai 19 ani, care si-a prezentat marturia vietii lui: “De copil, spunea acesta, am fugit de acasa. Am ajuns un consumator de droguri si m-am înhaitat cu tot felul de oameni ai strazii, savarsind cele mai oribile pacate. Noaptea trecuta paharul faradelegilor s-a umplut. Am fost prins într-o încaierare dintre acesti oameni violenti si am fost batut cu salbaticie. Am crezut ca acesta îmi este ceasul sfarsitului. Dupa aceea am fost abandonat si lasat aproape mort, de cei care altatada mi-au fost prieteni. Cand m-am trezit am observat cladirea bisericii. Am gasit o usa deschisa si am intrat în sala de închinare. M-am dus langa amvon si-am stat acolo toata noaptea plangand si rugandu-ma. În tot acest timp i-am cerut lui Dumnezeu sa ma ierte si sa-mi arate calea pe care trebuie sa umblu pentru a-I fi placut. La un moment dat în timpul rugaciunilor mele, am simtit prezenta lui Dumnezeu. Desi nu puteam sa-L vad, eram atat de constient ca El este langa mine. Am stiut ca mi-a iertat pacatele, pentru ca o pace adanca mi-a cuprins sufletul. Atunci mi-am predat viata Domnului Isus si am hotarat ca din acele momente sa traiesc o viata noua. M-am simtit înnoit si curatit pe dinauntru fiintei mele, de aceea îmi era scarba de hainele pe care le-am purtat pana atunci. Ca sa arat ca nu mai sunt cel de altadata, mi-am luat din rucsacul meu alte haine curate, iar pe cele vechi le-am lasat langa amvon lui Dumnezeu. Stiam ca El m-a curatit; si daca mi-a spalat hainele murdare ale sufletului meu pacatos, si hainele mele cele vechi trebuie sa-I apartina.”

Acest tanar a gasit în prezenta lui Dumnezeu înnoirea sufletului si a pornit pe un nou drum cu haine curate, pentru ca înainte de a fi prea tarziu s-a pocait, cerandu-si iertare.

 

TU AI RENUNTA PENTRU CEL DE LANGA TINE?

“Si oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” [Luca 14:27]

 

La examenul final al colegiului West Point s-au prezentat doi absolventi ce aveau abilitati si talente diferite. Cel dintai era un tip inteligent si cu calitati atletice, iar celalalt era mediocru si fara nici o îndemanare atletica. De aceea cel de-al doilea absolvent avea o problema, care pentru cel dintai parea ca nici nu exista. Ca sa primeasca diploma de absolvire, amandoi absolventii trebuiau sa sustina o proba sportiva, ce includea diferite exercitii fizice si o proba de alergare de rezistenta. Cei doi absolventi au fost reprtizati sa dea proba sportiva împreuna. Pentru cel dintai, aceasta proba era examenul cel mai usor. Pentru cel de-al doilea însa, proba sportiva nu numai ca era o problema, ci constituia examenul vietii lui. Acesta stia ca daca va cadea la acest examen, nu va putea primi diploma de la Colegiul West Point. Dupa ce au trecut amandoi proba exercitiilor fizice, s-au prezentat la proba de alergare. În fata acestei probe, cel de-al doilea absolvent îsi zicea: „n-am reusit sa alerg niciodata 2 km; cu siguranta nu voi reusi nici acum!” De aceea a început sa alerge fara nici o motivatie si fara nadejde ca va termina cursa. Acest fapt s-a observat imediat: Cu cat alerga mai mult, cu atat era mai epuizat, fara energie si lipsit de dorinta de-a continua cursa. Chiar în momentul cand se gandea sa abandoneze, colegul din fata lui a hotarat sa încetineasca alergarea în asa fel ca cel ramas în urma sa-l ajunga. Acesta a hotarat sa-l ajute pe colegul lui si sa termine împreuna cursa. N-a fost o decizie usoara, pentru ca era constient ca urma sa piarda puncte si anumite pozitii în ierarhia dintre colegii din clasa. Absolventul ce alerga fiind primul, s-a gandit însa ca pentru colegul sau merita sa plateasca acest pret. De aceea s-a apropiat de el si i-a soptit îndemnandu-l: „Poti sa termini! Nu renunta si vom ajunge împreuna la capat!” Cel de-al doilea absolvent n-a raspuns colegului sau aratand ca a primit un mare imbold, dar si-a continuat cursa. Ajutat de primul coleg care si-a redus viteza, alergand aproape unul de celalalt, impulsionat si îndemnat tot timpul, au ajuns sa treaca amandoi linia de sosire aproape la pas. Cel de-al doilea absolvent era cu totul epuizat. Ajunsi însa la capatul cursei, amandoi asteptau cu mari emotii si ca pe un mare eveniment al vietii lor, decizia examinatorilor. Cand acestia au comunicat timpul realizat, niciunul nu s-a încadrat în baremul stabilit, picand amandoi examenul!

Acesta nu-i finalul pe care l-am asteptat la acesta întamplare, nu-i asa? Ne-am fi asteptat la un final fericit în care sa se comunice ca amandoi au trecut testul de rezistenta. Primul absolvent ar fi putut trai aceasta bucurie, dar a decis sa alerge mai încet, pentru a-l ajuta si pe colegul lui. Încetinind alergarea si fixand un ritm dupa puterile lor, au platit însa acelasi pret: pierderea examenul!

Sunt momente în viata cand pentru a atinge tinta trebuie sa fim gata sa renuntam la toate lucrurile; chiar si la cei dragi. Ucenicia înseamna a fi gata sa platesti acest pret fara sa te mai încurci cu situatiile si problemele vietii.

BIRUINTA E LA DOMNUL

“Fiindca oricine va voi sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine îsi va pierde viata pentru mine o va mantui.” [Luca 9:24]

 

Domnul Isus a spus ucenicilor Sai un provocator paradox: „Cei ce doresc sa-si scape viata, o vor pierde, dar cei ce-si vor pierde viata pentru Mine, o vor castiga!” Ucenicii ar fi vrut ca Domnul Isus sa-si stabileasca Împaratia pe pamant, fara ca sa depuna vreun sacrificiu. Ei îsi aminteau de momentele frumoase traite împreuna cu Domnul si voiau ca acestea sa continuie, fara ca sa se plateasca nici un pret. Cand Domnul Isus le-a spus ca atunci cand va merge la Ierusalim va fi arestat, judecat si apoi condamnat la moarte, toti ucenicii au fost cuprinsi de întristare, pentru ca planul Domnului Isus nu se potrivea cu asteptarile lor. Sa nu cumva sa ti se întample asa ceva; i-a spus Petru. Atitudinile manifestate si cuvintele rostite de Petru, confirmau faptul ca ucenicii nu puteau pricepe spusele Domnului. Ei nu puteau sa înteleaga ca suferinta si moartea Domnului Isus, aveau sa fie calea spre biruinta si viata.

Cand ne daruim pe noi însine Domnului si suntem gata sa platim orice pret acceptand chiar sa ne dam si viata, atunci gasim biruinta si binecuvantarea pe care Dumnezeu ne-a pregatit-o.

 

ESTI TU O LUMINA PENTRU CEI DIN JUR?

“Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi lumineaza întunericul meu”. [Psalmul 18:28]

 

O cisterna a fost încarcata cu vopsea pe care urma sa o transporte la o fabrica din New York. Atunci cand masina a ajuns în aceasta fabrica, a fost dirijata spre o hala fara geamuri. Soferul s-a speriat cand a observat ca dupa ce a intrat înauntru, usile au fost imediat închise. Cand au venit specialisti ce lucrau aici, acestia au deschis capacele cisternei, si purtand un echipament de protectie special, au luat o sticluta pe care au turnat-o în fiecare rezervor.

Aceasta sticluta continea „radiu”. Prin acest proces vopseaua devenea luminiscenta. A ramas în aceeasi cantitate, aceeasi culoare, dar a capatat alte proprietati. Acum putea sa reflecteze lumina. Devenind luminiscenta vopseaua acum era folosita pentru marcajele de pe autostrazi. Prin intermediul omului, caracteristicile vopselei au fost schimbate, iar prin acest proces tehnologic, vopseaua a început sa lumineze în întuneric.

În acelasi fel Duhul Sfant, lucreaza în viata noastra, transformand-o pentru a deveni o lumina a lumii. Esti tu o lumina care sa transforme întunericul acestei lumi?

 

DUMNEZEU ESTE MARET

“Toate cararile Domnului sunt îndurare si credinciosie, pentru cei ce pazesc legamantul si poruncile Lui.” [Psalmul 25:10]

 

Daca crezi ca Dumnezeu are un plan pentru viata ta, atunci ar trebui sa fii mai optimist si mai determinat de-a reîncepe lucrul în care ai esuat. Apoi daca crezi ca Dumnezeu este în control, ar trebui sa fii mai curajos si gata de a te ridica din locul unde ai cazut si mai pregatit pentru a transforma înfrangerile în triumf.

O soferita de curse din California, a reusit sa urce în clasament, la o pozitie în care nici o alta femeie înaintea ei nu a mai ajuns. A castigat circuitul national al Asociatiei Auto! Ea avea inscriptionat pe masina de curse sloganul: “Dumnezeu este maret.” Întrebata de ce a ales acest slogan, ea a prezentat o experienta interesanta: La varsta de 11 ani cand a început cursele de carturi în orasul sau natal Florida, conducea un cart vechi, murdar si neperformant. Tatal ei nu avea de unde sa faca rost de 500 de dolari pentru a cumpara un cart nou fiicei lui zvapaiate, ce a ales acest sport extrem. Pentru a face rost de bani, aceasta a început sa stranga si sa vanda ulei de chiparos. Într-o zi, pe cand a mers sa taie coaja acestor arbori si sa stranga ulei, undeva într-o mlastina a observat un palmier ce a crescut circular, avand o forma neobisnuita. Ea l-a sapat, l-a scos la marginea desisului si apoi a chemat pe cineva de la muzeu sa-l vada. Acestia au fost surprinsi de forma si frumusetea pomului si l-au cumparat pentru exact 500 dolari, bani ce i-a folosit pentru a –si cumpara un nou cart. În cursele ce au urmat Georgette a castigat de fiecare data, reusind chiar sa-si abjudece trofeul national la acea clasa. De atunci ea si-a schimbat masinile, reusind performanta dupa performanta. Niciodata însa n-a uitat cum Dumnezeu a ajutat-o sa faca rost de cei 500 dolari, pentru ca tatal ei sa-i cumpere primul cart. De aceia deviza vietii ei a ramas: “Dumnezeu este maret.”

Daca si tu crezi ca “Acolo sus Cineva te iubeste”, atunci trebuie sa ai mai multa încredere si mai multa determinare. În acest fel vei reusi sa transformi înfrangerile în victorii.

 

ESTI UN EXEMPLU DE URMAT?

 

“Noi toti, privim cu fata descoperita, ca într-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati în acelasi chip al Lui, din slava în slava, prin Duhul Domnului.” [2 Corinteni 3:18]

 

Farul ce anunta popozitia uscatului pentru navele ce urmau sa acosteze într-un port din „Noua Scotie” se afla la capatul unui drum desfundat. Afectat de capriciile vremii nu parea impresionant în înfatisarea sa. Cu toate acestea, asezat pe un mal abrupt într-o zona locuita mai mult de pescari, ajuta navele sa intre în siguranta în port. Urcand însa în camera unde este montat reflectorul, poti observa cu usurinta ca peretele din spatele lui este captusit cu oglinzi montate în diferite unghiuri. Cand reflectorul se aprinde atunci poti întelege rostul acestui aranjament de oglinzi. Pentru ca fiecare oglinda are marime diferita si este asezata în unghiuri specifice fata de bec, reflectia luminii creaza o stralucire si-o intensitate pe care o singura oglinda n-o poate realiza.

Noi cei credinciosi, ar trebui sa fim ca o oglinda din acest reflector. Fiecare dintre noi avem un dar specific pe care ni l-a dat Dumnezeu, pe care trebuie sa-l folosim în dragoste pentru un scop si o viziune comuna. Aceasta unitate în slujire în jurul Domnului Isus, trebuie sa exprime stralucirea Slavei lui Dumnezeu în mijlocul lumii. În acest fel noi putem deveni „farul calauzitor” pentru toti acei ce ratacesc pe marea vietii, îndrumandu-i în siguranta spre portul vesniciei, în prezenta lui Dumnezeu.

Spre cine îi îndreapta viata ta pe acei ce privesc la Tine? Esti o oglinda care reflecta dragostea lui Dumnezeu sau un obstacol care o opreste?