“VOIA TA NU VOIA MEA, SA SE FACA DOAMNE-N VIATA MEA!“

”Prin aceasta „voie” am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odata pentru totdeauna”. [Evrei 10:10]

     Daca dupa terminarea unei partide pe care a câstigat-o, un sportiv a declarat ca „Dumnezeu ne-a ajutat sa câstigam acest meci!” Daca prin aceasta marturisire el se referea la faptul ca Dumnezeu i-a dat putere, luciditate si întelepciune în joc, pentru a câstiga, îi spun ca avea perfecta dreptate. Dar daca ar fi vrut sa spuna ca Dumnezeu a condus mingea ca sa intre în poarta adversarilor, pentru ca prin acel gol sa câstige partida, îi spun ca mai are înca multe de învatat despre Dumnezeu si circumstantele vietii. Dumnezeu nu-i slujitorul nostru, care sa ne stabiliesca vremea pe care ne-o dorim, sau scorul pe care îl asteptam. Dumnezeu este Dumnezeu! El este Stapânul! De aceea noi trebuie sa ne supunem voiei Sale si nicidecum El sa ne împlineasca voia noastra.

     Pentru ca  de multe ori consideram ca ceea ce este important pentru noi, ar trebui sa fie la fel de important si pentru Dumnezeu, vom umbla  în voia lui Dumnezeu, doar atunci când vom  evalua realitatea din perspectiva divina, acceptând tot ceea ce ni se întâmpla ca fiind ceea ce-i mai bun pentru noi.

ZIDESTE-TI CASA PE STANCA

“A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vânturile si au batut în  casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stânca.” [Matei 7:25]

     Turnul din Pisa are o înaltime de 30 m si o greutate de 14.453 tone, echivalentul unui bloc de 12 etaje. Când a început constructia acestuia în anul 1173, intentia proiectantului n-a fost sa-l construiasca înclinat de la început. Când au ajuns însa la etajul al treilea, solul dintr-o parte a turnului a început sa se compacteze si turnul a început sa se încline. La înaltimea finala, înclinatia turnului a ajuns însa asa de mare, încât cei mai multi se asteptau ca într-o anume zi, acesta sa se prabuseasca. Aceasta situatie ne ajuta sa întelegem ca toti cei ce zidesc pe o temelie nesigura, vor avea o viata instabila, pentru ca statornicia vietii depinde de soliditatea temeliei pe care aceasta a fost întemeiata.

     Pentru ca furtunile si problemele vietii ne încearca pe toti, indiferent daca suntem: adolescenti, tineri, adulti, sau persoane în vârsta, trebuie sa fim atenti întotdeauna la temelie. Domnul Isus a afirmat în pilda celor doua case, ca atât pentru omul întelept, cât si pentru cel neintelept, furtunile au aparut pe neasteptate. De aceea putem spune ca în fata acestora, nu conteaza scolile pe care le-am absolvit, pozitia sociala în care suntem, ci lucrurile în care ne-am pus încrederea. Pentru a dovedi intensitatea acestor furtuni, Domnul Isus foloseste mai multe conjunctii care sunt greu de observat în traducerile din limba româna. Potrivit textului original, El spune: „si” a dat ploaia, „si” au venit suvoaiele, „si”au suflat vânturile,” „si” au batut în casa aceea, dar ea nu s-a prabusit…” Aceasta forma de exprimare, arata ca încercarile au venit, val dupa val si cu o intensitate mereu crescânda. Furtunile vietii, nu numai ca sunt puternice, dar sunt si foarte variate. Domnul Isus a spus ca: întâi a venit ploaia, care a probat acoperisul. Apoi au venit suvoaiele, care au probat temelia iar dupa aceea  au suflat vânturile care au testat rezistenta peretilor. Acest fapt arata diversitatea problemelor cu care suntem încercati în fiecare zi.

     Care-i atitudinea ta în mijlocul acestor provocari? Pentru ca vor ramâne în picioare si se vor bucura de biruinta, numai cei ce si-au zidit casa pe temelia trainica a adevarului si prin credinta îl iau în orice vreme ca ajutor  pe Hristos, trebuie sa faci aceiasi alegere.

PRETUIESTE-TI VEDEREA!

“Sau cum poti sa zici fratelui tau:” Frate, lasa-ma sa-ti scot paiul din ochi” si, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tau? Fatarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.” [Luca 6:42]

     Din cauza unui accident de circulatie, o mama si-a pierdut vederea. Din acea zi ea a început sa lupte cu probleme ale vietii la care nici nu s-a gândit înainte. Pâna atunci s-a considerat a fi o femeie împlinita, reusind sa faca orice lucru fara a cere ajutorul cuiva. Dar când si-a pierdut vederea si-a început sa depinda de ajutorul altora, a început sa observe în jurul ei lucruri carora altadata nu le-a dat nici o importanta. Într-o zi când ajutata de unul dintre copiii sai a ajuns la coltul unei strazi, a auzit acordeonul unui orb care se nascuse fara vedere. Cât a fost sanatoasa, ea a trecut pe lânga acel cersator, fara sa-i dea prea mare atentie. Acum însa s-a apropiat sa-i vorbeasca si chiar s-a împrietenit cu acea persoana. În timpul acestor discutii, mama care si-a pierdut vederea, a descoperit ca acel orb nu si-a sarbatorit niciodata ziua de nastere. Ca sa-i faca o surpriza a cerut copiilor ei sa-i pregateasca un tort, pe care sa-l duca barbatului nevazator de la coltul strazii. A doua zi cand i-a înmânat tortul si i-au cântat” La multi ani!” acea persoana radia de bucurie. Dupa aceasta experienta, mama care îsi pierdusera vederea, a marturisit: „Daca înainte când aveam vederea n-am observat nevoile altora, eu eram cea oarba. De când însa mi-am pierdut vederea, si-am început sa vad si sa împlinesc nevoi neobservate, pot sa spun ca abia acum am capatat adeevarata vedere!”

DUMNEZEU NU RAMANE NEPASATOR!

“Isus i-a raspuns: ”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau. ”Aceasta este cea dintâi, si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: ”sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti.” [Matei 22:37-39]

     Nu-i asa ca de multe ori nu L-ai pus pe Hristos pe primul loc al vietii tale, si nici nu L-ai iubit cu toata inima ta? Oridecâteori împlinim aceasta  prima porunca, vom vedea ca în viata noastra se întâmpla lucruri mari, deoarece atunci când Hristos este în centru, toate celelalte lucruri capata semnificatie. Daca n-ai împlinit prima porunca, ce poti spune despre cea de-a doua? Îti iubesti vecinii asa cum te iubesti pe tine însuti? Cu siguranta ca unii dintre voi îmi veti spune ca trebuie mai întâi sa ne iubim pe noi însine mai mult decât o facem în prezent. La cealalta extrema sunt însa cei care se iubesc pe ei însisi  mult mai mult decât trebuie! Indiferent însa unde te afli între aceste doua extreme, întrebarea mea este: ”îti iubesti vecinii în aceliasi masura cu care te iubesti pe tine însuti?

     Daca suntem sinceri cu noi însine, trebuie sa recunoastem ca nu împlinim nici aceasta porunca. Daca i-am fi iubit pe vecinii nostri asa cum ne iubim pe noi însine, atunci ar fi trebuit ca acestia sa fie cu totii în biserica. Nu-i asa? Daca astepti ca vecinii tai sa-L cunoasca pe Hristos, înainte de a-i chema la biserica, începe a-i iubi macar cu masura dragostei cu care te iubesti pe tine însuti, si vei vedea ca Dumnezeu nu va ramâne nepasator.

NADEJDEA VINE DE LA DUMNEZEU

“Mâna Domnului a venit peste mine, si m-a luat în Duhul Domnului si m-a pus în mijlocul unei vai pline cu oase… El mi-a zis: “Prooroceste despre oasele aceastea, si spune-le: „Oase uscate, ascultati cuvântul Domnului! ”Iata ca voi face sa intre în voi un duh, si veti învia!” [Ezra 37:1,4-5]

 

     Într-o zi, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Ezechiel sa tina o predica pentru un auditoriu neobisnuit. Desi pâna atunci, Ezechiel predicase de multe ori pentru locuitorii din Iuda si Ierusalim, sau pentru natiunile din jurul neamului sau de data aceasta Dumnezeu l-a trimis sa predice unor oase uscate! În capitolul 37 al cartii pe care a scris-o, arata ca oasele la care a fost trimis sa predice nu numai ca erau uscate si împrastiate pe toata suprafata unei vai întinse, dar erau si coapte de soare. Starea acestor oase era asa de deplorabila, încât oricine le-ar fi privit ar fi putut sa spuna ca nici chiar o minune nu le-ar mai fi schimbat situatia. Constient de aceasta realitate, cred ca si Ezechiel ar fi putut sa spuna: „sa predic unor oase uscate, cred ca-i numai o gluma buna!” Am facut pâna acum Doamne, atâtea lucruri ciudate pe care mi le-ai cerut, dar sa predic unor oase uscate, asta-i prea de tot!” Oasele uscate sunt moarte, si atât. Nu ma pot auzi, nu-mi pot raspunde si nici nu pot face vreo lucrare!” Cu toate acestea, Ezechiel a ascultat, si a tinut predica pe care i-a încredintat-o Dumnezeu, chiar si pentru niste oase uscate. În urma predicii sale, oasele s-au adunat laolalta formând schelete umane, scheletele au fost acoperite de carne si vine, formând trupuri umane, care însufletite de un duh de viata, au ajuns o mare ostire. Aceasta minune ne arata ca pentru Dumnezeu nici oasele moarte nu-s o problema. Prin lucrarea lui Dumnezeu, ele pot sa se adune si sa formeze o noua armata.

     Nu-i asa ca te confrunti cu situatii despre care spui ca nu mai exista nici o solutie? Indiferent de care ar fi aceasta, sa nu descurajezi, pentru ca la Dumnezeu exista nadejde.

ESTI IUBIT MAI MULT DECAT CREZI!

“Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii “. [I Ioan 4:11]

 

     Tony Champolo a povestit o experienta deosebita pe care a trait-o pe când avea vârsta de 14 ani. În acea vreme, familia lui era foarte saraca, iar tatal sau nu mai putea sa meraga la servici din cauza unei boli foarte severe. Deoarece banii pastrati pentru spitalizare, au fost cheltuiti aproape în întregime, familia sa nu mai stia cum sa faca rost de alte resurse financiare pentru a cumpara medicamentele necesare tatalui sau si a acoperi macar nevoile de baza. În acele momente, Tony a înteles ca este responsabilitatea lui sa faca ceva pentru a-si ajuta familia. În acelasi timp însa, el dorea sa-si continuie scoala, sa obtina note bune si sa se pregateasca pentru colegiu. Cautând o slujba pe care sa o poata împlini dupa orele de curs, el a descoperit ca poate sa cumpere mai ieftin, pâinea pe care masinile unei fabrici de pâine ce-au alimentat magazinele din zona, n-au reusit s-o distribuie, si s-o vânda apoi mai scump, unor restaurante, reusind sa realizeze astfel un profit care sa acopere cheltuielile casei. Afacerea parea sa fie profitabila, dar exista însa si o anume problema. El nu putea sa ia pâinea decât dupa ora 9 seara si s-o distribuie restaurantelor pâna la orele 24 în aceeasi zi. Pentru ca nu avea alta posibilitate de transport, el si-a facut un caruciuor pe care l-a agatat de bicicleta. Astfel cu bicicleta si caruciorul lui, în fiecare seara cutreiera strazile din orasul în care locuia, pedalând din greu pâna noaptea târziu pentru a ajunge de la fabrica, pâna la fiecare restaurant unde trebuia sa distribuie pâinea. Într-o seara rece de toamna târzie, pe la ora 11 noaptea, în timp ce pedala de zor pentru a ajunge la un nou restaurant, a auzit deodata un zgomot ciudat, dupa care în numai câteva secunde a observat ca roata din fata a bicicletei lui facuse pana. Pentru ca era pe o strada laturalnica, pe care o folosise ca o scurtatura, pentru a ajunge mai repede la restaurant, Tony a tras bicicleta si caruciorul cu pâine pe trotuar, si, dezamagit de cele întâmplate, a început sa plânga. Pentru ca pe strada nu era nimeni, în acele momente el a început sa se roage printre lacrimi spunând cu voce tare: „Doamne nu-Ti pasa de ceea ce mi s-a întâmplat? Toti spun despre Tine ca esti bun si-i ajuti pe cei ce-au ajuns în necazuri. Vrei sa ma ajuti si pe mine?” Dupa ce a mai ramas în acelasi loc înca vreo câteva momente, continuându-si rugaciunea si plânsul, Tony s-a ridicat si a început sa împinga bicicleta si caruciorul cu pâine spre un atelier de reparatii din zona. Când a ajuns la atelier, a observat însa ca acesta era deja închis, pentru ca îsi terminase orele de program. Cu toate acestea, el a tras bicicleta lânga statia de aer si-a încercat sa pompeze aer în roata dezumflata. Când a presat butonul pentru a umfla roata, s-a umplut de bucurie pentru ca statia de aer a acelui atelier de reparatii care îsi terminase programul, înca functiona. Foarte curând însa, bucuria lui s-a dus, pentru ca a observat ca aerul nu era retinut în roata, si se risipea în atmosfera. Mai dezamagit ca înainte, a început sa plânga si mai tare, repetând mereu si mereu: ”Doamne numai Tu ma poti ajuta!” Dupa aceste momente de rugaciune, plin de dezamagire, a încercat sa umfle roata înca odata, tremurând. Când însa nu se mai astepta la nimic, s-a petrecut o minune: roata a retinut aerul si s-a umflat asa cum ar fi trebuit sa fie! Desi nu întelegea ceea ce s-a întâmplat, Tony s-a ridicat si-a continuat sa împarta pâinea la restaurantele la care trebuia sa mearga. În tot drumul parcurs, el s-a rugat continuu, spunând mereu si mereu: ”Doamne Iti multumesc!” „Doamne Iti multumesc!” Pâna la închiderea restaurantelor, a reusit sa împarta toata pâinea pe care o mai avea, si parcurgând aproape 5 km, a ajuns acasa pe la ora 12,30. În tot acest timp, roata a ramas umflata. Când a ajunsa acasa, a ridicat bicicleta pe un suport aflat în fata usii de la intrare, încercând s-o încuie, folosind un lant si un lacat. În acele momente a auzit însa un suierat ascutit, si uitându-se la roata din fata, a observat ca aceasta se dezumflase. Miracolul luase sfârsit, dar el era foarte fericit, pentru ca îsi împlinise slujba si a ajuns cu bine acasa.

     Am povestit aceasta întâmplare traita de Tony Champolo, având siguranta ca multi dintre voi care o cititi acum, privind în viata voastra, puteti gasi adevarate minuni pe care Dumnezeu le-a împlinit si pentru voi, ca raspuns al unor rugaciuni înaltate cu credinta. Acestea  pot fi lucruri la fel de obisnuite, dar pentru ca s-au petrecut în cele mai grele momente din viata noastra, reprezinta adevarate minuni.

     Daca treci prin momente de nereusita si descurajare, continua sa te rogi cu credinta, si interventia lui Dumnezeu se va ivi si pentru tine. Dar daca ai asteptat o minune si cerul nu ti-a dat nici un raspuns, sa nu uiti ca Dumnezeu te iubeste chiar si atunci când tace!

CAUTA PACEA SI NU INVRAJBIREA

„Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii: dar pentru noi, care suntem pe cala mântuirii,este puterea lui Dumnezeu.” [I Corinteni 1:18]

     Ionathan Ranch, a scris un articol având titlul ”Ciudateniile baseballului japonez”. Citind însa acest articol, puteai observa foarte repede ca el a scris nu despre jocul de baseball, ci despre modul cum se tineau sedintele de afaceri ale companiilor din Japonia. Participând la multe dintre acestea, Ranch a observat ca atmosfera de la sedintele de afaceri din Japonia, este complet diferita de cea de la sedintele de afaceri din Statele Unite. La sedintele de afaceri din Statele Unite, discutiile sar de la un participant la altul, urmând momente si intensitati diferite. În multe cazuri cei ce iau cuvântul îl contrazic pe cel ce conduce sedinta, anuntând public ca nu sunt de acord  cu cele propuse. În Japonia însa, este o mare rusine sa exprimi public ca nu esti de acord cu cineva. De aceea, sedintele se desfasoara foarte linistit. Cei în drept sa participe, intra în mare liniste în mare liniste, îsi ocupa locurile în ordinea sosirii si apoi fiecare asculta cu mare atentie ceea ce li se comunica. Fara sa discute sau sa se manifeste în vreun fel, la sfârsitul sedintei, fiecare îsi exprima votul care poate fi Da sau Nu. Pe parcursul sedintelor însa, participantii nu-si exprima nici un fel de emotii, pozitive sau negative, de teama ca nu cumva sa ofenseze pe cineva.

     Cred ca apostolulPavel ar fi preferat sa pastoreasca mai degraba o biserica japoneza, decât pe cea din Corint, pentru ca în aceasta biserica erau multi care de fiecare data, gaseau ceva pentru care sa spuna:”noi nu suntem de acord!” Dupa plecarea lui Pavel în biserica din Corint s-au format multe partide care luptau între ele. Iar unii dintre membrii bisericii se considerau supercrestini, pentru ca au primit un dar care îi îndreptatea sa se considere mai buni decât ceilalti. Pentru ca apostolulPavel dorea ca si în aceasta biserica sa existe unitate si sedintele de comitet sa ajunga ca o adunare de afaceri japoneza, a luptat ca sa le îndrepte privirile de la ei, spre Hristos si spre Misiune.

     Atunci când ne avem în atentie doar pe noi însine si interesele grupului de care apartinem, semanam o învrajbire care genereaza conflicte. Atunci însa când vom privi spre Hristos, si vom avea ca tinta misiunea, vom deveni facatori de pace care lucreaza pentru unitate.